Etiopatogenie. Este o leziune traumatica pulmonara dificil de diagnosticat, fiind expresia unui transfer important de energie. Se accepta azi ca substratul morfologic al contuziei pulmonare este reprezentat de laceratii pulmonare si infiltrarea sangvina a zonei cu afectarea hematozei pulmonare. Se poate asocia sau nu cu leziuni ale peretelui toracic si are o mare gravitate prin
insuficienta respiratorie pe care o produce. Elementele de fiziopatologie au fost prezentate la voletul costal cu care aceasta se asociaza frecnt.
Fiziopatologie. Tulburarile raportului ntilatie/ perfuzie reprezinta cauza principala a hipoxemiei la pacientii cu contuzie pulmonara. Impactul lezional asupra toracelui determina cresterea brusca a presiunii intraalolare, ducand la ruperea membranelor alolo-capilare, cu hemoragie intraalolara si edem, chiar in absenta dilacerarii pulmonare. La modelele de laborator s-a constatat ca gravitatea leziunii depinde de grosimea si complianta peretelui toracic. Astfel,
obezitatea pare a fi un factor de protectie in cazul bolnavilor cu contuzie pulmonara izolata. in plus, in cazul tinerilor cu perete toracic mult mai elastic, apar leziuni de perete mai putin gra insotite insa de contuzie pulmonara sera. _a batrani in schimb, desi peretele toracic este mult mai afectat, leziunea parenchimatoasa este in general mai putin grava. Reechilibrarea volemica agresiva, frecnt necesara la bolnavii politraumatizati determina exacerbarea atelectaziei si edemului in plamanul contuzionat. in plus, se dezvolta un edem progresiv si in plamanul indemn.
Pe modelele de laborator s-a observat scaderea fluxului sangvin si cresterea rezistentei vasculare pulmonare in zonele contuzionate, in paralel cu scaderea rezistentei in vasele precapilare ale plamanului indemn, ceea ce duce la un exces de perfuzie tisulara a acestuia. in conditiile unei resuscitari volemice agresi relaxarea arteriolelor pulmonare precapilare permite transmiterea unui flux sangvin mare si cu presiune crescuta direct in capilarele pulmonare din zonele initial neafectate. Mediatorii vasoactivi duc la cresterea permeabilitatii in capilarele pulmonare si agraaza acest lant fiziopatologic, care in final duce la ARDS si frecnt la deces. La deces poate contribui si embolis-mul aerian care complica, in unele cazuri,
contuzia pulmonara. Histologic aria de contuzie pulmonara prezinta hemoragie interstitiala extensiva, colaps alolar si inundare alolara cu sange si proteine. Contuzia pulmonara sera prezinta doua caracteristici importante: afecteaza o zona limitata a plamanului (in ARDS procesul este difuz) si in aceasta zona este pierduta selectivitatea normala a membranei capilare pentru proteine.
Diagnostic. Se bazeaza pe anamneza, care sileste circumstantele accidentului, pe manifestarile clinice ale hipoxiei (dispnee cu tahipnee), pe elemente oferite de examenul
radiologie conntional (frecnt voalare a campului pulmonar respectiv), si, mai ales pe
tomografia computerizata (. 17), care evidentiaza infiltrarea sangvina caracteristica.
Tratament Are ca obiectiv mentinerea normala a ntilatiei si impune nursing respirator (gimnastica respiratorie,
tuse provocata, fizioterapie), infiltratii inter-costale sau analgezie peridurala continua (in fracturile costale asociate) pentru cuparea durerii si imbunatatirea statusului respirator, ntilatie asistata atunci cand sunt intrunite conditiile care impun aceasta manevra (PaO2 sub 60 mmHg, PaCO2 peste 50 mmHg etc). Mare atentie trebuie acordata restrictionarii administrarii de fluide (cristaloizi), hiper-hidratarea fiind o eroare foarte grava. Administrarea de cristaloizi in exces conduce la acumularea de lichid la nilul zonei lezate,
edemul interferand si mai mult cu schimburile alolo-capilare. Utilizarea corticoizilor in contuzia pulmonara in derea diminuarii edemului pulmonar si prenirii detresei respiratorii este indicata de catre unii autori.
