Fara a intra in substanta unor module devenite "clasice\" in tratatele de biologie celulara si moleculara, scopul acestei sectiuni este de a evidentia potentialele implicatii terapeutice ale progreselor in intelegerea unor procese celulare. De aceea, acesta sectiune este mai degraba o trecere in revista sumara a tendintelor si a teritoriilor cu ritmul cel mai inalt de progres in cercetarea in domeniul biologiei celulare si moleculare.
Catre anatomia celulara si moleculara: gene, cromozomi, organite, membrane si citoschelet
*
Metode structurale tot mai sofisticate sunt utilizate pentru eluarea elementelor componente ale nucleului si a interrelatiilor lor functionale. Si la
acest nivel conceptele sunt intr-o permanenta rede-finire si nuantare. Se vorbeste tot mai mult despre ansambluri distincte supramoleculare ("masinarii nucleare\"), ce sunt mentinute in anumite domenii specifice ale nucleului (Hurt). Aceste complexe participa la reactii biochimice complexe, cu numeroase etape intermediare, cu numerosi produsi intermediari de reactie si numeroase mecanisme de reglare.
Se incearca descrierea in detaliu a structurilor sile si a celor dinamice ale nucleului, a mecanismelor de separare a ADN-ului, a celor de organizare adecta a genelor (91). Actirea si represia genelor sunt examinate din perspecti proceselor de remodelare (realizate de complexe proteice) ale cro-matinei.
Un interes major se manifesta pentru intelegerea mecanismelor de transport la nivelul invelisului nuclear (dinspre si inspre citoplasma) (68).Intelegerea acestor aspecte se leaga si de precizarea structurii porilor nucleari. S-au elaborat primele ipoteze referitoare ia etapele parcurse in asamblarea acestor dispozitive deosebit de complexe. Evidentierea asemanarilor si deosebirilor acestor detalii de organizare la diferite specii permit analize ative si unele predictii legate de momente ipotetice ale evolutiei.
La nivelul membranelor celulare sunt examinate atent microdomenii ce par a participa la sortarea polarizata a unor proteine membranare epiteliale, cat si la semnalizarea transmembranara. Sub aspect structural se contureaza un nou concept referitor la asamblarea functionala a unor complexe, coordonata de domenii de legare modulara a proteinelor. Se examineaza de asemenea care sunt mecanismele ce stau la baza formarii culelor plasmalemale cat si cele ale modului prin care diferite timente delimitate de membrane fuzioneaza in diferite momente functionale.
Etapele parcurse in procesarea proteinelor la nivelul aparatului Golgi sunt cunoscute din ce in ce mai detaliat si s-au imaginat cate modele de patologie experimentala ce vor permite disectia proceselor de trafic, localizare si remodelare a proteinelor.In ceea ce priveste mecanismele de adeziune celulara s-a deschis calea intelegerii unor etape ce duc la gruparea sau agregarea diferitelor tipuri de receptori de adeziune intercelulara. Toate acestea au un impact major asupra intelegerii morfogenezei tisulare si, in mod particular a celei sculare.
Se remarca, de asemenea tendinta de a aborda aspecte pana de curand complet ignorate, cum ar fi aspecte legate de generarea asimetriilor celulare si functionale in stadii incipiente ale dezvoltarii ori cascadele biochimice ce definesc ceasurile biologice.
Din ce in ce mai mult, aspectele structurale sunt abordate din perspecti functionala.
