Expunereala agentii chimici care afecteaza plamanul se face prin intermediul gazelor si al porilor. Accidentul foarte frecvent se produce atunci cand victima ramane blocata intr-un spatiu inchis, unde agentii chimici s-au acumulat in doze toxice. Pe linga efectele toxice specifice ale agentului chimic, victima se afla in anoxie importanta, ce are un rol major in aprecierea sansei de supravietuire.
elul 254-2 prezinta o lista de diversi agenti toxici care produc reactii pulmonare acute si care uneori pun viata in pericol. Toti acesti agenti in concentratie suficienta s-a demonstrat, cel putin pe studiile facute la animale, ca afecteaza caile respiratorii mici si distrug arhitectura alveolara, dupa expunere fie acuta, fie cronica. Anumiti agenti de acest tip pot fi generati acut in mediu. De exemplu, la arderea unei cantitati de plastic se elibereaza cati compusi, inclusiv acid cianhidric si acid clorhidric. -> Efectele si tratamentul afectiunilor cauzate de aceste substante toxice sunt discutate in modulul 391.
Pompierii si victimele unui incendiu prezinta riscul inhalarii fumului, o cauza importanta, prin frecventa sa, a insuficientei cardiorespiratorii acute. Inhalarea fumului omoara mai multe victime decat o face arsura propriu-zisa. Intoxicatia cu monoxid de carbon, impreuna cu hipoxemia rezultata, pot ameninta viata (modulul 391). Pompierii pot folosi in mod incorect "innegrirea\" produsa de fum pentru a indica gradul combustiei incomplete si deci nivelul monoxidului de carbon. Folosirea materialelor sintetice (plastic, poliuretan), care prin combustie pot elibera o mare cantitate de alti agenti toxici, trebuie luata in considerare la eluarea victimelor inhalarii de fum. Victimele expuse pot suferi un grad de inflamatie a cailor respiratorii inferioare, similar cu cel obsert in expunerile la alte gaze iritante, precum clorul. in cazurile severe, apare edem pulmonar.
Pompierii si victimele pot fi expusi la fum care contine si alte particule. Efectele semnificative care apar mai tardiv nu sunt asociate clar cu aceasta expunere la diverse particule, cu exceptia celor legate de producerea unor efecte iritante pe caile respiratorii superioare; totusi, a fost demonstrata cresterea reactivitatii cailor respiratorii la pompierii cu repetate inhalari de fum.
Cati agenti folositi in producerea materialelor sintetice, precum masele plastice, poliuretanii si alti polimeri, au dus la sensibilizarea muncitorilor respectivi la doze extrem de mici de izocianati, amine aromatice, aldehide. Expunerea repetata la acesti agenti provoaca la anumiti muncitori
tuse cronica cu expectoratie,
astm sau episoade de subfebrilitate, precum si alterarea starii generale.
O cale neobisnuita de expunere apare in
febra porilor de polimer. Polimerii, in particular fluorocarbonii, care nu produc reactii la temperaturi obisnuite, se pot transmite de pe mainile unui muncitor pe tigarile pe care acesta le fumeaza. Cand tigara este aprinsa, polimerul se volatilizeaza si agentul inhalator genereaza un sindrom caracteristic, constand din febra, frisoane, alterarea starii generale si ocazional un usor wheezing. Aceeasi situatie apare la muncitorii expusi la polimeri la temperaturi inalte, in afara fumatului. Sindromul este evident controlat prin
igiena la locul de munca. Un sindrom similar, autolimitat, similar gripei -febra porilor de metal - rezulta in urma expunerii acute la pori de zinc, cupru, magneziu si cate metale volatile. Sindromul poate incepe la mai multe ore dupa terminarea programului si reapare in 24 de ore, odata cu reinceperea expunerii. O anamneza ocupationala amanuntita face diagnosticul evident.
CARCINOGENEZA RESPIRATORIE PRODUSA DE FACTORI DE MEDIU
Din punct de vedere istoric, clinicienii au recunoscut incidenta mai mare a tumorilor maligne asociate cu anumite expuneri din mediu. Cand aceste obsertii sunt legate de anumite situatii profesionale, trebuie completate prin studii epidemiologice pe grupuri relativ mari de muncitori activi si pensionari. De obicei, concentratia si/sau natura exacta a substantelor continute in expunerile potentiale nu pot fi determinate. Mai rar, posibilitatea ca o substanta sa aiba un rol etiologic in cancer este sustinuta de obsertia ca in anumite situatii o
tumora foarte rara este "epidemica\" intr-un anumit grup. Exemple de acest fel sunt cancerul pulmonar si de
sinus nazal la muncitorii expusi la nichel, angiosarcoamele hepatice la muncitorii expusi la clorura de vinii si adenocarcinoamele nazale la muncitorii forestieri.
Numai in acele cazuri izolate in care s-au facut studii pe animale se poate confirma ca un agent suspect este intr-ader carcinogen. De exemplu, bi(clorometil)eterul (BCME) s-a dovedit ca produce
tumori la animale si cancerul pulmonar cu celule in bob de oz la oameni. In acest caz particular, utilizarea BCME ca agent intermediar in producerea unui numar de compusi organici a fost recunoscuta ca producand tumori la animale, relativ concomitent cu folosirea ei in industrie. Pe linga expunerea la azbest, alte expuneri profesionale asociate carcinogenezei respiratorii dovedite sau numai presupuse au fost descrise la: acrilonitrit, compusi cu arsenic, beriliu, (numai in studiile pe animale), BCME, crom, hidrocarburi policiclice (prin cuptoarele de cocs), oxizi de fier, ulei cu izopropil (sinusurile nazale), iperita, riate minereuri ce contin nichel, talc (posibila contaminare cu azbest in mine si prin macinare), clorura de vinii, materiale pentru sudura, lemn (cancerele nazale) si uraniu. Frecventa mare a cancerului nazal in minele de uraniu ridica posibilitatea existentei unui numar mare de muncitori expusi la risc prin radiatiile la care sunt supusi. Aceasta se refera nu numai la muncitorii angajati in prelucrarea uraniului, ci si la cei ce lucreaza in centralele nucleare si in tot arsenalul nuclear, chiar cei ce lucreaza in mineritul subteran, unde pot fi emisi deriti de radon la sfaramarea rocilor.
