mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Pneumonite de hipersensibilizare si pneumonii eozinofilice
Index » Bolile sistemului respirator » Pneumonite de hipersensibilizare si pneumonii eozinofilice
» Pneumoniile eozinofilice

Pneumoniile eozinofilice







Pneumoniile eozinofilice se compun din sindroame distincte, caracterizate pe de o parte de infiltrate pulmonare cu eozinofile si pe de alta parte de eozinofilie in sangele periferic. De la descrierea initiala, a lui Loeffler, a sindromului tranzitor benign cu infiltrate pulmonare migratorii si eozinofile in sangele periferic, de cauza necunoscuta, acest grup de afectiuni s-a largit, incluzand boli de etiologii atat cunoscute, cat si necunoscute (elul 253-2). Aceste boli pot fi considerate un exemplu de boli pulmonare prin hipersensibilizare, dar nu trebuie confundate cu pneumonitele de hipersensibilizare (alveolite alergice extrinseci), in care nu este prezenta eozinofilia.
Cand o pneumonie cu eozinofilie se asociaza cu astmul bronsic, este important sa determinam daca pacientul are astm extrinsec (alergic, atipic) si daca are teste cutanate pozitive la alergenele Aspergillus sau la alte antigene micotice. Daca da, trebuie cautate si celelalte criterii pentru diagnosticul aspergilozei alergice bronhopulmonare (ABPA) (elul 253-3) sau alte exemple (mai rare) de micoza bronhopulmonara alergica, precum cele cauzate de anumite specii de Penicillium, Candida, Curvularia sau Helmithosporium. A. fumigatus este cauza cea mai frecventa a ABPA, dar mai sunt implicate si alte specii de Aspergillus. S-a dovedit ca ABPA poate complica fibroza chistica. Radiografia toracica la ABPA poate dovedi infiltrate recurente, tranzitorii sau poate sugera prezenta bronsiectaziilor proximale. TC de inalta rezolutie este o tehnica neinzi sensibila, pentru recunoasterea bronsiectaziilor proximale. Astmul bronsic din ABPA presupune o hipersensibilizare IgE mediata, in timp ce bronsiectaziile asociate bolii se pare ca sunt rezultatul depunerii de complexe imune in caile respiratorii proximale. Tratamentul adect presupune, de obicei, folosirea timp indelungat a glucocorticoizilor sistemici.


Eozinofilia tropicala este de obicei provocata de infectiile cu filarii, totusi, pneumoniile eozinofile pot fi cauzate si de alti paraziti, precum Ascaris, speciile Ancyclostoma, speciile Toxocara siStrongyloides strercoralis. Eozinofilia tropicala data de Wuchereria bancrofti sau W. malayi apare mai frecvent in Asia de Sud-Est, Africa si America de Sud si se trateaza cu succes cu dietilcarbamazina.
Pneumoniile eozinofilice induse medicamentos sunt exemplificate de reactiile acute la nitrofurantoin, care pot incepe in 2 ore pana la 10 zile de cand se incepe tratamentul cu nitrofurantoin, cu simptome de tipul tuse seaca, febra, frisoane si dispnee; pe langa infiltrate pulmonare difuze sau localizate, mai pot aparea rersate pleurale de insotire. Printre celelalte medicamente asociate pneumoniilor eozinofilice se numara sulfonamidele, sarurile de aur, penicilinele, clorpropamida, tiazidele, antidepresivele triciclice, hidralazina, mefenezinul, mecamilamina, porii de nichel carbonil, sarurile de aur, izoniazida, acidul para-aminosalicilic si altele. Tratamentul consta in renuntarea la drogurile respective si la folosirea, atunci cand este necesar, a glucocorticoizilor.
Sindromul eozinofilie mialgic, cauzat de suplimentul dietetic de L-triptofan, este uneori asociat cu infiltrate pulmonare.

Pneumoniile eozinofilice idiopatice constau dintr-un grup de boli de severitate diferita. Sindromul Loeffler este o pneumonie eozinofilica benigna, acuta, caracterizata prin infiltrate pulmonare migratorii si manifestari clinice minime. La anumiti pacienti, aceste manifestari clinice se pot dovedi secundare parazitilor sau medicamentelor. Pneumonia eozinofilica acuta a fost descrisa recent, ca o boala acuta febrila idiopatica cu durata mai mica de 7 zile, cu hipoxemie severa, cu infiltrate pulmonare si fara antecedente de astm. Pneumonia eozinofilica cronica are manifestari clinice mai zgomotoase, incluzand febra, frisoane, transpiratii nocturne, tuse, anorexie si pierdere ponderala, pe durate de la la cate saptamani, la cate luni. Radiografia toracica arata infiltrate periferice, descrise ca un negativ fotografic al edemului pulmonar. Anumiti pacienti asociaza astm bronsic de tip intrinsec sau nonalergic. La 48 de ore dupa initierea terapiei cu glucocorticoizi, simptomatologia si imaginea radiologica cunosc o ameliorare semnificati.


Angeita alergica si granulomatoasa Churg-Strauss reprezinta o sculita multisistemica, care afecteaza frecvent pielea, rinichiul si sistemul nervos, in plus fata de plamani (modulul 319). Boala poate aparea la orice rsta si in special la persoanele cu antecedente astmatice. De obicei, astmul este progresiv pana la aparitia febrei si a eozinofiliei exagerate, moment in care simptomele astmatice se pot ameliora. Boala poate fi fulminanta, iar prognosticul sever, in lipsa unui tratament agresiv cu glucocorticoizi si, din cand in cand, imunosupresoare.
Sindromul hipereozinofilic se caracterizeaza prin prezenta a mai mult de 1500 eozinofile /mm3 de sange periferic, timp de 6 luni sau mai mult, lipsa dolor de infectii parazitare, alergii sau alte cauze cunoscute de eozinofilie si semnele sau simptomele disfunctiei multiple de organ. Caracteristicile importante sunt eozinofilia maduvei osoase si a sangelui periferic, cu infiltrarea tesuturilor de catre eozinofilele relativ mature. Poate fi afectata inima, cu producerea unor anomalii de l tricuspida, sau fibroza endomiocardica si cardiomiopatie restricti a ambilor ventriculi. Alte organe tipic afectate sunt plamanii, ficatul, splina, pielea si sistemul nervos. Tratamentul afectiunii se face cu glucocorticoizi si/sau hidroxiuree, la care se adauga tratamentul adect disfunctiei cardiace, care de multe ori este responsabila de o mare parte din morbiditatea si mortalitatea in acest sindrom.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor