Aparitia unei disfunctii de proteza vallara reprezinta de multe ori o amenintare majora pentru viata pacientului, care poate depinde de precocitatea diagnosticului corect si a interventiei terapeutice.
Diagnosticul clinic
Cum spuneam si mai sus, orice simptom de origine cardiaca la un purtator de proteza vallara cardiaca trebuie sa ridice problema unei disfunctii protetice. De aici rezulta importanta anamnezei si a unui examen clinic corect efectuat.
Modificarea zgomotelor protezei ca si aparitia de sufluri noi sau modificarea unor sufluri preexistente sunt principalele semne clinice. Mentionam ca modificarea zgomotelor protezei este specifica protezelor cu disc si mai putin celor cu hemidis-curi, la care un singur hemidisc ce functioneaza normal poate mima zgomotele normale ale protezei. De obicei insa, in cazul ocluziei trombotice la protezele cu doua hemidiscuri sunt tulburate miscarile ambelor hemidiscuri.
Febra, alaturi de suflurile cardiace, eventual de spleno- si/sau hepatomegalie si de embolii siste-mice pot reprezenta manifestari clinice extrem de sugestive pentru o endocardita pe proteza (de fapt pentru o endocardita infectioasa).
Diagnosticul paraclinic
a. Fluoroscopia (radioscopia toraco-pulmonara fluoroscopica) este o metoda extrem de simpla si de rapida, si ea ofera informatii foarte precise cu privire la protezele mecanice. Miscarea anormala a elementelor mobile ale protezelor poate fi detectata cu mare acuratete. Este o metoda care poate fi aplicata rapid si la pacientii in stare critica sau agitati. in numeroase protocoale de investigatie folosite in clinici mari occidentale fluoroscopia este metoda de prima alegere pentru depistarea disfunc-tiilor de proteze mecanice. Se pot pune in evidenta mobilitatea scazuta a elementelor mobile ale protezelor mecanice in cazul trombozei si miscarile paradoxale in dezinsertiile de proteza (6).
b. Ecografia se efectueaza si ea rapid, dar necesita un personal specializat si experimentat. Ecografia poate da informatii precise cu privire la anatomia protezei, caracteristicile fluxului transprotetic, parametrii functionali (gradient, suprafata utila, urmarirea pacientului) si functia celorlalte valve si a peri-cardului. De asemenea este posibila masurarea performantelor ventriculare. De prima intentie se efec-
tueaza ecografia transtoracica. Ecografia transeso-fagiana trebuie efectuata doar la pacientii la care ecografia transtoracica nu a oferit date suficiente (6,7,13).
De cele mai multe ori aceste doua metode diagnostice sunt suficiente pentru silirea diagnosticului si a indicatiei terapeutice.
c. Cateterismul cardiac este rareori necesar. Desi ofera date sigure in ceea ce priveste presiunile in diferite timente cardiace, gradien-tele presionale, presiunea din capilarul pulmonar, indexul cardiac sau fractia de ejectie, cateterismul cardiac poate amana interventia prompta. Se recomanda efectuarea cateterismului atunci cand datele ecografice contrasteaza cu prezentarea clinica.
d. Analiza spectrala sonora a sunetelor protezelor mecanice a fost propusa de un grup de cercetatori japonezi. Metoda, care poate detecta
tulburari precoce de tipul ocluziei, nu s-a impus inca in practica curenta, desi ar putea fi utila in supravegherea pacientilor purtatori de proteze vallare mecanice.
