Este o complicatie specifica bolnavului hipertiroi-dian operat. Etiologia este controversata. Teoriile cele mai plauzibile, care au putut fi dovedite experimental si au un suport clinic, se bazeaza pe ru-
perea brutala a echilibrului neuro-endocrin, reglat prin feed-back, urmat de cresterea nivelului de TSH care nu isi mai gaseste suportul endocrin tiroidian, eliminat in cea mai mare parte prin tiroidectomie. Concomitent, datorita manevrelor chirurgicale si a hipersecretiei tesutului glandular restant, se descarca in circulatie o mare cantitate de tiroxina, care in cate ore atinge o concentratie toxica, determinand si o hipersecretie de catecolamine din suprarenale. Hipertiroxinemia necontrolabila si hiperca-tecolaminemia sunt responsabile de ceea ce autorii anglo-saxoni numesc furtuna tiroidiana (6, 12).
Tabloul clinic. Complicatia apare la bolnavii hiper-tireotici care in momentul operatiei nu au fost suficient pregatiti in sensul nominalizarii hiperactivitatii tiroidiene. Debutul este postoperator, cel mai adesea in ziua operatiei, dar poate sa apara si dupa 48-72 de ore. Primele semne sunt tahicardia si hipertermia extrema. Bolnavul devine agitat, tahip-neic, hipertensiv, confuz, cu incontinenta urinara si diarei. Bolnavii constienti acuza dureri precordiale si
colici abdominale. Pe acest fond poate surveni
insuficienta cardiaca, hipotensiune, coma si deces, prin epuizare suprarenaliana.
Atitudine terapeutica. Profilaxia complicatiei este etapa cea mai importanta, prin pregatirea preope-ratorie atenta si metodica si silirea momentului operator in stare de eutiroidie.
Primele masuri terapeutice, dupa declansarea crizei, sunt simptomatice: combaterea hiperpirexiei, inclusiv prin impachetari reci, bradicardizare si protejare miocardica, prin administrare de Propranolol, tonicardiace si oxigenoterapie. Functiile vitale vor fi monitorizate, pentru echilibrare hidro-electroiitica si calorica prompta, reglarea hipertensiunii, a tahiarit-miei prin beta-blocante, a insuficientei glandei corticosuprarenale, prin corticoterapie. Antibiotera-pia cu spectru larg este foarte importanta. Tratamentul patogenic se adresa hipertiroxinemiei, care fi combatuta cu solutii iodate, orale (Lugol) sau perfuzabile, antitiroidiene de sinteza si sedare totala cu hipnotice, neuroleptice si tranchilizante, ca in timpul pregatirii preoperatorii (12).
