Pe langa formele centroacinara si panacinara, descrise mai sus, au mai fost descrise si alte modele structurale, mai putin importante din punct de dere functional. De obicei, exista o supradistensie si o distractie a septurilor alolare in regiunile pulmonare care inconjoara tesutul cicatriceal (emfizemul cicatriceal sau paracicatriceal) sau de-a lungul marginilor unui acin (emfizemul paraseptal). Ultima dintre cele doua forme, cand apare la nilul suprafetei pleurei viscerale, poate predispune la episoade de pneumotorax spontan (modulul 262). Copin fac rareori pneumotorax "cu supapa\" intr-o bronhie lobara, care duce la distensie rapida, amenintatoare de viata (emfizemul congenital lobar).
Emfizemul unilateral poate fi un element descoperit intamplator la examenul
radiologie (sindroamele Macleod sau Swyer-James). Deoarece in aceasta situatie caile respiratorii sunt normale ca numar si structura, dar alolele sunt reduse ca numar, aceasta forma de emfizem unilateral a fost atribuita bolilor aparute pana la varsta de 8 ani, cand alolele sunt normal crescute numeric. In aceste situatii, supradistensia si distructiile septului alolar nu sunt prezente, deci nu este valabila definitia emfizemului. Mai frecnt, artera pulmonara de partea afectata este hipoplazica. Desi de obicei este un element gasit accidental, plamanul afectat poate fi supus unor infectii repetate, deci excizia chirurgicala poate fi indicata.
EMFIZEMUL BULOS Spatiile aeriene confluente, cu diametrul mai mare de 1 cm, rar sunt congenitale, dar cele mai multe se asociaza cu emfizemul generalizat sau cu procese fibroase progresi. Cresterea gradata a diametrului acestor spatii aeriene (sau bule) rezulta din tractiunea exercitata de zone cu proprietati elastice mai bune, acestea pierzand din volum pe masura ce bulele de emfizem cresc. in gradele avansate de invaliditate, bulele ating dimensiuni mari si atunci cand fie examinarea aerului din lobul respectiv, fie evaluarea ntilatiei si perfuziei arata o functie pulmonara restanta
satisfacatoare in regiunile fara bule, excizia chirurgicala a bulei poate duce la o imbunatatire functionala. De obicei, beneficiul este tranzitor, din cauza aparitiei si extinderii unei alte bule de emfizem dupa momentul operator.
SINDROAME OBSTRUCTIVE DIFUZE DIVERSE BronsioUta obliteranta reprezinta
obstructia extinsa de origine inflamatorie si fibrotica a cailor respiratorii mici. S-a crezut initial ca acest sindrom se limiteaza la acele persoane care au suferit infectii
virale sere in copilarie, in special cu virusul paragripal. Totusi, mai recent, acest sindrom a mai fost descris la adultii cu
artrita reumatoida. Raspunsul la tratamentul bronhodi-latator este slab, asa cum rezulta din studiile histopatologice, iar
insuficienta respiratorie fatala apare de obicei in interval de doi ani. Au existat rapoarte care sugereaza o relatie intre terapia cu penicilamina si aparitia bronsiolitei obliterante la pacientii cu
artrita reumatoida; totusi, este clar ca acest sindrom poate aparea la pacientii care nu au primit vreodata penicilamina.
Un sindrom cu histopatologie similara a fost descris la transtatii medular cu transt autolog. Desi cel mai frecnt pneumonita interstitiala si fibroza sunt sechelare, s-a dodit ca anumiti pacienti dezvolta un lou de bronsiolita obliteranta. Se pare ca aparitia acestui proces se inregistreaza cel mai frecnt in situatia sindromului cronic grefa-contra-gazda; totusi, este clar ca obstructia difuza a cailor respiratorii a aparat fara legatura cu acest sindrom la primitorii de transt medular.
Fibroza chistica a adultilor cu obstructie cronica a cailor respiratorii este luata in discutie in alta parte (modulul 257).