Pentru a creste eficienta substantelor anestezice locale, dar si pentru a contracara efectele nedorite, toxice, s-au asociat substante soconstrictoare. Acestea grabesc instalarea anesteziei, ii prelungesc durata si-i intensifica efectul (prin mentinerea anestezicului in tesuturi, impiedicand absorbtia sa rapida). Potenteaza actiunea anestezicului asupra terminatiilor si fibrelor nervoase periferice. Diminua efectele toxice asupra SNC, combat efectele toxico-alergice ale anestezicelor.
Substantele adjunte isi exercita actiunea indeosebi asupra dinamicii sculare, realizind o soconstrictie ce diminueaza si sangerarea din campul operator.
Cuprins:
Adrenalina (epinefrina, suprareninĂ) |
sus  |
Hormon produs de porţiunea medulară a glandelor suprarenale, de celulele cromafine şi de glanda mamară. A fost descoperit în 1901 de TAKAMINE şi ALDRICH. Astăzi substanţa se obţine pe cale sintetică, ca pulbere albă, cristalină.
Soluţia de 1% este cea mai folosită. Se păstrează în sticle de culoare închise, ermetic astupate, deoarece substanţa se inactivează prin oxidare la lumină şi aer. Se oxidează şi în contact cu cauciucul (dopurile de cauciuc al recipientelor de conservare); ˝ din efectul său pierzându-se în 18-24 luni. De aceea, perioada de conservare a capsulelor cu dop de cauciuc este de 2 ani, perioadă care se reduce în cazul depozitărilor la temperaturi crescute.
Acţiune:
Acţiunea fiziologică a adrenalinei este de vasoconstricţie la nivel cutanat şi HTA pasageră, respectiv dilată vasele din musculatura striată şi miocard. Adrenalina determină o puternică vasoconstricţie a arteriolelor şi capilarelor din ţesuturile în care este injectată, după care urmează o vasodilataţie locală de tip paralitic. Producând vasoconstricţie diminuează sângerarea în plagă. Aplicată pe mucoase, adrenalina produce ischemie, mucoasa devenind palid albiciasă. Ajunsă în circulaţia generală, adrenalina produce tulburări cardio-vasculare, respiratorii, toxico-nervoase, metabolice generale (creşte glicemia), care pot duce la accidente foarte grave. În acest context, are contraindicaţie absolută la hipertiroidienii netrataţi. Iar la cei cu HTA, ateroscleroză, miocardite, boli cardiace, diabet, se recomandă utilizarea unuei doze minime dintr-un vasoconstrictor mai puţin toxic decât adrenalina.
Stimulând sistemul nervos simpatic, scade eliberarea de histamină, (care este mediată de parasimpatic). Fiind un antagonist natural al histaminei, neutralizează fenomenele de tip alergic, combate şocul anafilactic.
Posologie: se asociază substanţelor anestezice locale în cantitate foarte mică.
- La 10 ml soluţie Procaină: maximum 3-5 picături de soluţie Adrenalină 1% (1/50.000). Având efect de neutralizare a efectelor alergice, diminuează efectele toxice şi de sensibilizare ale Procainei.
- Pentru anestezicele de suprafaţă: 1/40.000 - 1/50.000. Pentru Xilina de 0,5% chiar 1/400.000.
- Pentru soluţia de Xilină 2%: 1/80.000 - 1/200.000.
- Pentru anestezicele utilizate în afara ariei vasculare cervico-faciale: 1/250.000 (pentru a nu produce ischemie importantă).
- Doza totală să nu depăşească 0,2mg.
Adrenalina are o mare instabilitate, oxidându-se foarte rapid; de aceea este preferabilă utilizarea de soluţii cât mai recent preparate. Virarea spre roz sau brun-roşiatic indică alterarea soluţiei ce nu mai poate fi utilizată, fiind toxică.
Noradrenalina norepinefrina, levophed, levarterenol) |
sus |
Secretat tot de medulosuprarenală, dar eliberat şi prin stimularea fibrelor nervoase adrenergice postganglionare.
Acţiune:
Produce vasoconstricţie, care este mai slabă decât a Adrenalinei, dar durează mai mult, cu creşterea TA. Spre deosebire de Arenalină care creşte ritmul cardiac, Noradrenalina nu modifică ritmul, amplitudinea şi debitul cardiac. Noradrenalina este vasodilatator coronarian, crescând fluxul sangvin în coronare. Efectul vasopresor al Noradrenalinei deşi mai prelungit ca al Adrenalinei, nu este urmat de vasodilataţie paralitică, astfel, diminuând riscul hemoragiei secundare. Nu are efecte secundare importante, nu modifică metabolismul glucozei (nu creşte glicemia), nu modifică metabolismul bazal, nu dă agitaţie psiho-motorie, toxicitatea Noradrenalinei este de 4 ori mai mică decât a Adrenalinei
Supradozajul de NA determină uşoară HTA şi bradicardie. Poate fi folosită fără riscuri la hipertensivi (cu precauţie la marii hipertensicvi), la hipertiroidieni, diabetici, bolnavi cu distonii neuro-vegetative. În ultimii ani, NA tinde să înlocuiască A din preparatele anestezice.
Posologie:
- Preparat sintetic, soluţie 1-2%.
- Preparatul românesc: NORARTRINAL.
- Ca vasoconstrictor: 1/25.000 - 1/80.000.
- Doza maximă să nu depăşească 0,34 mg.
Vasopresinele |
sus |
În scopul evitării unora dintre efectele nefavorabile ale Adrenalinei şi Noradrenalinei , s-au cercetat efectele unor hormoni produşi de lobll posterior al hipofizei, denumite vasopresine, care includ: vasopresina, felipresina, ornipresina.
FENILPRESINA - polipeptid asemănător hormonului natural vasopresină.
Acţiune:
Efect presor mai redus ca a Adrenalinei, inducţia este mai lentă, dar de durată mai lungă şi nu produce hipoxie tisulară . Anestezicele locale cu felipresină pot fi utilizate în siguranţă asociate anesteziei generale, fără risc de fibrilaţie ventriculară. Felipresina are toxicitate redusă, nu dă fenomene de ischemie cardiacă. Astfel, are avantajul că se poate utiliza şi la pacienţii cu hipertiroidie. Are efect occitoci, de aceea nu se va folosi la gravide, influenţând circulaţia placentară şi tonusul uterin.
Se combină cu Prilocaina, fiind mai eficientă decât în combinaţie cu Xilina. Nu prezintă contraindicaţii de utilizare la pacienţii sănătoşi, şi, este vasoconstrictorul de elecţie la bolnavii cardio-vasculari. O doză foarte mare de Felipresină determină vasoconstricţie coronariană şi tahicardie.
Posologie:
- Pentru bolnavii cardio-vasculari: Doza maximă de soluţie anestezică - 8,8ml cu 1 /2.000.000 feliprsesină, adică echivalentul a 4 carpule.
- Pentru adulţii sănătoşi: Doza maximă de soluţie anestezică - 13 ml, cu 1 /2.000.000 felipresină
Hialuronidaza |
sus |
Enzimă depolimerizantă, aşa numit "factor de difuziune", care se adaugă la preparatele anestezice. Au rolul de a depolimeriza acidul hialuronic din constituţia substanţei fundamentale, permiţând o difuziune mai uşoară şi mai rapidă a anestezicului în ţesuturi, având o serie de avantaje: favorizează instalarea rapidă a anesteziei; măresc teritoriul anesteziat; permit penetraţia transosoasă a anestezicului local (chiar şi al mandibulă); nu determină fenomene locale ca edem, dureri remanente.
Este contraindicat în intervenţiile pentru procese septice datorită riscului difuzării infecţiilor.
Se găseşte sub formă de pulbere , în capsule 1500UI (unităţi Benger); sau direct încorporat în soluţiile anestezice. Unii autori contraindică utilizarea hialuronidazei la anestezicele locale.
Adrenalina (epinefrina, suprareninĂ)
