Tehnicile de histochimie permit identificarea unor grupari chimice din componenta structurilor tisulare. Afinitatea unor coloranti pentru anumite grupari sta la baza tehnicilor de histochimie.
Componente vitale ale sistemelor biologice, enzi-mele se gasesc in celule fie libere, solubile in citoplasma (lizoenzime) sau atasate de componente celulare specifice (desmoenzime) (4). Pentru enzime au fost observate patru tipuri de modificari histochi-mice ce pot fi obiectivate:
- captura simultana (cuplare, conrsie si che-lare);
- cuplarea postincubare (conrsie si chelare);
- autocolorarea unui substrat (modificare de solubil itate);
- rearanjari intramoleculare (4).
Pentru enzime, aplicatiile in laboratoarele de histopatologie ce desersc servicii de chirurgie includ:
- biopsiile musculare (cu precizarea numarului, marimii si tipurilor de fibre);
- diagnosticul histopatologie al modificarilor nervoase si ganglionare in boala Hirschprung (segmente agangiionare, ca exemplu);
- evidentierea unor modificari la nilul celulelor albe sau mastocitelor (85).
Cele mai multe dintre determinarile pentru enzime se efectueaza pe sectiuni inghetate, pentru a evita alterarea componentelor in cursul fixarii si al procesarii tesutului (85).
Imunocitochimia reprezinta o tehnica pentru identificarea unor constituenti celulari si/sau tisulari prin intermediul interactiunilor de tip antigen/anticorp. Locurile de legare sunt obiectivate ca urmare a marcarii prealabile a anticorpilor sau prin utilizarea unor metode de marcare secundara. Procesarea tesuturilor poate duce la mascarea sau distrugerea unor situsuri antigenice. Aceste situsuri antigenice se pot "recupera\" prin protocoale ce utilizeaza fie tratamente cu enzime proteolitice, tratamente cu microunde sau expunerea tesutului la presiune inalta (60).
Tehnicile de imunohistochimie impun respectarea unor conditii speciale, legate de:
- prezervarea antigenelor;
- blocarea enzimelor endogene;
- prenirea unei colorarii de fond (ce poate masca antigenele de evidentiat);
- realizarea unor esantioane de control (poziti, negati si de absorbtie).
Tipurile de patologie pentru al caror diagnostic sunt utile tehnicile de imunohistochimie sunt foarte variate. Pentru unele dintre acestea au fost evaluate complexe scheme de abordare diagnostica. Uneori se parcurge un intreg algoritm pentru selectia anticorpilor ce urmeaza a fi folositi pentru a caracteriza din punct de dere antigenic un anume tip de tesut. Astfel de algoritmi se utilizeaza in diagnosticul neoplaziilor nediferentiate, in clasificarea unor carcinoame sau limfoame sau in imuno-histologia biopsiilor
renale (28).
