Asa cum sarpele care, ascuns sub piatra sau in iarba, isi pandeste prada, tot asa uneori tuberculoza domneste in organism, cu multa eme inainte de a se manifesta.-Punctul sau de plecare este o mica ridicatura plina cu puroi, care apare in eo zona oarecare a corpului, se dezvolta putin cate putin si sfarseste prin a distuge tesuturile invecinate. Aceasta se poate intampla in piept (plamani, pleure), in abdomen (intestine, rinichi), in gat (laringe), sau in bronhii etc, adica in organele cele mai importante. Peste tot unde apare o astfel de acumulare de puroi, se produc imediat tulburari in curgerea sangelui, in compozitia lui si in cea a umorilor. Corpul afectat de boala sufera aceeasi soarta ca si arborele ale carui frunze incep sa se ingalbeneasca si sa se usuce in anotimpul rece: venele inceteaza sa furnizeze seva vitala, copacul nu mai este alimentat si moare. Soarele si aerul proaspat nu mai pot face nimic in acest caz. La fel este si cu ftizia, adica tuberculoza: sangele - aceasta adevarata seva are o circulatie perturbata si deci scade, bolnavul se ofileste, viata il paraseste; este ca o lampa care se stinge din lipsa de ulei.
O data ce tuberculoza a facut ceva progrese" si a distrus un organ din corp, inseamna ca esti bolnav. Dar cand boala n-a facut decat sa cuprinda una sau alta din partile corpului, atunci apa este in stare sa produca vindecarea. Din pacate pentru tuberculosi, primele simptome ale maladiei sunt atat de sterse, insignifiante. Bolnavul n-are decat o tuse usoara, din cauza careia nu prea sufera. El scuipa putin sau deloc. Daca din timp in timp tusea sporeste, bolnavul se consoleaza cu gandul ca in fond nu-i decat un mic guturai, care va trece asa cum a mai trecut adeseori. Chiar cand corpul se vestejeste si fortele ii slabesc, omul nu se descurajeaza. De data aceasta, zice el, guturaiul persista? dar inca pot sa-mi vad de treburi." in aceasta perioada a maladiei, tuberculosii au fost deja grav afectati de boala, mai mult decat o cred ei insisi: formarea sangelui este mai lenta, umorile au scazut din punct de vedere calitativ si cantitativ, iar tuberculoza se proa din ce in ce mai departe. Daca atunci cauta ajutor, este deja prea tarziu, iar remediile intrebuintate nu servesc, adesea decat ca sa le scurteze viata.
Avertizez pacientin asupra faptului ca nu trebuie sa neglijam aceste afectiuni care, sub numele de guturaiuri sau catare, sunt raspandite in lumea intreaga. Daca procesul tuberculos a facut ravagii, declar cinstit fiecarui bolnav ca - nu mai incerc sa aplic hidroterapia fiindca organismul nu mai este in stare sa reziste apei reci1. Ar fi ca si cum un pitic ar incerca sa invinga in lupta un urias.
Care sunt simptomele tuberculozei avansate? Daca bolnavul tuseste frecvent si tusea este productiva2, daca respira cu greutate, daca apetitul a disparut etc, atunci puteti spune ca este vorba despre un tuberculos. Dar atata timp cat sputa pluteste la suprafata apei - faceti proba - nu este cazul sa disperati; cand, dimpotriva, ea sedimenteaza, atunci orice leac a devenit inutil, iar sfarsitul este aproape. Bolnavul nu mai are decat sa se lase in voia Domnului si sa se pregateasca in liniste pentru ceasul de pe urma.
Eu pretind, bazandu-ma pe o serie intreaga de exemple din practica mea, ca la inceputul tuberculozei, apa este primul si cel mai sigur remediu. Ea invioreaza si revigoreaza trupul ce incepe sa se vestejeasca; ea actioneaza ca uleiul pe care-l turnam in mecanismul unei masinarii: stimuleaza circulatia sangelui si anima organismul devenit fara vlaga. Ea agita umorile putrede, ca pe semintele de mac in sita, si le elimina.
