mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Pneumonite de hipersensibilizare si pneumonii eozinofilice
Index » Bolile sistemului respirator » Pneumonite de hipersensibilizare si pneumonii eozinofilice
» Expunerile profesionale si boala pulmonara

Expunerile profesionale si boala pulmonara







AZBESTOZA
Cu exceptia regiunilor cu o singura expunere industriala, precum minele de carbuni sau carierele de granit, cele mai frecvente boli pulmonare cronice date de pulberile anorganice apar in asociere cu industria fibrelor azbestoase. Azbestul este un termen generic pentru mai multe minerale reticulare diferite, printre care crisolitul, amositul, antofilitul si crocidolitul. Pe langa muncitorii implicati in mineritul, macinatul si prelucrarea produselor din azbest, sunt expusi la azbest si muncitorii din constructii, precum cazangin si instalatorii, datorita largii folosiri a azbestului in constructii, ca excelent izolator termic si electric. in plus, azbestul a fost folosit la fabricarea materialelor ignifuge si a echipamentelor de protectie, ca umplutura la diferite materiale plastice, la podele sau platforme si la materialele supuse eroziunii mecanice, cum ar fi placutele de frana sau discurile de ambreiaj.


Expunerea la azbest nu este limitata doar la persoanele care n in contact direct cu acest material. S-au inregistrat cazuri de afectiuni cauzate de azbest si ca urmare a unei expuneri moderate, asa cum este cazul vopsitorilor sau electricienilor care lucreaza in acelasi santier cu muncitorul ce efectueaza izolatiile, sau la sotia casnica a muncitorului expus direct, care doar a scuturat si a curatat hainele sotului. Expunerea la nivelul comunitatii este probabil rezultatul folosirii materialelor cu continut in azbest pe suprafete mari ale constructiilor, in scopul prevenirii deformarilor in caz de incendiu.
Azbestul a fost folosit pentru prima oara pe scara larga in anii 1940. incepand cu anul 1975, azbestul a fost inlocuit, in cea mai mare parte, cu fibre minerale sintetice, cum ar fi fibrele de sticla sau vata de sticla. Totusi, azbestul mai este in continuare folosit la fabricarea placutelor de frana si este prezent, de asemenea, in instalatiile de apa si de incalzire in sute si mii de locuinte. In ciuda reglementarilor care obliga la o pregatire speciala a fiecarui muncitor potential expus la azbest, probabil ca expunerea este continua in randul muncitorilor mai putin experimentati de la demolari. Majoritatea efectelor expunerii la azbest se manifesta prin fibroza pulmonara si cancere ale tractului respirator si ale pleurei, mai rar ale peritoneului.
Azbestoza este o boala fibrozanta interstitiala difuza a plamanului, care este legata direct de intensitatea si durata expunerii. Cu exceptia antecedentelor de expunere la azbest (de obicei la locul de munca), boala seamana cu celelalte forme de fibroza interstitiala difuza (modulul 259). De obicei, pana la aparitia primelor manifestari clinice trec cel putin 10 ani de expunere moderata sau severa.
Studiile fiziologice denota o disfunctie ventilatorie restrictiva, cu o scadere a volumelor pulmonare. Debitele sunt frecvent reduse mai mult decat s-ar presupune pe baza reducerii volumelor. Un semn precoce de afectare severa este reducerea capacitatii de difuziune.
Fibroza pulmonara poate aparea dupa expunerea suficienta la oricare din fibrele azbestiforme. Leziunile fibrotice nu par sa se coreleze nici cu forma, nici cu compozitia chimica ale oricaruia dintre materiale. In timpul fagocitozei fibrelor de azbest, se produce distrugerea membranei macrofagelor si, in consecinta, eliberarea granulelor cu continut enzimatic, care pot distruge parenchimul pulmonar. Manifestarile clinice sunt corespunzatoare modificarilor fiziologice la orice pacient cu fibroza pulmonara (modulul 259).
Diagnostic Radiografia toracica poate fi folosita la determinarea unei serii de manifestari consecutive expunerii la azbest, precum si la identificarea leziunilor specifice. Expunerea anterioara este edentiata de placardele pleurale, caracterizate fie prin ingrosare, fie prin calcificari de-a lungul pleurei parietale, in mod particular in zona campurilor inferioare pulmonare, a diafragmului si a marginilor cordului. in lipsa altor manifestari, placardele pleurale nu indica decat expunerea, nu si afectarea pulmonara. in mod particular, la pacientii cu azbestoza pot aparea revarsate pleurale benigne, dar aceste revarsate nu sunt legate neaparat de boala manifesta. Lichidul este steril si poate apare bilateral, si sub forma unui exsudat sero-hemo-ragic. Revarsatul poate progresa lent sau se poate remite in mod spontan.
Diagnosticul radiografie al azbestozei depinde de prezenta unor opacitati liniare sau neregulate, care apar mai intai in campurile pulmonare inferioare si care se extind catre campurile mijlocii si apicale, pe masura ce boala evolueaza. Marginea cardiaca putin zibila si aspectul de "sticla mata\" in campurile pulmonare pot apare in unele cazuri. Pe masura ce modificarile din plamani incep sa conflueze, apare obliterarea unitatii acinare, cu instalarea in cele din urma a aspectului de "fagure de miere\", ce apare radiografie ca infiltrate groase, cu spatii aerice mici (7 pana la 10 \\im). in cazul in care modificarile radiologice sunt mai putin clare, HRCT poate distinge modificari ale liniilor curbe subpleurale de 5 pana la 10 cm, care par a fi paralele cu suprafata pleurala; aceste modificari cresc valoarea predictiva pozitiva a investigatiei radiologice de la aproximativ 85% la aproape 100%.In general, cazurile nou diagnosticate sunt consecinta unor expuneri cu multi ani in urma si, in ciuda intreruperii contactului cu sursa, boala se datoreaza expunerii de inceput. Deoarece pacientul poate fi eligibil pentru a primi compensatia intr-un interval de timp de la momentul diagnosticarii bolii induse de azbest, medicul care pune diagnosticul trebuie sa informeze pacientul imediat. in anumite ocazii, medicul poate avea motive sa suspicioneze continuarea expunerii prin natura profesiunii actuale a bolnavului. in asemenea cazuri, trebuie instiintate autoritatile sanitare. Reglementarile sanitare si masurile de protectie in goare pot asigura o protectie eficienta daca sunt respectate.
Expunerea accidentala, neocupationala la materiale continand azbest (de exemplu, peretii scolilor sau ai altor cladiri) reprezinta un pericol mic, nesemnificativ pentru oamenii care lucreaza sau traiesc in astfel de cladiri. Din cauza ca asocierea expunerii la azbest cu fumatul creste riscul aparitiei cancerului pulmonar ( mai jos) este extrem de important sa sfatuim pacientii cu istoric de expunere la azbest sa intrerupa fumatul. Nu exista o terapie specifica la pacientii cu azbestoza. Masurile de ingrijire sunt aceleasi ca pentru orice pacient cu fibroza interstitiala difuza de orice cauza.


Cancerul pulmonar (modulul 90), atat cel cu celule scuamoase, cat si adenocarcinomul sunt formele care se asociaza cel mai frecvent cu expunerea la azbest. Frecventa destul de mare a cancerelor la muncitorii care lucreaza cu azbest apare dupa un interval de aproximativ 15-l9 ani scurs intre prima expunere si aparitia bolii. Persoanele cu expunere mai intensa au un risc mai mare. Mai mult, se pare ca exista o relatie de multiplicare care duce la un risc mult mai mare de cancer pulmonar la persoanele fumatoare cu expunere la azbest, decat riscul pentru fiecare factor in parte. Pana acum, eforturile de a supune aceasta categorie de pacienti cu risc ridicat unei supravegheri mai amanuntite, incluzand examinarea citologica din sputa si radiografii toracice la 4-6 luni, nu au imbunatatit nici detectia precoce a cancerelor, nici prelungirea supraetuirii dupa silirea diagnosticului.
Mezotelioamele (modulul 262), atat pleurale, cat si peritoneale, se pot asocia cu expunerea la azbest. Spre deosebire de cancerul pulmonar, aceste tumori nu par sa se asocieze cu fumatul. Expunerile relativ scurte, de 1-2 ani sau mai putin, petrecute in urma cu 20-25 de ani, se asociaza cu aparitia mezotelioamelor (ceea ce subliniaza importanta unei anamneze amanuntite). Riscul dezvoltarii acestui tip de tumori atinge maximul la 30-35 de ani de la momentul primei expuneri. Desi aproximativ 50% din mezotelioame metastazeaza, tumora este de obicei invaziva local, iar decesul surne prin extensie locala. Majoritatea pacientilor se prezinta cu revarsate pleurale, care pot masca tumora pleurala. Fata de alte cazuri de revarsate pleurale, din cauza restrictiei datorate peretelui toracic, nu se va produce deplasarea mediastinului catre partea opusa. Problema majora de diagnostic este diferentierea de adenocarcinomul pulmonar cu extensie in periferie sau de adenocarcinomul metastatic pleural cu punct de plecare extratoracic. Desi biopsia poate fi diagnostica, de obicei este necesara o biopsie pe plaman deschis, care se poate chiar sa nu ofere diagnosticul definitiv al originii tumorii.
Deoarece studiile epidemiologice au aratat ca peste 80% din mezotelioame se pot asocia cu expunerea la azbest, mezoteliomul aparut la un muncitor care a avut in trecut o expunere la azbest poate fi un motiv de compensare materiala.

SILICOZAIn ciuda echipamentelor de protectie adecvate din punct de vedere tehnic, dioxidul de siliciu liber (SiO^) sau cuartul cristalin reprezinta inca un risc profesional. In Statele Unite, estimarile arata ca numarul muncitorilor potential expusi se ridica la 1,2-3 milioane de persoane. Expunerea maxima se intalneste in minerit, la carierele de piatra, in industria materialelor abrazive, la muncitorii din turnatorii, la cei care manipuleaza siliciu si la muncitorii din carierele de granit. in cele mai multe cazuri, fibroza pulmonara progresiva (silicoza) apare in stransa legatura cu intensitatea expunerii, dupa mai multi ani de expunere.
Muncitorii expusi la pulberi in locuri inchise, din galeriile din stancile cu continut ridicat de cuart (15-25%), precum si cei implicati in fabricarea materialelor abrazive, dezvolta silicoza acuta dupa numai 10 luni de expunere. Aceasta boala poate fi fatala in mai putin de 2 ani, in ciuda excluderii muncitorilor din mediul de expunere. Aspectul radiografie cu infiltrate miliare profuze sau condensari este caracteristic pentru silicoza acuta.In cazul expunerilor de durata, dar de mica intensitate, modificarile radiografice, de tipul opacitatilor rotunde, mici, localizate in lobii superiori, cu retractii si adenopatii hilare, apar doar dupa 15-20 ani de expunere. Calcificarea ganglionilor hilari poate aparea la aproape 20% din cazuri si produce aspectul caracteristic de "coaja de ou\". Aceste modificari pot fi precedate de sau asociate cu un aspect reticular, cu opacitati neregulate, care sunt prezente in mod uniform in campurile pulmonare superioare.
Fibroza nodulara poate fi progresiva, in absenta unei expuneri prelungite, cu coalescenta si formarea unor conglomerate, fara respectarea segmentarii, de opacitati neregulate, peste 10 mm in diametru. Aceste mase den suficient de mari si cresc in dimensiuni, fiind caracteristice fibrozei masive progresive (FMP). Alterarea functionala importanta, cu corespondentele ei obstructive si restrictive, se poate asocia acestei forme de silicoza. in starile mai avansate, poate aparea insuficienta ventilatorie. in cazurile mai putin clare, TC poate fi de ajutor atat la identificarea nodulilor care sunt localizati de preferinta in ariile posterioare ale lobilor superiori, cat si la indidualizarea opacitatilor mai mari si mai coalescente, care se observa pe radiografia simpla. Pacientii cu silicoza au un risc mai mare de a face infectii cu Mycobacterium tuberculosis (silicotu-berculoza) sau alte infectii cu micobacterii atipice. Deoarece frecventa cu care tuberculoza a fost gasita la autopsia pacientilor cu FMP depaseste cu mult frecventa diagnosticului premorbid, tratamentul pentru tuberculoza este indicat la orice pacient cu silicoza si test pozitiv la tuberculina.


Printre silicatii mai putin periculosi se numara caolinul, mica, gelul de siliciu, pulberile carbonice si de ciment. Dezvoltarea fibrozei la muncitorii expusi la acesti agenti se presupune ca este legata de continutul de siliciu liber al acestor pulberi, sau, pentru substantele care nu contin siliciu liber, de cantitatea mare de alte pulberi la care sunt expusi muncitorii.
Alti silicati, precum pulberile de talc, se pot contamina cu azbest sau siliciu liber. Expunerea accidentala la o cantitate semnificativa de talc poate duce la un sindrom acut, cu tuse, cianoza si dispnee (talcoza acuta). Fibroza severa, progresiva, cu modificari respiratorii, poate aparea in decurs de cativa ani. Mult mai frecventa este fibroza si/sau cancerul pleural sau pulmonar ca urmare a expunerii muncitorilor din industria cauciucului, care folosesc talcul ca lubrifiant pentru anvelopele de cauciuc. Talcul singur nu poate produce fibroza; astfel, este dificil sa se clarifice daca efectele sunt date de contaminarea acestuia cu azbest sau cu siliciu liber.
PNEUMOCONIOZA MINERILOR DIN MINELE DE CARBUNI (PMC) Praful de carbune se asociaza cu PMC si are un impact social, economic si medical foarte mare in orice tara in care minele de carbuni reprezinta o industrie
dezvoltata. PMC diagnosticata radiografie apare la 12% din totalitatea muncitorilor si la 50% din minerii din minele de antracit, cu mai mult de 20 de ani de lucru in abataj. Prevalenta bolii este mai mica la minerii din minele bituminoase. Cum cea mai mare parte a carbunelui din vestul Statelor Unite este bituminoasa, PMC este mai putin frecventa in aceasta regiune.
Simptomatologia asociata cu PMC simpla in cea mai mare parte este similara si se adauga efectelor fumatului in dezvoltarea bronsitelor cronice si a bolii pulmonare obstructive (modulul 258). in stadiile initiale ale PMC simple, anomaliile radiografice constau din opacitati mici, neregulate (aspect reticular). Dupa expuneri prelungite, apar opacitatile mici, rotunde, regulate, in diametru de la 1 pana la 5 mm (aspect nodular). De regula, calcificarile nu apar, desi aproximativ 10% din minerii din minele de antracit au noduli calcificati.
PMC complicata se manifesta prin aparitia pe radiografie a unor noduli care variaza in dimensiuni de la 1 cm la marimea unui intreg lob, de regula in jumatatea superioara a plamanului. Aceasta situatie, considerata o forma de FMP, se insoteste de reducerea semnificativa a capacitatii de difuziune si se asociaza cu mortalitate prematura. in contrast cu pacientii cu silicoza, numai un procent mic din minerii din subteran, cu PMC simpla (5 pana la 15% in functie de tipul de carbune), dezvolta FMP.
Mecanismul prin care apare FMP la PMC nu este elucidat in intregime. Au fost propuse mai multe ipoteze, printre care: (1) prezenta unei cantitati mari de siliciu liber in praful de carbune, (2) incapacitatea mecanismului de clearance mucociliar de a indeparta excesul de particule de praf, (3) o relatie de interdependenta intre un mecanism imunologic intrinsec si prezenta pulberilor si/sau a afectarii pulmonare si (4) reactiile atipice care apar la Mycobacterium tuberculosis. Asa cum s-a descris anterior, FMP la bolnai cu silicoza apare la o expunere foarte intensa si de lunga durata la praful de siliciu. Expunerea intensa la particulele de carbune fara siliciu apare la muncitorii din minele de carbune negru, grafit sau mangal. Expunerea prelungita a acestor muncitori poate duce la acumularea suficienta de carbune in plamani pentru a produce FMP. Mecanismul pare sa fie legat de o reducere a capacitatii de clearance mucociliar al cailor respiratorii.
Sindromul Ca, care include artrita reumatoida seropo-zitiva cu FMP caracteristica, recunoaste un mecanism imuno-patologic. Sindromul a fost descris initial la minerii din minele de carbune, dar ulterior a fost pus in edenta si la pacientii cu alte pneumoconioze.
BERILIOZ A Beriliul poate produce o pneumonita acuta sau, mult mai frecvent, o pneumonita interstitiala cronica. Pe langa faptul ca expunerea profesionala la beriliu apare in cazul proceselor de obtinere a aliajelor, in industria ceramica, in electronica de tehnologie inalta si, pana in 1950, la producerea lampilor fluorescente, relatia cu expunerea profesionala poate fi usor subestimata. Testele nespecifice ale functiilor pulmonare pot fi normale sau pot indica prezenta afectiunii restrictive. Boala dene manifesta dupa 2 pana la 15 ani de expunere, in functie si de intensitatea expunerii. La biopsia pulmonara deschisa, formarea granuloamelor, la fel ca si in sarcoidoza (modulul 320), poate face diferentierea imposibila intre cele doua afectiuni, daca nu sunt masurate concentratiile tisulare in beriliu.
Mai rar, alte metale grele, precum pulberile de aluminiu, crom, cobalt, dioxid de titan si wolfram pot produce o pneumonie interstitiala.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor