mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
dictionar


Ghid medical
Index » Chirurgia oro-maxilo-faciala
» Tratamentul chirurgical ajutator tratamentului endodontic

Tratamentul chirurgical ajutator tratamentului endodontic







Definitie - sunt metode chirurgicale ajutatoare tratamentului endodontic conservator, si care urmaresc indepartarea tesutului patologic periapical (granuloame, chisturi), cu sau fara indepartarea apexului dentar, dupa incizia muco-periostului, pastrand dintele pe arcada si asigurand ndecarea osoasa si recuperarea morfo-functionala a dintelui.

In acest grup de tratamente, sunt incadrate 4 metode chirurgicale: 1. drenajul transmaxilar; 2. chiuretajul periapical; 3. rezectia apicala; 4. amputatia corono-radiculara / premolarizarea.


Cuprins:

Drenajul transmaxilar

Chiuretajul periapical

RezecŢia apicalĂ

AmputaŢia corono-radicularĂ


Drenajul transmaxilar

sus sus
Indicaţii:


- în faza intraosoasă a abcesului
- în parodontitele apicale cronice cu secreţie permanentă, care nu permite uscarea canalului - se crează o fistulă chirurgicală care va permite uscarea şi obturarea canalului
TEHNICĂ CHIRURGICALĂ
- anestezie locală - vestibular + oral
- incizie scurtă, 1 cm, în dreptul apexului
- prin incizie, cu freză sferică, se trepanează osul în dreptul procesului periapical (freza "cade" într-o cavitate, iar pe lângă freză se prelinge puroi, sau secreţie seroasă
- irigaţii în cavitatea osoasă
- se menţine deschisă fereastra osoasă - prin aplicarea unei meşe iodoformate sau a unei lame de dren
- după dispariţia secreţiei - se face obturaţia radiculară

Chiuretajul periapical

sus sus
Indicaţii:
- dinţi obturaţi endodontic, dar la care - persistă procesul periapical, strict la vârful rădăcinii, nu de-a lungul ei; sau substanţa de obturaţie a depăşit apexul (supraobturaţie), ajungând în regiunea periapicală, unde produce o iritaţie locală permanentă
- supraobturaţia - se evidenţiază radiologic dacă materialul de obturaţie este opac (con gutapercă)

TEHNICĂ CHIRURGICALĂ
- anestezie locală
- incizie curbă, dreaptă în dreptul apexului dintelui
- decolare muco-periost
- trepanarea osului - de la apex spre fundul de şanţ vestibular - pentru evidenţierea procesului periapical
- chiuretarea procesului periapical, îndepărtarea supraobturaţiei (a materialului de obturaţie în exces din zona periapicală) - NU SE REZECĂ APEXUL
- toaletă, sutură

RezecŢia apicalĂ

sus sus
Indicaţii:
- dinţi cu procese periapicale cronice (granuloame, chisturi) - care pe Rx apar ca zone radiotransparente dispuse în jurul apexului dintelui, având aspectul unei "căciuliţe" care coafează vârful rădăcinii
- atunci când se poate păstra 2/3 din rădăcina dintelui în os sănătos, pentru a avea o implantare suficientă
- excepţional - pentru dinţii cu rădăcini foarte lungi (caninii, premolarii) - când se poate rezeca mai mult de 1/3, până la ˝ din rădăcină, cu condiţia menţinerii unei implantări suficiente
- în funcţie de leziunile dentare - rezecţia este indicată în 4 situaţii:
. leziuni periapicale - granuloame, chisturi, leziuni ale apexului
. obstacole pe canalul radicular care împiedică tratamentul endodontic şi obturaţia radiculară - rădăcini curbe, ace rupte pe canal, dentinoame
. dinţi cu tratament endodontic incorect (subobturaţii) - care nu se pot dezobtura / sau dezobturarea ar produce fracturi radiculare - granuloame, chisturi, la dinţi cu subobturaţii, DCR-uri, căi false
. dinţi traumatizaţi în 1/3 apicală a rădăcinii - fracturi prin traumatisme, sau în cursul extracţiilor, rezwecţiilor dinţilor vecini
- teoretic pentru toate grupele dentare, dar cu precădere la grupul frontal şi premolar. În funcţie de situaţia anatomică a dintelui, se vor lua anumite precauţii pentru a evita diversele accidente:
. la PM, molarii superiori - există riscul deschiderii sinusului maxilar, respectiv de lezarea arterei palatine posterioare, dacă se face rezecţia rădăcinii palatinale
. la M1 superior - rezecţia poate fi mult îngreunată de inserţia joasă a crestei zigomatico-alveolare
. la incisivii inferiori - deoarece rădăcinile sunt foarte înguste şi septurile interradiculare sunt foarte subţiri, există riscul lezării rădăcinilor dinţilor vecini
. la PM inferiori - se poate leza pachetul vasculo-nervos mentonier la nivelul găurii mentoniere situate între apexurile celor 2 premolari
. la molarii inferiori - rezecţia este foarte dificilă datorită grosimii şi durităţii crescute a osului la nivelul mandibulei, existând şi riscul deschiderii canalului radicular


TEHNICA CHIRURGICALĂ
I. Pregătirea cavităţii bucale - preoperator, se va face asanarea cavităţii bucale - detartraj, extracţia dinţilor sau rădăcinilor nerecuperabile, curăţirea cavităţilor şi obturaţii provizorii - pentru a reduce la maximum microbismul bucal, şi a preveni posibile suprainfectări postoperatorii după rezecţie.
- obligatoriu - sa va face trepanarea dintelui de rezecat şi tratamentul mecanic (acolo unde este posibil), asociat cu irigaţii endocanaliculare antiseptice - pentru rezecţie, pacientul va avea dintele deschis, sau cu filament endocanalicular cu Walkoff şi obturaţie coronară provizorie
- cu 24 ore înainte de rezecţie, nu mai mult - se poate face obturaţia radiculară, dacă este posibilă uscarea canalului. NU se face obturaţia radiculară cu mai multe zile înaintea rezecţiei, deoarece există riscul "încălzirii" (acutizării) granulomului, chistului, cu apariţia de secreţie purulentă, necesitând amânarea intervenţiei până la remiterea fenomenelor inflamatorii acute.
- dacă urmează să se aplice un DCR (dispozitiv corono-radicular) - acesta se poate cimenta: de asemenea cu 24 ore preoperator, dar de preferat intraoperator; sau la câteva zile postoperator, dar există riscul dezobturării complete a canalului radicular şi împingerea de material de obturaţie în zona periapicală, cu consecinţe nedorite.
- preoperator de asemenea - este obligatorie efectuarea de radiografii (retroalveolare, mandibulă defilată, panoramice - OPG) - pe care se evidenţiază: lungimea şi forma rădăcinii; dimensiunea procesului periapical; starea osului periradicular; relaţiile de vecinătate cu dinţii, sinusul maxilar şi fosele nazale, cu gaura mentonieră, şi canalul mandibular.
II. Anestezia - loco-regională în cabinetele stomatologice şi în ambulatorii; în situaţii speciale - anestezie generală
III. Pregătirea instrumentarului - acelaşi instrumentar ca la alveolotomii, pregătit de asistentă
IV. Incizia - cel mai frecvent se practică inciziile curbe sau drepte în fundul şanţului vestibular, în dreptul apexului; mai rar inciziile trapezoidale sau în "L", care interesează şi gingia marginală
V. Decolarea muco-periostului - cu decolatoare, se descoperă tabla osoasă vestibulară, pe o suprafaţă suficientă pentru a permite accesul la apexul dintelui, respectiv la procesul periapical; lambpul se menţine depărtat cu un fir de suturp fixat pe o pensă, sau cu depărtătoarele, de către ajutor / asistentă
VI. Trepanarea tablei osoase vestibulare - se realizează cu freze sferice adaptate la piesa dreaptă (mai rar la piera cot), sub răcire permanentă cu jet de ser fiziologic; se poate realiza şi cu dalta şi ciocanul, dar este mult mia greu de suportat de pacient
- trepanarea urmăreşte descoperirea apexului şi a procesului periapical (granulom,chist)
- locul de trepanaţie se stabileşte prin coroborarea datelor obţinute pe Rx, cu datele clinice; cu dispozitivul în "U" Brosh-Trauner; uneori osul prezintă chiar deformări sau erodări produse de procesul periapical
VII. Rezecţia apexului - cu freză fisură sau cilindrică - se secţionează apexul (vârful rădăcinii) la baza procesului periapical şi se îndepărtează cu o chiuretă
- suprafaţa de rezecţie va fi oblică (descendentă la superiori, ascendentă la inferiori) pentru a putea vizualiza canalul radicular
- dacă obturaţia radiculară s-a efectuat preoperator - aceasta se va vizualiza pe suprafaţa de rezecţie apicală
VIII. Chiuretajul periapcal - cu chiurete de diverse mărimi, sau cu linguri Black
- se îndepărtează întregul ţesut patologic periapical (care este foarte sângerând, fiind bine vascularizat): ţesut de granulaţie, membrană chistică, os necrozat, înmuiat - când sunt complet îndepărtate, se constată o reducere semnificativă a sângerării la nivelul plăgii osoase
- se fac irigaţii cu ser fiziologic şi se tamponează cavitatea osoasă periapicală pentru a evita pătrunderea sângelui în canalul radicular în timpul obturaţiei radiculare
IX. Obturaţia radiculară - există 2 metode de obturaţie intraoperatorie: anterogradă (dinspre coroană spre rădăcină) şi retrodradă (strict la nivelul regionii aplicale rezecate)


