Hemoragia postoperatorie este frecnta in chirurgia toracelui, confruntata adesea si cu sangerari intraoperatorii. Aderentele extinse interpleurale din patologia inflamatorie sau neoplazica duc la numeroase leziuni pleuropulmonare si ale pleurei parietale, necesitand o hemostaza si o aerostaza minutioasa. Uneori, pe fondul hemoragie, intervin si
tulburari de coagulare, prin fibrinoliza, care dau sangerari si in postoperator, chiar dupa ce hemo-staza initiala a fost satisfacatoare. Aceste complicatii cu caracter precoce si, deseori cu implicatii tardi, fac subiectul modulelor de patologie chirurgicala a toracelui.
Fistulele postoperatorii intratoracice din chirurgia eso-gastrica
Fistulele anastomotice sunt complicatii gra, care apar precoce, intre zilele 3-5 postoperator, dar si tardiv, dupa ziua a 10-a, cand sunt mai mici si mai benigne. Exista si fistule mici, oligosimptomatice, care se agraaza dupa reluarea alimentatiei naturale, pe care tindem sa le numim tardi.
Tabloul clinic este dirs. in conditiile drenajului pleural, o fistula poate fi tolerata in primele zile, primele semne fiind scurgerile digesti pe tubul de drenaj si febra. Treptat, durerea se accentueaza, cu menajare respiratorie pe partea respectiva. in fistulele mari apare
insuficienta ntilatorie, socul toxico-septic si alte complicatii consecuti, in lant: supuratie si dehiscenta de plaga, complicatii pulmonare, boala trombo-embolica. Este suficient sa administram bolnavului o lingura cu solutie de albastru de metil, pentru a confirma fistula. Radiologie vom observa plaman voalat, umbra mediasti-nala largita, baza pulmonara imobila, sinusuri pline.
Daca fistula survine dupa indepartarea drenajelor, loul clinic se instaleaza brusc, dramatic, cu
durere accentuata la baza toracelui, agitatie, cianoza, senzatie de asfixie, liniste auscultatorica si imagine radiologica de empiem.
Mai dificil de apreciat raman dimensiunile fistulei, care pot fi mici, cu speranta de vindecare prin tratament local, sau mari, pana la dezunire completa, cu necesitatea reinterntiei de urgenta. in acest context fistulele eso-jejunale sunt mai benigne, cu debit mai redus, in timp ce fistulele eso-gastrice sunt mai agresi, se autoagraaza printr-un reflux bogat, cu o posibila golire gastrica deficitara.
Atitudine terapeutica. in fistulele mici, care se dreneaza bine si nu dau complicatii locale si generale, se mentine sonda de aspiratie si se decide in cel mai scurt timp oportunitatea unei jejunostomii de alimentatie, deseori necesara. Se va intensifica tratamentul general hidro-electrolitic, proteic si caloric, antibioterapia si se va evita alimentarea orala. Vindecarea spontana se va constata dupa 10-l4 zile, dar daca evolutia favorabila nu este evidenta, atitudinea conservatoare se va reconsidera.In fistulele gra, atitudinea de urgenta va viza repunerea sau corectarea drenajului pleural, in sistem inchis, daca se poate fara aspiratie, pentru reechilibrare respiratorie, apoi tratament energic antisoc si antibioterapie masiva. Reinterntia chirurgicala este o operatie cu risc mare, motiv pentru care se va alege un procedeu putin agresiv, care solicita la maximum experienta echipei. Deoarece o resuturare sau o refacere in torace a anastomozei este iluzorie, este preferabila o reinterntie rapida pe cale abdomino-cervicala, in doua echipe, pentru stripping esofagian, la care ne ajuta sonda de aspiratie, esofagostomie cervicala, abdominalizarea stomacului sau a jejunului fistulizat, cu gastrosto-mie sau jejunostomie de alimentatie. Se va incerca o inchidere sau o reducere a hiatului esofagian. Se va continua tratamentul complex antisoc, deoarece prognosticul este nefavorabil in peste 20% din cazuri, mai ales cand reinterntia a pierdut din dere sau a neglijat factorul timp (13, 23).