Cititorule, tine bine minte un lucru: niciodata nu trebuie sa faci aplicatii cu apa care produc o actiune resorbanta si eliminatoare prea intensa. De preferinta, veti cauta sa fortificati organismul, pentru ca omul sa-si recapete vigoarea si sa elimine singura materiile patogene. inainte de toate, prudenta cere sa nu diminuam pana la epuizare caldura naturala, temperatura normala a corpului; caci aceasta ar insemna sa venim in ajutorul bolii. Nu trebuie sa facem, in acest caz, decat aplicatii foarte scurte; ele vor stimula si vor fortifica; cand simptomele arata ca ftizia face progrese, eu n-as indrazni sa intreprind aplicatii dure ce se extind pe tot corpul.
Daca tuberculoza isi are sediul in partea superioara a corpului, aluziunea superioara va fi o excelenta aplicatie, la care vom adauga si afuziunea genunchilor. Ultima nu va depasi o jumatate de minut. in sezonul cald, nimic nu valoreaza mai mult ca o plimbare cu picioarele goale prin iarba umeda: ea fortifica cel mai bine organismul si in nici un caz nu poate face rau. Mersul pe pietre umede este bun si el; atragand sangele in extremitatile inferioare, el accelereaza circulatia si favorizeaza astfel hematopoieza, adica producerea de sange.
Sa spunem o Vorba si despre hrana indicata tuberculosilor, bolnavi ce sunt condamnati sa asculte pana la satietate refrenul: mananca bine, bea bine! Mancarea cea mai simpla este si cea mai buna, asemanatoare cu alimentatia tolerata de copii si care le favorizeaza cel mai mult cresterea. In consecinta, sunt contraindicate mancarurile condimentate, acide. Eu am facut o experienta remarcabila, pe care am s-o impartasesc cititorilor: semnul cel mai sigur si adesea decisiv pentru diagnosticarea tuberculozei este acela ca bolnavului ii plac alimentele sarate, si cauta avid mancarurile sarate si condimentele. O hrana foarte buna, pe care o recomand inaintea tuturor celorlalte, este laptele; dar nu exclusiv laptele, deoarece el va sfarsi prin a provoca dezgust. Trebuie sa variem, sa-l alternam cu fiertura pentru sanatate, precum si cu alimentele fainoase, preparate in modul cel mai simplu, fara nici un rafinament gastronomic. Bautura cea mai indicata si care nu determina niciodata repulsie este apa, poate chiar amestecata cu putin vin. De o mare utilitate se dovedeste a fi laptele dulce, precum si cel prins.
inca o observatie. in faza avansata si cea finala a tuberculozei survine febra mare cu transpiratie puternica si frisoane. Nu exista mijloc de a actiona cu succes in astfel de cazuri, dar bolnavul poate fi alinat, spalandu-i energic, dupa ce transpira, spatele, pieptul si abdomenul cu apa rece.
O invatatoare a fost tratata mult timp, fara rezultat, de catre un medic celebru. Cand, in cele din urma, ea n-a mai putut lucra, a fost data ca disponibila pentru noua luni. O data scurs acest interval de timp, starea ei nu s-a imbunatatit si medicul a declarat ca nu se va mai insanatosi. Era privita asadar, ca fiind incapabila sa-si mai reia eodata serviciul. Niste prieteni au sfatuit-o sa se trateze cu apa rece, si ea a descins intr-un sat vecin cu parohia mea. La inceput nu putea, decat cu mare truda, sa faca doi kilometri pe jos, intr-atat era de epuizata. S-a conformat indicatiilor mele si a fost complet resilita in 4-5 saptamani. Atunci a cerut sa isi reia activitatea profesionala. Nimeni nu voia sa creada in vindecarea ei. S-a prezentat la ministru, care n-a fost in stare sa-i admire suficient sanatatea infloritoare si nici sa se minuneze indeajuns de certificatul medical care o declarase incurabila. Iata, sunt sase luni de cand ea preda din nou, de cand se bucura de cea mai infloritoare sanatate si poate face fata foarte bine muncii ei.
Niciodata nu am putut afla ce maladie au crezut medicii ca au gasit la aceasta persoana: epuizare fizica sau tuberculoza; dar toate simptomele indicau ca ea era pe cale de a se imbolnavi de tuberculoza. Fratele ei murise din aceeasi cauza, si suferinte absolut asemanatoare cu ale ei ii precedasera sfarsitul. Era tocmai timpul pentru a combate raul, si apa a reusit cu brio.
Tratament: pacientul va petrece mult timp in aer liber, plimbandu-se frecvent cu picioarele goale prin roua diminetii; va face uz de toate baile reci, de la cele mai scurte si slabe pana la cele mai puternice. Pe langa acestea, s-au impus ceaiurile si o hrana simpla, dar substantiala.
Un om de conditie buna povesteste: N-am fost niciodata prea robust si nicicand nu m-am bucurat de o sanatate asa cum au multi oameni. Totusi, mi-am putut termina cu bine studiile si mi-am indeplinit functiile multa eme. De cativa ani, situatia s-a schimbat. Peste tot unde ma prezint sunt privit cu un aer ganditor si foarte adesea am deslusit susotelile trecatorilor: A«N-o mai duce mult!A» Gandul mortii mi-a devenit familiar, si as fi orb daca n-as remarca toate aceste indicii. infatisarea proaspata a chipului si toate puterile mi-au disparut. Apetitul, acest barometru infailibil, indica indeajuns de clar ca forta vitala e pe duca.
Deja am o respiratie foarte ingreunata, si, in plus, si o tuse care-i inspaimanta pe toti: doua semne precursoare ale catastrofei. Medicii afirma ca sunt tuberculos.\' De catava eme, au pierdut orice speranta in ceea ce priveste cazul meu, dar inca ma mai sfatuiesc sa merg la Merano, intr-un climat mai dulce. La dracu! mi-am spus, o sa trebuiasca sa mori nu la tine acasa, ci printre straini! in drum spre Merano am auzit vorbindu-se despre efectele curei de apa si am intrebat daca apa ar putea sa actioneze si asupra unei fapturi atat de fragile ca a mea. Puteti face o incercare, mi s-a raspuns.
inceputul n-a fost usor. Eram imbracat calduros si totusi imi era frig mereu. Iata ca acum mi s-a spus: camasa de lana, pe care o porti pe piele, si fularul inconjurat de doua ori in jurul gatului incet-incet trebuie sa dispara. Ma gandeam: care va fi soarta mea cand voi purta haine facute sa racoreasca si nu sa incalzeasca? Gandul la apa rece imi producea senzatia de piele de gaina. Exercitiile au inceput intr-un mod prudent; era cu totul altceva decat ce imi inchipuisem sau auzisem vorbindu-se. Lucru curios: dupa doua zile am putut deja sa dau jos o haina de lana, fara sa simt nici un fel de neajuns; dupa cinci zile am sacrificat", a doua haina, iar dupa 6-7 zile fularul.
Aplicatiile cu apa mi-au produs o placuta caldura naturala, care a crescut din zi in zi, in timp ce respiratia grea si tusea au disparut. Pe masura ce ameliorarea se facea simtita, mi-a revenit si buna dispozitie. Candva se spunea: cat timp va mai trai oare? Acum se spune: dar ce bine-i merge! Tratamentul a durat sase saptamani. In ciuda oricaror prognoze pesimiste si spre surpriza tuturor celor care ma vazusera si ma cunoscusera altadata, n-am luat drumul cimitirului, ci mi-am reluat cariera. Aduc multumiri Domnului pentru insanatosirea mea si pentru binefacerile apei in care el a pus atatea virtuti curative. As ea sa le spun tuturor: invatati sa cunoasteti si sa apreciati apa si efectele ei benefice si veti reusi sa invingeti obstacolele in drumul vostru, veti fi mult mai multumiti si mai fericiti in indeplinirea indatoririlor voastre, de care depinde recompensa din cealalta lume."
Nu-i asa, prietene cititor, ca esti curios sa afli cum a fost aplicat tratamentul in acest caz? Asa cum un tanar pastor este expus de multe ori ploii, suportand aversa dupa aversa si calindu-se in acest fel, tot asa si partea superioara a corpului pacientului a primit in fiecare zi doua aluziuni superioare; la inceput, stropirea nu dura decat o jumatate de minut, mai tarziu un intreg minut. Zilnic a trebuit sa se plimbe cu picioarele goale prin iarba umeda sau pe pietre ude.
La fel ca toata lumea, el isi inchipuia ca aceste procedee vor aduce toate infirmitatile posibile. Curand s-a simtit foarte bine si a incercat o placere extraordinara plimbandu-se cu picioarele goale. Se apropia toamna. Cand a cazut zapada, s-a grabit sa profite de ea. Nu-i asa ca suna ciudat? in timp ce, pentru prima data, isi dadea jos incaltarile si ciorapii, a fost cuprins de un frison. Si-a facut insa singur curaj si a continuat, dandu-si seama ca in viata trebuie sa risti pentru a castiga. A avut dreptate si, la propria-i dorinta, i s-a permis sa repete deseori acest exercitiu, si ii asigur pe toti adversarii apei ca niciodata in viata lui nu s-a simtit mai bine. Frigul va va pisca putin de picioare, fara indoiala; dar dupa 2-3 minute se dezvolta o caldura atat de blanda, incat nu veti mai fi atenti la zapada. Dupa cateva zile a reusit sa prelungeasca aceste plimbari pana la zece sau chiar cincisprezece minute. Aceste plimbari prin zapada i-au sporit intr-un chip extraordinar fortele si-au diminuat jena in respiratie. Cat despre guturai, nu mai ramasese nici urma de el. Daca i s-ar fi povestit inainte asemenea lucruri, ar fi protestat ca sunt prostii, nebunii, sinucidere curata. intre timp, si-a continuat tratamentul eme de cincisprezece zile.
Apoi plimbarile cu picioarele goale au incetat, in timp ce afuziunile superioare si inferioare au sporit ca intensitate si au fost aplicate o data sau de doua ori pe zi. Dupa aproximativ trei saptamani, organismul era resilit; dar, ca sa desavarseasca opera de vindecare, a continuat inca trei saptamani. in sfarsit, in loc sa se duca la Merano si sa moara acolo, s-a intors la caminul sau drag reluandu-si indeletnicirile.
Iata un alt bolnav care a venit sa-mi povesteasca urmatoarele: Simt ceva in neregula in gat si in piept. Am avut la inceput un guturai foarte puternic, apoi mi-am pierdut vocea aproape in intregime, timp in care am suferit, saptamani intregi, de o durere violenta in gat si in piept, iar frecvent, de febra. Am consultat mai multi medici, care mi-au dat sa inhalez tot felul de substante. Acestea m-au alinat putin, dar nu m-au insanatosit. Acum sunt slabit de tot si e multa eme de cand nu mai pot face nimic. Mai pot insa sa ma plimb; dar picioarele imi sunt in permanenta reci. Pofta de mancare este mai buna ca niciqdata."
Tratament: 1. in fiecare zi, de doua ori afuziunea genunchilor si mers prin apa; 2. in fiecare zi, dimineata si seara, afuziune superioara; 3. zilnic, doua cescute de infuzie de schinduf; 4. la fiecare doua zile, baie rece de sezut eme de un minut. De continuat astfel timp de trei saptamani.