b. anterogradă
- se completează tratamentul radicular - dilatare manuală cu ace de canal (Kerr, Haedstrom), sau mecanică cu ace Beuterlock (la piesa dreaptă sau cot) - acele vizualizându-se la nivelul suprafeţei de rezecţie a rădăcinii. Se va acorda o atenţie deosebită la utilizarea acelor Beuterlock, deoarece există riscul producerii de căi false.
- se irigă canalul cu ser fiziologic, soluţie slabă de Cloramină, Apă oxigenată - soluţiile de asemenea din canalul radicular vor pătrunde în cavitatea osoasă periapicală
- se degresează canalul cu filamente de vată pe ace Miller îmbibate în alcool şi cloroform
- se usucă canalul cu filamente de vată sau conuri de hârtie
- pe parcursul acestor manopere - plaga osoasă periapicală se menţine uscată prin schimbarea tamponului de câte ori este nevoie - evitând astfel pătrunderea de sânge, secreţii în canalul radicular
- asistenta va prepara pasta pentru obturarea canalului - ciment oxifosfat cu sau fără adaos de pulbere de iodoform, de consistenţă smântânoasă)
- obturaţia radiculară se face cu ace Lentulă adaptate la pisele de mână, cu care se introduce în canal pasta de ciment - se adaugă con de gutapercă pentru o perfectă etanşeizare a obturaţiei radiculare.Gutaperca va permite şi vizualizarea pe Rx a obturaţiei, respectiv va permite dezobturarea dacă aceasta se face necesară
- pasta de ciment şi conul de gutapercă vor depăşi canalul, pătrunzând în cavitatea osoasă periapicală - surplusul se va îndepărta cu un fuloar încălzit, cu care se va radia materialul la suprafaţa de rezecţie
- coroana se obturează provizoriu cu surplusul de ciment
- cimentarea DCR-ului se realizează similar - singura diferenţă constă în aplicarea DCR în locul conului de gutapercă
b. retrogradă
- se face în cazul în care canalul radicular nu este permeabil pentru obturaţia anterogradă sau DCR
- la nivelul suprafeţei radiculare de rezecţie, corespunzător canalului radicular - se va prepara o cavitate cu freză globulară sau tronconică, eventual adaptate la o piesă cot cu microcap
- cavitatea va fi retentivă spre rădăcină (dimensiunea mai mare spre rădăcină, dimensiunea mai mică spre suprafaţa de rezecţie); de cca 1 - 2 mm adâncime
- cavitatea preparată se irigă şi se usucă - uscarea este deosebit de dificilă, fiind unul din motivele eşecului obturaţiei retrograde
- obturaţia se face cu: amalgam de Argint încărcat într-un fuloar; sau cu acrilat autoplimerizabil introdus cu o spatulă, şi care este netezit până la polimerizare peste o folie de celuloid
- se ândepărtează cu grijă surplusul de amalgam sau de acilat - dacă rămân resturi în cavitatea osoasă sau în părţile moi, determină reacţii de iritaţie, suprainfecţii
X. Controlul plăgii, sutura
- se îndepărtează resturile de material de obturaţie,
- se controlează plaga osoasă - marginile ascuţite se netezesc (cu freză de acrilat, chiurete)
- eventuale franjuri de mucoasă se excizează
- se irigă abundent cavitatea osoasă, părţile moi
- se suturează lamboul - cu fire nerezorbabile, separate
- la nevoie se suturează o meşă iodoformată - pentru a menţine în contact intim lamboul pe os, prevenind astfel formarea unui hematom masiv, care poate determina hemoragii secundare, se poate suprainfecta, sau produce dehiscenţa plăgii, prelungind şi complicând vindecarea
- sau se aplică un tampon uşor compresiv peste plagă
- se dau aceleaşi recomandări postoperatorii ca în cazul extracţiilor, alveolotomiilor

Evoluţie postoperatorie
- vindecarea fibromucoasei - se produce în 7 zile, când se îndepărtează firele de sutură
- edem, durere, hematoame, respectiv tratamentul acestora este identic cu cel de după alveolotomii
- obturaţia definitivă a coroanei - se face la 2 - 3 săptămâni
- utilizarea dintelui rezecat în lucrare protetică - se poate face la 4 - 6 săptămâni
- vindecarea osoasă definitivă la nivelul cavităţii periapicale - se realizează după 3 - 6 luni, sau chiar mai mult
- uneori vindecarea cavităţii periapicale nu se realizează cu ţesut osos, ci numai cu ţesut fibros - care pe Rx apare ca radiotransparenţă, şi care poate fi confundată cu o recidivă de granulom - dar în lipsa semnelor subiective şi obiective, nu are semnificaţie patologică - "umbra reziduală Hammer"
Eşecuri ale rezecţiei apicale - se produc în cazul:
- rezecării unei porţiuni mai mari de 1/3, cu reducerea implantării rădăcinii, respectiv cu mobilizarea şi pierderea acesteia
- subobturării rădăcinii - care va favoriza recidiva procesului periapical
- rezecţiei incomplete sau lăsării pe loc a unor porţiuni de rădăcină - cu apariţia de recidive, suprainfectări
- lăsării pe loc de ţesut de granulaţie sau de porţiuni de membrană chistică - cu aceleaşi efecte
- eşecuri ale rezecţiei, cu apariţia de complicaţii (hemoragii, supuraţii, dehiscenţa plăgii) - se produc în cazul efectuării operaţiei în puseu acut (în prezenţa puroiului), sau la persoane cu rezistenţa organismului redusă, teren tarat

AmputaŢia corono-radicularĂ

sus sus
Definiţie - îndepărtarea completă a unei rădăcini împreună cu procesul periapical ce nu poate fi tratat prin alte metode (endodontic, rezecţie), la 1, 2 superiori şi inferiori, păstrându-se 1 - 2 rădăcini corect tratate şi obturate radicular, şi cu implantare bună, împreună cu coroana dintelui, în scopul recuperării funcţionale a acestuia


TEHNICĂ CHIRURGICALĂ
Amputaţia corono-radiculară la Molarii 1, 2 superiori
- se poate îndepărta: 1 rădăcină vestibulară (mezio-vestibulară sau disto-vestibulară); sau rădăcina palatinală
Pentru rădăcinile vestibulare
- preoperator - se efectuează obturaţia radiculară a tuturor rădăcinilor molarului - se verifică radiologic corectitudinea obturaţiei radiculare pe rădăcinile restante în os
- incizie orizontală, paralelă şi la 5 mm deasupra marginii gingivale, decolarea mucoperiostului care să permită accesul la bifurcaţia rădăcinilor vestibulare
- secţionarea orizontală a rădăcinii afectate, imediat deasupra bifurcaţiei - cu o freză fisură - pe suprafaţa de amputaţie se va vedea obturaţia raduclară
- îndepărtarea rădăcinii împreună cu procesul periapical (chiuretaj periapical)
- dacă nu s-a efectuat preoperator obturaţia celorlalte rădăcini - acestea, împreună cu porţiunea de rădăcină amputată - se vor obtura; eventual rădăcina amputată se poate obtura retrograd
- irigaţii, sutură
Pentru rădăcina palatină
- incizie paralelă cu axul rădăcinii palatinale - cu atenţie pentru a nu leza artera palatină
- în rest, aceleaşi etape
Amputaţia corono-radiculară la Molarii 1, 2 inferiori = premolarizare
- se amputează fie rădăcina M, fie cea D - dar împreună cu porţiunea adiacentă de coroană - astfel încât rezultă 2 jumătăţi, asemănătoare cu 2 "premolari" - îndepărtându-se porţiunea care nu se poate trata - procedeul purtând numele de "premolarizare"
- preoperator - se poate face obturaţia radiculară pe rădăcina care va fi salvată - se verifică Rx
- se secţionează coroana - cu piatră lenticulară, discuri (montate la piesă dreaptă sau cot), sau cu freză fisură de turbină - în sens vestibulo-lingual, aproximativ în 2 jumătăţi
- la nivelul planşeului camerei pulpare şi a bifurcaţiei radiculare - separarea se poate face cu o dăltiţă sau cu un elevator, care acţionează ca un ic
- se îndepărtează porţiunea de rădăcină care nu se poate trata, împreună cu coroana adiacentă; se chiuretează procesul periapical
- dacă nu s-a obturat preoperator - se face obturaţia radiculară a rădăcinii restante - porţiunea de dinte rămasă ia aspectul unui premolar
- se suturează gingia peste alveolă
- ulterior se şlefuieşte porţiunea coronară şi se aplică o coroană de înveliş (izolată sau făcând parte dintr-o lucrare protetică fixă)




Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor

  Sectiuni Chirurgia oro-maxilo-faciala:


       
      Fa-te cunoscut!
      Invitatie Online - promoveaza produse medicale

      Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

       

      Creaza cont si exprima-te

      vizitatorii nostri pot fi clientii tai