Frecventa cancerului de san a crescut considerabil in ultimii ani, el reprezentand cea mai frecventa forma de cancer la femei. Boala se intalneste insa la ambele sexe, cu predominanta neta la femei, raportul barbati/femei = 1/100.
Neoplasmele glandei mamare pot fi impartite in doua categorii dupa tesutul din care deriva formatiunea tumorala:
- cancerul epiteliului secretor (adenocarcinomul mamar si boala PageT);
- cancerul tesutului conjunctiv (sarcoamelE).
Epitelioamele maligne constituie forma cea mai frecventa intalnita, apar obisnuit la femei intre 40 si 60 de ani, dar se intalnesc de asemenea si la barbati.
Factorii etiologici si patologici favorizanti sunt:o degenerarile maligne a unor tumori benigne mamare;o producerea de hormoni estrogeni in exces;o administrarea anarhica si masiva de estrogeni;o obezitatea;o anticonceptionalele cu predominanta estrogenica;o prezenta cancerului de san in antecedentele familiale;o tulburari ale ciclului menstrual sau ale ciclului ovarian.
O femeie instruita va putea descoperi prin autopalpare tumoarea mamara astfel incat sa beneficieze de tratament precoce corespunzator. Autoexaminarea trebuie practicata lunar, dupa menstruatie, astfel se pot constata semne revelatoare ca: asimetria sanilor, un desen vascular accentuat, pierderea paralelismului plicilor cutanate, retractia mamelonara, prezenta scurgerilor mamelonare, prezenta nodulilor de permeatie tegumentari, existenta tumorilor ulcerate.
Semnele clinice de malignitate sunt: duritatea tumorii, conturul neregulat si difuz, fixarea tumorii in parenchimul glandular, aderenta la tegumente, retractia mamelonara si prezenta adenopatiei palpabile. Este obligatorie examinarea minutioasa a ganglionilor controlaterali axilari. De obicei, cancerile incipiente imbraca masca clinica a tumorilor benigne, de aceia de multe ori numai examenele paraclinice pot preciza diagnosticul.
Explorarile paraclinice se realizeaza cu ajutorul:
- Tomografiei, care se bazeaza pe masurarea temperaturii tegumentelor din vecinatatea tumorii, testul fiind considerat pozitiv cand diferenta de temperatura dintre cei doi sani este de 1-40C. Combinata cu mamografia reduce riscul de eroare pana la 1%;
- Mamografia permite culegerea de date referitoare la : volumul si conturul sanului, areolei, mamelonului, grosimea tegumentelor, aspectul tesutului mamar, prezente unor opacitati si caracterul lor, permitand incadrarea tumorii in unul dintre cele doua sindroame radiologice:
. sindromul benign, caracterizat prin: opacitate nodulara regulata (rotunda, ovala, boselata sau policiclicA), bine delimitata, omogena, contur net;
. sindromul malign, caracterizat prin: opacitate cu densitate crescuta, neregulata, imagini stelate microcalcifieri fine, edem peritumoral, retractie cutanata sau a mamelonului.
- Radiofosfocaptarea se bazeaza pe capacitatea fosforului radioactiv de a se fixa in concentratie mai mare pe tesuturile cu multiplicare intensa. Are dezavantajul ca nu descopera decat tumorile superficiale.
- Rezonanta magnetica nucleara (RMN), este o metoda prin care se pot pune in evidenta stari fizice diferite in care se gaseste molecula de apa din tesuturile studiate. Rezultatele acestei metode deocamdata nu ofera o certitudine maxima a diagnosticului.
Explorarile anatomo-patologice utilizeaza in mod curent: punctia biopsica, biopsia prin foraj si biopsia chirurgicala prin sectorectomie. Primele doua metode pot da rezultate exacte in 90-95% din cazuri, dar exista si situatii cu rezultate fals-negative. Biopsia chirurgicala extemporanee este cea mai buna metoda de diagnostic.

Criteriile de clasificare anatomo-patologica a neoplaziilor mamare maligne sunt multiple, dar de retinut este clasificarea Centrului International O.M.S. care le imparte in:

1) Carcinom intraductal;

2) Carcinom Lobular;

3) Carcinom papilar;

4) Carcinom nodular;

5) Carcinom mucipar;

6) Carcinom creibiform sau adenoid chistic;

7) Carcinom pavimentos;

8) Carcinom inflamator;

9) Boala Paget.

In ce priveste aprecierea histologica a malignitatii cancerelor mamare, practica este schema lui Ackerman care le integreaza intr-o scara bazata pe stadializarea lor, astfel:
- Tipul I, nemetastazat, neinvaziv, include carcinomul intracanalicular, papilar si lobular;
- Tipul II, rar metastazat, totdeauna invaziv, cuprinde carcinomul mucipar extra-celular, carcinomul medular cu infiltratie limfatica si formele bine diferentiate de adenocarcinom;
- Tipul III, moderat metastazat, totdeuna invaziv, cuprinde adenocarcinomul cu diferentiere moderata si tumorile care fac parte din tipurile I si II;
- Tipul IV, foarte metastazant, totdeuna invaziv, cuprinde formele nediferentiate, lipsite de aranjament glandular sau tubular si de reactie interstitiala inflamatorie, ca si de toate tipurile in care exista fenomene de invazie vasculara.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor