Sindromul fazei de
somn intarziat este caracterizat prin: (1) debutul somnului raportat ca tarziu, iar orele de trezire in mod refractar mai tarzii decat cele dorite, (2) perioadele reale de somn aproape la aceleasi ore zilnic, (3) polisomnografia pe toata noaptea este in general normala, cu exceptia debutului de
somn intarziat. Pacientii prezinta o faza circadiana endogena intarziata anormal, cu un minimum de temperatura corporala in timpul rutinei constante care are loc mai tarziu decat normal. Aceasta faza intarziata poate fi datorata: (1) unei perioade intrinseci anormal de lungi a pacemaker-ului circadian endogen, (2) capacitatii pacemaker-ului de ansare a fazei anormal redusa sau (3) unui program anterior neregulat de somn-veghe, caracterizat prin numeroase nopti in care pacientul alege sa ramana treaz mult peste miezul noptii de program (din motive sociale, scolare sau de munca). in majoritatea cazurilor, este dificil sa se distinga intre acesti factori, dat fiind faptul ca pacientii cu o perioada intrinseca anormal de lunga prefera sa aleaga voluntar aceste activitati nocturne tarzii, pentru ca la ora aceea ei nu pot dormi. Pacientii tind sa fie adulti tineri. Aceasta stare care se perpetueaza de la sine poate persista ani in sir si nu raspunde de obicei incercarilor de a resili orele normale de somn.
Pacientii raspund unui
regim de reprogramare in care orele de somn sunt succesiv intarziate cu aproximativ 3 h/zi pana la ora de somn dorita (si mai devreme). Metodele de tratament care implica foto terapie cu lumina puternica in timpul orelor diminetii se dovedesc promitatoare la acesti pacienti.
SINDROMUL FAZEI DE SOMN AVANSAT
Sindromul fazei de somn ansat este opusul sindromului fazei de
somn intarziat si are tendinta de a se manifesta la batrani. in aceasta situatie pacientii raporteaza o somnolenta excesi in timpul zilei pana la orele serii, cand au o mare greutate in a ramane trezi chiar in imprejurari sociale. Pacientii se trezesc de la 3-5 dimineata in fiecare zi, adeseori cu cate ore mai devreme de ora dorita. Cu toate ca acesti pacienti nu au fost indelung studiati, unii dintre ei pot beneficia de terapie cu lumina puternica in timpul orelor de seara, menita a reprograma pacemaker-ul circadian la o ora mai tarzie.
TULBURARILE DE SOMN-VEGHE NECIRCADI-ENE
Aceasta situatie poate apare cand capacitatea maxima de ansare a fazei somnului a pacemaker-ului circadian nu este adecta acomodarii diferentei intre ziua geofizica de 24 h si perioada intrinseca a pacemaker-ului pacientului. Ca urmare, expunerea intentionata a pacientilor la lumina artificiala poate induce pacemaker-ului circadian un program mai lung de 24 h. Pacientii afectati nu sunt capabili sa mentina o relatie de faza sila intre randamentul pacemaker-ului si ziua de 24 h. Asemenea pacienti prezinta tipic un tipar crescator al intarzierilor succesive in debutul somnului si orele de trezire, osciland in faza si defazat cu timpul local. Cand ritmurile endogene ale pacientilor sunt defazate de mediu,
insomnia coexista cu somnolenta excesi din timpul zilei. Dimpotri, cand ritmurile endogene oscileaza in faza cu mediul ambiant, simptomele se remit. Perioadele de alternanta intre interlul simptomatic si cel asimptomatic pot dura de la cate saptamani la cate luni. Subiectii orbi incapabili sa perceapa lumina sunt in mod particular susceptibili la aceste tulburari.
