Pericardul contine cordul si originea marilor vase ale acestuia. El este alcatuit din doua componente. La exterior se afla pericardul fibros, in fapt o den-sificare a tesutului conjunctiv de vecinatate, care se continua cu fascia pretraheala in sus si adera la diafragm inferior (1). De asemenea, superior acesta se continua cu adventicea marilor vase. Catre anterior este atasat la
stern prin ligamentele stemo-pericardice.
Pericardul seros se afla la interiorul celui fibros. Cordul se invagineaza la nivelul sau, determinand cele doua foite, scerala si parietala. Foita scerala a pericardului seros se mai numeste si epi-card. Marile vase ies din sau intra in
cord la nivelul a doua tuburi, formate prin inflexiunea pericardului de pe peretele cordului pe peretele intern al pericardului fibros. Unul din acestea este periarte-rial (in jurul aortei si trunchiului pulmonar) iar celalalt peri-venos. Acesta din urma are o forma mai complexa, asemanatoare unui "J\", iar fundul de sac creat intre cele doua perechi de vene pulmonare (drepte si stangi) reprezinta sinusul oblic al pericardului, ce se deschide anterior si inferior, inapoia cordului. Locul de trecere ramas intre cele doua tuburi vasculare este numit sinusul transvers.
Anterior de pericard se afla pleurele cu plamanii, iar pe o portiune mica, median, pericardul ne in raport cu sternul. La tineri, in portiunea sa superioara ne in raport cu timusul. Posterior se afla bronhiile principale, esofagul, aorta descendenta toracica si partile posterioare ale fetelor mediastinale ale celor doi plamani. Lateral se afla pleura si plamanii. Un raport foarte important este cel cu neri frenici, care, dupa ce trec anterior de hilurile pulmonare, coboara intre pericardul fibros si pleura de fiecare parte. Inferior se afla diafragmul.
