Cauza exacta a bolii nu este inca cunoscuta. Au existat si exista insa numeroase teorii referitoare la etiologie, dar nici una nu a putut fi complet rificata in practica.
Cele mai intens sustinute teorii considera ca boala poate fi:
- de cauza traumatica; teoria care sustine asemanarea modificarilor tisulare din boala Dupuytren cu cele cicatriciale postinjurie (18), nu este de actualitate (2). Aceasta, deoarece numeroase studii epidemiologice au mai demonstrat contrariul: o frecnta mai mare la preoti si calugari decat la muncitorii manuali (17); boala nu afecteaza predominant mana dominanta si este frecnt bilaterala (19). Se pare insa ca la o mana la care boala a debutat deja, un traumatism inchis sau deschis ca si
edemul secundar altor cauze (fractura de antebrat, mastectomie radicala) poate precipita evolutia (2). De asemenea, in cazurile de boala Dupuytren aparuta la tineri, un traumatism, inclusiv cel chirurgical pentru cura bolii, poate determina agravarea si progresia ei. La pacientii varstnici in schimb, aceste traumatisme pot fi urmate de disparitia contracturii si chiar de rezolutia bolii.
Un rol aparte insa, in determinismul afectiunii, se pare ca il au traumatismele repetate ale mainii la muncitorii manuali. in acest sens, Hueston considera ca muncile grele ar aa un rol benefic, tonifiant, asupra structurilor aponevrotice ale mainii, in aceste cazuri boala instalandu-se numai dupa incetarea activitatii (17). Si alti autori - Mikkelsen (19), Bennett (20), MacKenney (21) - gasesc o legatura direct proportionala intre traumatismele repetate ale mainii la muncitorii manuali si frecnta bolii Dupuytren; \'
- de cauza autoimuna, propusa de Millesi in 1959 (22) pe baza modificarilor histologice in structura proteica care insotesc, cu varsta, benzile de colagen ale aponevrozei palmare. in favoarea acestei teorii ar pleda varsta la care apare boala cel mai frecnt si un pretins raspuns la hidrocor-tizon, insa testele de fixare a complementului si de determinare a factorului reumatoid nu sunt concludente. Mai recent, in sprijinul cauzei autoimune au aparut alte teorii care considera ca boala Dupuytren fie este datorata anticorpilor ce apar ca raspuns la prezenta diferitelor tipuri de colagen (23), fie este o boala autoimuna mediata de celule T, controlata atat genetic cat si in corelatie cu unii factori.In ultimii ani au fost efectuate de asemenea studii citogenetice in incercarea de a detecta en-
tuale anomalii cromozomiale care ar putea juca un rol in proliferarea fibroblastica anormala. Cu toate ca au fost depistate anomalii clonale si/sau cromozomiale - o trisomie a cromozomului 8, acestea par a fi mai degraba un efect al bolii decat cauza ei, putand juca insa un rol in progresia fibromatozei (25);
- de cauza familiala, datorita unei singure gene autosomal dominante, dupa parerea unor autori ca Stachenbrandt (1932), Schroder (1934), Ling (1963), sau mai multor gene, dupa cum este admis la ora actuala (10,17);
- de cauza inflamatorie, pentru care pledeaza asemanarile histologice si biochimice existente intre tesutul implicat in vindecarea plagilor si cel ce priste proliferarea fibroblastica, fibroblastele din boala Dupuytren fiind numai partial transformate, asemanator formatiunilor tumorale (26);
- de natura tumorala benigna, avand la baza afirmatia anterioara, ca si similaritatea biochimica existenta intre modificarile tisulare ale cresterii tumorale si vindecarii unei plagi; singura deosebire dintre aceste procese este aceea ca semnalele ce initiaza si controleaza vindecarea unei plagi dispar in momentul in care vindecarea a luat sfarsit, in timp ce acelea care controleaza dezvoltarea unei
tumori nu dispar (3,10).
Indiferent insa de cauza care o determina se poate considera ca boala Dupuytren este o boala sistemica. in sustinerea acestei afirmatii vine asocierea bolii cu alte afectiuni sistemice precum si coexistenta unor modificari patologice similare cu alta localizare (ta, penis).
Boala Dupuytren a fost intalnita in studiul lui Thieme, citat de Hueston (17), la 37% dintre pacientii epileptici, respectiv de 15 ori mai mult fata de populatia generala; acesta este motivul pentru care s-a presupus ca administrarea prelungita de barbiturice ar putea sta la baza acestei cresteri a incidentei. Mai credibil insa pare sa fie faptul ca in cazul epilepsiei idiopatice atat aceasta cat si boala Dupuytren au o determinare genetica (2).In ceea ce priste asocierea bolii Dupuytren cu diabetul, aceasta a fost intalnita in dirse studii intr-o proportie cuprinsa intre 1,6 si 32% (27). Cu toate acestea, aceasta asociere pare sa fie numai intamplatoare (28), ca de altfel si in cazul artritei reumatoide (29).
Leziuni fibromatoase similare cu cele din boala Dupuytren pot sa apara concomitent la nilul altor regiuni:
penis (2, 10, 30), ta (2, 10, 31), spatiul popliteu (2, 31).
