Cele doua
artere coronare se deschid din aorta ascendenta, de la nivelul a doua din cele trei sinusuri aortice. Sinusurile sunt denumite
sinus coronar drept si sinus coronar stang pentru
sinusurile in care isi au originea coronara dreapta si, respectiv, cea stanga, iar sinusul posterior drept (anatomic) fiind denumit sinus non-coronar (2,3).
Din punct de vedere anatomic putem rbi de un teritoriu coronarian drept si de un teritoriu coronarian stang. Din coronara stanga se desprind relativ proximal doua ramuri terminale mari, artera circumflexa si artera interventriculara anterioara, numita si descendenta anterioara (left anterior des-cending sau LAD). intrucat fiecare din aceste doua artere mari iriga un teritoriu miocardic vast, putem privi sistemul arterial coronarian ca pe un sistem tri-arterial (2). Totodata remarcam aici importanta critica a portiunii initiale a coronarei stangi, inaintea bifurcarii sale, numita si trunchiul principal al coronarei stangi [left main sau LM). in concluzie, din punct de vedere chirurgical sistemul coronarian este impartit in patru zone principale: teritoriul coronarei drepte, teritoriul LAD, teritoriul circumflexei si regiunea trunchiului comun al coronarei stangi (3).
Artera coronara dreapta
Artera coronara dreapta este de obicei o artera groasa, unica. Ea trece, dupa ce se desprinde din sinusul coronar drept, printre trunchiul pulmonar (aflat la stanga) si urechiusa dreapta, pentru a se aseza apoi in santul atrio-ventricular, in care inconjoara marginea anterioara, ascutita, a cordului, ajungand la nivelul crux cordis.
Prima ramura a arterei coronare este ramul pentru infundibul. Ea formeaza, impreuna cu un ram corespondent din coronara stanga (LAD cel mai frecvent) o ansa anastomotica, "inelul Vieussens\" (1).
Artera nodului sinoatrial se desprinde la circa 2 cm de originea coronarei drepte. Ea asigura o mare parte din irigatia miocardului atrial. O ramura terminala a sa, denumita si ramul cristei terminalis, strabate nodul sinoatrial.
Ramurile ventriculare se deschid in unghi drept din coronara dreapta. Cea mai importanta este artera marginala a marginii ascutite a cordului, sau, mai simplu, artera marginala ascutita. Ramurile ventriculare posterioare (in realitate inferioare) se desprind din segmentul al doilea al coronarei drepte (dintre marginea ascutita a cordului si crux cordis), iar dimensiunea lor este reciproca celei a marginalei ascutite (3).
Dominanta cardiaca dreapta sau stanga este definita de originea din coronara dreapta sau, respectiv, stanga a arterei interventriculare posterioare. De cele mai multe ori se intalneste situatia de dominanta dreapta (70-80% din cazuri).
Trunchiul comun al arterei coronare stangi (left main)
Dintre cele doua coronare, cea stanga iriga o masa mai mare de miocard, are un flux sangvin mai bogat si un calibru mai mare. Lungimea trunchiului comun este de 1-2 cm, mergand uneori pana la 4 cm sau putand foarte rar lipsi. Traiectul sau se situeaza intre trunchiul pulmonar (la dreapta) si urechiusa stanga (la stanga), pana la nivelul santului atrioventricular. Pe toata intinderea sa trunchiul principal al coronarei stangi este imbracat intr-un manson de grasime subepicardica si de obicei nu da ramuri.
Artera interventriculara anterioara* (LAD)
Ca traiect, aceasta reprezinta continuarea trunchiului comun. Ea se indreapta, in santul interven-tricular anterior, catre varful inimii, cu o directie oblica, spre stanyd si anterior. Aproape intotdeauna ajunge la varfui inimii, si in peste jumatate din cazuri trece si in santul interventricular inferior, unde intalneste ramurille terminale ale interventricularei posterioare.
Ramurile LAD se distribuie preponderent ventriculului stang si celei mai mari parti a septului interventricular (trei sferturi anterioare). Ramurile pentru ventriculul drept sunt de calibru mic si reduse ca numar (1).
Ramurile ventriculare pentru ventriculul stang, variabile ca numar dar importante ca dimensiune, se desprind din LAD in unghi ascutit si incruciseaza oarecum in diagonala portiunea anterioara a ventriculului stang. De aceea aceste artere sunt denumite artere diagonale (1,2).
Ramurile septale se desprind in unghi aproape drept din LAD, mergand catre posterior si inferior. Acest mod de desprindere este util in identificarea angiografica a LAD (2,3).
Artera circumflexa
Aceasta se desprinde in unghi aproximativ drept din trunchiul comun al coronarei stangi si merge in santul atrio-ventricular. Primii sai centimetri sunt acoperiti de urechiusa stanga.
Ramurile ventriculare se distribuie marginii obtuze a cordului si sunt denumite de aceea ramuri marginale obtuze.
Anastomozele coronariene
Experienta clinica arata ca anastomozele existente intre diferitele teritorii coronariene nu pot suplini eficient ocluzia brusca a unui vas important, inca din secolul trecut, insa, studii au aratat existenta anastomozelor la nivel coronarian, in special la nivelul ramurilor mici, subepicardice. in 1921 Gross arata ca aceste anastomoze se dezlta progresiv in timpul vietii (1). Actualmente existenta anastomozelor la nivel coronarian este dovedita, nu numai la nivel subepicardic, dar si la nivel miocardic si subendocardic. Zonele unde anastomozele extramurale sunt mai constante sunt varful inimii, fata anterioara a ventriculului drept, fata posterioara a ventriculului stang, crux cordis, santurile inter-atriale si interventriculare si la nivelul atriilor, intre artera nodului sino-atrial si alte artere atriale (1). Importanta acestor anastomoze este variabila la diferiti indivizi, dar ea pare a fi mai mare la pacienti la care boala coronariana a avut o elutie lenta.
