mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Pneumonite de hipersensibilizare si pneumonii eozinofilice
Index » Bolile sistemului respirator » Pneumonite de hipersensibilizare si pneumonii eozinofilice
» Tratament

Tratament







Pneumonia dobandita in comunitate: abordarea pacientilor in ambulator. Cele mai multe pneumonii contactate in comunitate la adultii altfel sanatosi nu necesita internarea in spital. Deoarece adesea nu se poate face un diagnostic microbiologic in ambulator, terapia antimicrobiana orala este de cele mai multe ori empirica ( elul 255-6). in aceste situatii, patogenul cel mai probabil este Mycoplasma pneumoniae, S. sau C. pneumoniae. La pacientii in varsta, cu boala cronica respiratorie subiacenta, trebuie luate de asemenea in considerare L. pneumophila, H. influenzae sau M. catarrhalis. La pacientii cu risc de aspiratie, pot fi implicati anaerobii orali. Nu exista terapie orala care sa aiba un spectru adecvat pentru toti acesti patogeni ( elul 255-6). Indiferent de regimul care este ales, actitatea sa antimicrobiana trebuie sa includa S. pneumoniae, cea mai frecventa cauza de pneumonie. Rezistenta crescuta printre pneumcoci la toti agentii antimicrobieni orali contraindica utilizarea oricaruia dintre acesti agenti ca tratament de electie.


Tulpinile de S. pneumoniae care au concentratia minima inhibitorie (CMI) a penicilinei (determinata prin metoda dilutiilor succesive) de 0,l-l|ig/ml sunt considerate a avea rezistenta intermediara, in timp ce tulpinile care au CMI>l[ig/ ml sunt considerate a avea rezistenta inalta. Metoda curenta cea mai rapida de screening a rezistentei la penicilina consta in utilizarea unui disc de oxacilina de l pe o placa de difuzie. Rezistenta la penicilina (adica CMI >0,l[ig/ml) este indicata de o zona de inhibare a cresterii 0,l|ig/ml de penicilina si 1,3% au fost rezistente la >2|ig/ml. Totusi, in cadrul unui alt program national de urmarire a susceptibilitatii antimicrobiene a probelor izolate de la diferite niveluri ale tractului respirator intre 1992 si 1993, 15% din 799 probe (cu un interval de 4-50% in diferite centre medicale) au edentiat rezistenta intermediara la penicilina si, in plus, 7% (cu variatii intre 0 si 33%) au fost inalt rezistente la penicilina.
Este de asteptat ca tulpinile rezistente la penicilina sa aiba susceptibilitate redusa si la cefalosporinele orale, precum si la alti agenti antimicrobieni. in urmarirea realizata de CDC, 5,9% din probele izolate au fost rezistente la eritromicina (CMI >l[ig/ml), dar in alte centre din Statele Unite rezistenta la eritromicina a fost raportata la 10-20% din probele cu pneumococ. Tulpinile rezistente la eritromicina sunt, de asemenea, rezistente si la alte macrolide, cum ar fi claritro-micina si azitromicina. Mai putin de 5% din tulpini au fost rezistente la tetraciclina in cercetarile efectuate de CDC. Rezistenta la toate aceste antibiotice in mod curent este mult mai frecvent intalnita in alte parti ale lumii decat in Statele Unite. Probabilitatea cresterii rezistentei si in Statele Unite in itor necesita o supraveghere atenta. O astfel de crestere ar necesita modificari in recomandarea antibioticelor.
Nici trimetoprim-sulfametoxazolul, nici fluorochinolonele nu trebuie considerate optiuni pentru terapia empirica. Primul medicament nu este activ impotriva a peste 10% din tulpinile de S. pneumoniae, iar cel din urma are o actiune la limita in tro asupra pneumococilor. Penicilina, ampicilina sau amoxicilina (de exemplu, 500 mg la fiecare 8 ore timp de 7 pana la 10 zile) raman medicamentele de electie pentru tratamentul in suspiciunea de infectiile pulmonare necrozante (abcesul pulmonar)" class="alin2">pneumonia pneumococica in Statele Unite si sunt recomandate in tratamentul pentru acest tip de pneumonie "de comunitate\" cu un lou tipic la pacientii adulti tineri din ambulator, fara o boala preexistenta. Doxiciclina (100 mg la fiecare 12 ore) si eritromicina (500 mg la fiecare 6 ore) sunt alternative de tratament.
La pacientii mai varstnici sau la adultii in ambulator, cu afectiuni respiratorii preexistente, cu lou tipic de pneumonie dobandita in comunitate si la care apar frecvent patogeni producatori de betalactamaze, precum H. influenzae sau M. catarrhalis, se pot folosi amoxicilina + clavulanat (un inhibitor al betalactamazei) sau doxiciclina. Eritromicina are o actitate slaba asupra//, influenzae. Doi noi compusi din aceeasi familie cu eritromicina, azitromicina (500 mg in doza unica in prima zi si 250 mg o data pe zi inca 4 zile) si claritromicina (500 mg de doua ori pe zi, 7 pana la 10 zile) au o potenta cel putin egala, daca nu mai mare, impotriva multor patogeni ai tractului respirator inferior si o intoleranta gastrointestinala mult mai redusa. Desi mult mai scumpe decat eritromicina, aceste noi macrolide ar putea inlocui vechile medicamente in terapia ambulatorie a pacientilor cu pneumonie "de comunitate\", daca rezistenta pneumococilor la macrolide nu va deveni o problema foarte raspandita.


Doxiciclina si eritromicina sunt active impotriva M. pneumoniae si C. pneumoniae si pot fi folosite la adultii mai tineri, cu un "lou atipic\", la care se suspecteaza o pneumonie usoara datorata acestor agenti patogeni. Ciprofloxacina este de asemenea activa impotriva acestor agenti patogeni, dar nu este activa in mod adecvat impotriva pneumococului pentru a justifica utilizarea empirica in aceasta situatie. Desi eritromicina este drogul de electie pentru legioneloze, doxiciclina, trimetoprim-sulfametoxazolul si ciprofloxacina sunt agenti alternati care au fost folositi cu succes(conform rapoartelor neoficiale). Durata tratamentului in infectiile cu Mycoplasma siLegionella este de 2 pana la 3 saptamani, durata cea mai mare fiind recomandata frecvent pentru prevenirea recaderilor. Durata optima pentru tratamentul infectiei cu C. pneumoniae este necunoscuta, dar probabil este tot de 2-3 saptamani.
Pneumonia cu anaerobi se poate trata cu clindamicina (300 mg la fiecare 6 ore sau 450 mg la fiecare 8 ore, 7 pana la 10 zile), amoxicilina (500 mg la fiecare 8 ore) in combinatie cu metronidazol (500 mg la fiecare 6 ore) sau amoxicilin/acid clavulanic (500 mg la fiecare 8 ore sau 875 mg la 12 ore). Metronidazolul are o actiune neadecvata asupra cocilor microaerofili gram-poziti si trebuie suplimentat cu un agent betalactamic, care compenseaza acest deficit in acoperirea spectrului.
Pneumonia de comunitate: abordarea pacientului spitalizat Pacientii cu pneumonie "de comunitate\"si cu o stare suficient de severa pentru a fi spitalizati ( elul 255-4) trebuie sa fie evaluati prompt din punct de vedere microbiologic, prin frotiuri Gram din sputa, si prin cunoasterea sensibilitatii antimicrobiene specifice a patogenilor din aria geografica respectiva, pentru conducerea terapiei empirice ( elele 255-7 si 255-8). De obicei, se impune la pacientul internat tratamentul antimicrobian parenteral. Lipsa expec-toratiei, formele "atipice\", infiltratele radiologice difuze, o evolutie rapid nefavorabila sau care nu raspunde la terapia initiala empirica sunt cateva din motivele pentru folosirea mijloacelor invazive de decelare a agentului patogen, in special la pacientii imunocompromisi. Desi tratamentul antibacterian cu spectru larg trebuie inceput in timpul evaluarii complete a pacientilor in stare grava, cu boala rapid progresiva, aceste regimuri empirice nu pot acoperi intreaga gama de patogeni posibili fara a produce o toxicitate si o cheltuiala care nu sunt necesare. intr-adevar, la pacientii imunocompromisi, inclusiv cei cu neutropenie sau infectie HIV, numarul cauzelor de origine microbiana sau noninfectioasa a bolilor pulmonare este mare si in continua crestere. Deoarece lipsa tratamentului specific se poate dovedi rapid fatala la acesti pacienti, diagnosticul trebuie cautat prin mijloace agresive, asa incat tratamentul optim sa inceapa prompt.
Penicilina sau ampicilina raman drogurile de electie pentru infectia datorata pneumococilor susceptibili la penicilina. Studiile sugereaza ca dozele mari de penicilina G, administrate intravenos (de exemplu, 10 pana la 20 milioane unitati pe zi), ampicilina (2g la 6 ore), ceftriaxona (1 sau 2 g la 24 ore) sau cefotaxim (1 sau 2 g la 6 ore) reprezinta probabil tratamentul potrit in pneumonia data de tulpini cu rezistenta intermediara la penicilina (CMI, 0,l-l|ig/ml). Eficacitatea dozelor mari de penicilina in pneumonia cu tulpini inalt rezistente de pneumococi este necunoscuta, dar CMI pentru cefotaxim si ceftriaxona pentru aceste tuplini sunt, de regula, mai joase decat cele pentru penicilina sau ampicilina sau mai multe alte antibiotice P-lactamice. Ceftriaxona sau cefotaximul pot fi eficiente atunci cand CMI a penicilinei este >l|i/ml, iar cele ale ceftriaxonei si cefotaximului sunt


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor