. Histamina (imidazoletilaminA) este o amina biogena.
. Se gaseste in tesuturile animale, in unele plante si bacterii, veninuri si secretii iritante.
. La om, histamina se formeaza in cea mai mare parte in plamani, piele si mucoasa gastrointestinala, respectiv in formatiuni granulare din mastocite si leucocite bazofile si, in cantitati mai mici, in alte celule din epiderm, mucoasa gastrica, precum si in anumiti neuroni si este secretata pe masura formarii.
. Se formeaza prin decarboxilarea histidinei sub actiunea histidin-decarboxilazei.
. Histamina ingerata sau provenita de la bacteriile intestinale, este repede eliminata din organism.
. Agresiunele fizice sau chimice pot determina eliberarea histaminei cu fenomene patologice locale sau generale.

Histamina

Metabolizarea histaminei

. la om, pe doua cai:

1) N-metilare (sub influenta unei histamin-metiltransferazE) si dezaminare oxidativa (sub influenta MAO) → acid 3-metilimidazol acetic
2) dezaminare oxidativa (sub influenta DAO) → acid imidazol acetic
Metabolizarea se produce rapid, ceea ce explica durata scurta a actiunii histaminei.

Functiile histaminei
. controleaza stimulator secretia gastrica acida (impreuna cu acetilcolina si gastrinA) si are rol de factor de reglare locala a microcirculatiei
. eliberata din mastocite, ca urmare a interactiei antigen - anticorp (sau a unor agresiuni fizice sau chimicE), devine principalul mediator a alergiilor de tip I, avand astfel un rol important in alergii si raspunsurile alergice - manifestarile clinice ale acestui tip de alergie sunt : urticaria, edem, rinita seroasa, soc anafilactic.
. intervine in patogenia biochimica a inflamatiei;
. favorizeaza procesele anabolice de crestere si reparare tisulara;
. stimuleaza terminatiile senzitive pentru prurit si durere;
. probabil are si rol de mediator in transmisia impulsului nervos la unele sinapse din creier.

Efectele provocate de histamina

. in urma administrarii intravenoase la om, au loc modificari importante ale circulatiai sanguine:
 congestia pielii (mai ales a capului si trunchiuluI)
 tendinta de hipotensiune si tahicardie reflexa

 cefalee pulsatila

 dozele mari provoaca stare de soc, datorata scaderii presiunii arteriale prin vasodilatatie si hipovolemie

. cresterea permeabilitatii capilare

. bronhoconstrictie slaba (la astmatici, efectul este pronuntaT).
. Administrata intradermic determina o reactie vasculara de tip "tripla reactie":la locul injectarii apare o pata rosie datorita dilatatiei arteriolelor, care este rapid inlocuita de o papula cu o areola rosie neregulata.
O serie de substante ca morfina, tubocurarina, dextranul, polimixine, unele polipeptide bazice, proteine, veninuri, endotoxine bacteriene, determina eliberarea histaminei, provocand bronhospasm si/sau hipotensiune

Receptori histaminici specifici:
 H1: responsabili de bronhoconstrictie si vasodilatatie;
 H2: responsabili de hipersecretie gastrica si vasodilatatie usoara;
 H3: autoreceptori presinaptici cu functie inhibitoare la nivelul unor sinapse histaminergice din SNC.
. Anumite substante inrudite chimic cu histamina stimuleaza specific receptorii H1 (ca 2-metilhistaminA) sau receptorii H2 (ca 4-metilhistamina, sau bentazoluL).

Sisteme de mesageri secundari activate de catre histamina
. Actiunea histaminei asupra receptorilor specifici se coreleaza cu urmatoarele sisteme de mesageri secundari:
 interactiunea cu receptorii H1 influenteaza activitatea sistemului fosfatidilinozitol/Ca2+;
 interactiunea cu receptorii H3 determina inhibarea adenilat ciclazei

Eliberarea histaminei prin reactia antigen-anticorp
. In alergiile de tip 1 sau anafilactice, reactia antigen-anticorp provoaca eliberarea de histamina din mastocite si consecutiv, fenomene patologice de tip anafilactic (eruptii urticariene, edeme, vasodilatatie cu hipertensiune, bronhospasm cu dispnee, soc anafilactiC).
. Eliberarea histaminei prin reactia antigen-anticorp este atribuita urmatoarelor procese:
 activarea unor proteaze

 micsorariea sintezei AMPc

 cresterea concentratiei ionilor de Ca2+ din citoplasma
 activarea metabolismului acidului arahidonic

Medicamente care influenteaza biosinteza, functiile si efectele histaminei
. medicamente antihistaminice, in care se incadreaza si substantele care blocheaza receptorii H1 si H2.
. substantele citotoxice din categoria chimioterapicelor anticanceroase deprima procesul imun, prin inhibarea proliferarii limfocitelor stimulate antigenic. Ele au un potential toxic mare, fiind utilizate pentru boli autoimune si pentru profilaxia rejetului de grefa
. inhibitoarele degranularii mastocitelor, cum sunt cromoglicatul disodic si ketotifenul impiedica eliberarea histaminei si a altor autacoide din mastocite provocata de reactia antigen-anticorp. Ele actioneaza la nivelul plamanului, fiind utile in profilaxia de durata a crizelor de astm bronsic.
. glucocorticoizii au un spectru larg de actiune in numeroase reactii alergice si autoimune datorat actiunii lor antiinflamatoare si antilimfokinice.
. adrenalina, antagonist fiziologic al histaminei si a altor autacoizi, este esentiala ca medicament in tratamentului socului anafilactic precum si in combaterea crizelor de astm bronsic.

Antihistaminicele clasice
. Sunt cunoscute si sub denumirea de blocante H1 si folosite in unele reactii alergice de tip I, deoarece actioneaza prin blocarea receptorilor histaminergici, cu impiedicarea consecutiva a actiunilor histaminei, eliberata prin reactia antigen-anticorp, asupra acestor receptori.
. Au o structura chimica ce cuprinde o catena etilenaminica libera sau inglobata intr-un ciclu, prezenta si in molecula histaminei.
. Clasificarea antihistaminicele dupa nucleul lor de baza:
- etilendiamine (cloropiraminA),

- etanolamine (clemastinA),

- arilalchilamine

- imidazoline,

- fenotiazine (prometazinA),

- piperazine (cetirizinA) si

- piperidine (astemizolul, loratidina si terfenadinA).

Mecanismul de actiune a antihistaminicelor blocante H 1

Efectele antihistaminicelor clasice
. protectie partiala sau totala fata de unele simptome ale reactiilor alergice de tip I, care implica eliberarea de histamina.
. Eficacitatea fata de diferitele manifestari clinice ale acestui tip de alergie este variabila, in functie de ponderea histaminei (raportata la alti autacoizi eliberatI) in generarea fenomenelor patologice respective, ca si de masura in care actiunile histaminei sunt de tip H1.
. La om, sunt de regula deplin eficace in edemele alergice.
. Majoritatea antihistaminicelor blocante H1 au si proprietati sedative de intensitate variabila (cu exceptia antihistaminicelor de generatia a doua, care nu au efect sedatiV).
. Unele dintre ele au efecte antivomitive (in raul de miscarE) sau antitusive.
. Majoritatea au efecte colinergice periferice si centrale.

. Unele au si efect anestezic local.

Exemple de antihistaminice blocante H1
. Prometazina este un derivat de fenotiazina, inrudit cu neurolepticele din aceeasi clasa chimica; are un efect antihistaminc de lunga durata care se instaleaza lent, actiune sedativa, efect antivomitiv si este anestezic local si analgezic.
. Cloropiramina (nilfaN) este un antihistaminic cu efect sedativ slab, din grupa etilendiaminelor
. Clemastina (clemastin, tavegyL) apartine grupei etanolaminelor si are potenta mare si efect prelungit, fiind si sedativ si anticolinergic.
. Cetirizina, cu structura piperazinica, astemizolul, loratidina si terfenadina, cu structura piperidinica, sunt antihistaminice de generatia a 2-a, caracterizate prin efect de lunga durata (se administreaza o data pe zI) si prin lipsa efectelor sedative si anticolinergice.

Antihistaminicele blocante H2
. Cimetidina si ranitidina sunt compusi de sinteza, care impiedica stimularea secretiei gastrice de catre histamina, fiind indicate ca inhibitoare ale secretiei gastrice, in boala ulceroasa.

Receptorul Efectul interactiunii receptor-histamina Antagonisti
H 1 Bronhoconstrictie, vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare, prurit Difenhidramina, Clorfeniramina, Prometazina, Terfenadina, Astemizol, Loratadina, Cetirizina , Cloropiramina

H 2 Secretie acida gastrica, deprimant cardiac, contractie esofagiana, inhibarea eliminarii de histamina din bazofile Ranitidina, Famotidina, Nizatidina

H 3 Inhibirea neurotransmisiei sinaptice, down-reglarea sintezei de histamina Tioperamida.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor