mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Abordarea pacientului cu boala de sistem respirator
Index » Bolile sistemului respirator » Abordarea pacientului cu boala de sistem respirator
» Prezentare clinica

Prezentare clinica







ISTORIC Dispneea (scurtarea respiratiei) si tusea sunt simptomele principale pe care le prezinta pacientii cu o boala de sistem respirator. Simptomele mai putin obisnuite includ hemoptizia (tusea cu eliminarea de sange) si durerea toracica, adesea de tip pleuritic.
Dispneea ( si modulul 32) Cand evaluam un pacient cu dispnee, trebuie sa determinam mai intai perioada de timp in care simptomele au devenit manifeste. Pacientii cu stare generala buna si care au dezvoltat acut dispnee (intr-o perioada de ore pana la zile) pot avea o boala acuta care afecteaza caile respiratorii (o criza de astm), parenchimul (edem pulmonar acut sau un proces infectios, precum o pneumonie acuta), spatiul pleural (un pneumotorax), sau vasele pulmonare (un embol pulmonar). O prezentare subacuta (de zile pana la saptamani) poate sugera o exacerbare a unei boli preexistente a cailor aeriene (astm sau bronsita cronica), o infectie parenchi-matoasa sau un proces inflamator neinfectios care se desfasoara intr-un ritm relatilent (pneumonia cu Pneumocystis carinii la un pacient cu SIDA, pneumonie cu mycobacterii sau fungi, granulomatoza Wegener, pneumonia eozinofilica, bronsiolita obliteranta cu pneumonie asociata si multe altele), o boala neuromusculara (sindromul Guillan-Barre, miastenia gravis), o afectiune pleurala (revarsat pleural, cu o gama variata de cauze posibile), sau o boala cardiaca cronica (insuficienta cardiaca congestiva). O evolutie cronica (de la luni pana la ani) indica adeseori o boala pulmonara cronica obstructiva, o boala pulmonara cronica interstitiala sau o boala cardiaca cronica. Bolile cronice ale cailor aeriene (nu numai bolile obstructive pulmonare cronice, dar si astmul) sunt caracterizate de exacerbari si remisiuni. Pacientii au adeseori perioade in care sunt sever afectati de dispnee, dar acestea se intercaleaza cu perioade in care simptomele sunt minime sau absente. in contrast cu acestea, multe dintre bolile parenchimului pulmonar sunt caracterizate de o evolutie lenta, dar ireversibila.


Alte simptome respiratorii Tusea (modulul 33) indica prezenta unei boli pulmonare, dar tusea per se nu este utila pentru un diagnostic diferential. Prezenta sputei care insoteste
tusea sugereaza deseori o boala de cai respiratorii si poate fi intalnita in astm, bronsita cronica, sau bronsiectazii.
Hemoptizia (modulul 33) poate fi determinata de o boala a cailor respiratorii, a parenchimului pulmonar, sau a vaselor. Bolile cailor aeriene pot fi inflamatorii (bronsita acuta sau cronica, bronsiectazii sau fibroza chistica) sau neoplazice (carcinom bronsic sau tumori carcinoide bronsice). Bolile parenchimatoase care provoaca hemoptizie pot fi localizate (pneumonie, abces pulmonar, tuberculoza, sau infectie cu Aspergillus) sau difuze (sindromul Goodpasture, hemosideroza pulmonara idiopatica). Bolile vasculare potential asociate cu hemoptizie includ boala pulmonara tromboembolica si malformatiile arterio veno ase pulmonare.
Durerea toracica (modulul 13) determinata de boli ale sistemului respirator provine de obicei din implicarea pleurei parietale. Drept consecinta, durerea este accentuata de miscarile respiratorii si adeseori considerata ca fiindpleuritica. Exemplele obisnuite includ bolile pleurale primare, cum ar fi neoplasmul, afectiunile inflamatorii care implica pleura sau bolile pulmonare parenchimatoase care se extind la pleura, cum ar fi pneumonia sau infarctul pulmonar.
Informatii anamnestice suplimentare Informatiile despre factorii de risc pentru bolile pulmonare ar trebui sa fie cercetate in mod explicit, pentru a completa antecedentele. Un istoric recent si indepartat al fumatului, in special de tigari, ar trebui urmarit la toti pacientii. Istoricul fumatului ar trebui sa includa numarul anilor de fumat, intensitatea (numarul de pachete pe zi), iar daca pacientul nu mai fumeaza, intervalul de timp de cand s-a lasat de fumat. Riscul de cancer pulmonar se diminueaza progresicu cresterea intervalului de intrerupere a fumatului si pierderea functiei pulmonare, inainte de varsta la care se asteapta acest declin, inceteaza odata cu intreruperea fumatului. Chiar si asa, boala pulmonara obstructiva cronica severa si neoplazia sunt cele mai importante complicatii ale fumatului. Alte boli respiratorii (ex. pneumotoraxul spontan, granulomul pulmonar eozinofilic si hemoragia pulmonara din sindromul Goodpasture) sunt, de asemenea, asociate fumatului. Un istoric de expunere secundara (pasiva) la fumat, fie acasa, fie la locul de munca, ar trebui luat in consideratie ca posibil factor de risc pentru neoplazie sau ca factor exacerbant pentru o boala de cai aeriene.
Exista posibilitatea ca pacientul sa fi fost expus la inhalarea altor agenti asociati bolilor pulmonare, care actioneaza fie prin toxicitate directa, fie prin mecanisme imune (modulul 253 si 254). Astfel de expuneri pot fi fie profesionale, sau in afara serviciului, indicand importanta detalierii istoricului ocupational si personal, cel din urma subliniind expunerile legate de pasiunile (hobbies) din mediul casnic. Agentii importanti includ prafurile anorganice, asociate pneumoconiozei (in special prafurile de azbest sau siliciu) si antigene organice, asociate pneumonitelor de hipersensibilitate (in special antigene din praful de casa si proteine animale). Astmul se exacerbeaza adesea prin expunerea la alergenii din locuinta (particule de praf, matreata de animal de casa sau alergeni proveniti de la gandaci sau alergeni din mediul exterior,precum polenul), sau pot fi determinate de expuneri ocupationale (diisocianati). Expunerea la anumiti agenti infectiosi poate fi sugerata de contactul cu indivizi cu infectii respiratorii cunoscute (in special tuberculoza) sau de rezidenta intr-o zona cu agenti patogenici endemici (histoplasmoza, coccidioidomicoza, blasto-micoza).


Un istoric de boli coexistente nerespiratorii, de factori de risc pentru astfel de boli sau de tratament anterior al unor asemenea boli ar trebui urmarit, deoarece ele pot predispune pacientul la complicatii respiratorii, atat infectioase, cat si neinfectioase. Exemplele obisnuite includ bolile reumatice sistemice care sunt asociate cu boli pleurale sau parenchimatoase (modulul 313), metastazele neoplazice pulmonare, sau mecanismele de aparare alterate, cu infectii secundare, care apar in caz de cancere hematologice sau cancere ale sistemului ganglionar. Ar trebui luati in considerare factorii de risc pentru SIDA, deoarece plamanii nu reprezinta doar cea mai comuna localizare pentru infectiile din SIDA, ci pot fi afectati si de complicatii neinfectioase ale SIDA (modulul 308). Tratamentul bolilor nerespiratorii poate fi asociat cu complicatii respiratorii, fie datorita efectelor asupra mecanismului de aparare a gazdei (agenti imunosupresivi, chimioterapia cancerului), cu aparitia unor infectii, sau datorita efectelor directe asupra parenchimului pulmonar (chimioterapia cancerului, radioterapia, sau tratamentului cu alti agenti, ca amiodarona, care determina boala pulmonara interstitiala) sau asupra cailor aeriene (agentii beta-blocanti, care determina obstructia fluxului respirator, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, care determina tusea) (modulul 253).
Istoricul familial este important in evaluarea bolilor care au o componenta genetica. Acestea includ bolile ca fibroza chistica, deficienta de al-antitripsina si astmul.
EXAMENUL OBIECTIV Principiile generale, constand in inspectie, palpare, percutie si auscultatie, sunt valabile si pentru aparatul respirator. Totusi, examenul obiectiar trebui indreptat nu numai catre detectarea anomaliilor de la nivelul plamanilor si toracelui, cat si spre recunoasterea altor trasaturi ce pot sa reflecte o boala pulmonara subiacenta.
La inspectie, se observa atat frecventa si caracterul respiratiilor, cat si profunzimea si simetria expansiunii plamanilor. Respiratiile care sunt deosebit de frecvente, realizate cu efort sau cu folosirea muschilor accesori indica de obicei un necesar respirator crescut sau un efort respirator marit. Expansiunea toracica asimetrica este data de obicei de un proces asimetric ce afecteaza plamanii, cum ar fi o obstructie endobronsica a cailor aeriene mari, o afectare unilaterala parenchimatoasa sau pleurala sau paralizia unilaterala a nervului frenic. Anomaliile vizibile ale cutiei toracice includ cifoscolioza si spondilita anchilozanta, fiecare dintre ele putand sa altereze complianta toracelui, sa creasca efortul respirator si sa determine dispnee.

La palpare, poate fi evaluata simetria expansiunii pulmonare, confirmand, in general, trasaturile observate la inspectie. Vibratia produsa de sunetele vorbite se transmite la peretele toracelui si este evaluata prin prezenta sau absenta freamatului tactil, precum si prin simetria acestuia. Transmiterea vibratiei este scazuta sau absenta daca se interpune lichid pleural intre plaman si peretele toracic sau daca o obstructie endobronsica altereaza transmiterea sunetelor. in schimb, transmiterea vibratiilor poate fi crescuta la nivelul unei zone de condensare pulmonara.
Rezonanta relativa a tesutului aflat in spatele peretelui toracic este evaluata prin percutie. Sunetul normal al plamanului care contine aer este sonor. In schimb, zonele de condensare pulmonara sau de revarsat pleural atenueaza sunetele, pe cand aerul din spatiul pleural determina hipersonoritate.


La auscultatia plamanului, examinatorul va fi atent la calitatea si intesitatea sunetelor respiratorii, cat si la prezenta altor sunete. Sunetele respiratiei normale se aud cu stetoscopul la periferia plamanilor si sunt descrise ca murmur cular, in care inspirai este mai puternic si mai lung decat expirul. Daca este afectata transmiterea sunetelor printr-o obstructie bronsica sau prin aer sau lichid in spatiul pleural, murmurul cular este slab sau absent. Atunci cand transmiterea sunetelor este amplificata la nivelul unei zone de condensare pulmonara, sunetele bronsice care rezulta au o calitate mai tubulara si o faza expiratorie mai lunga. Transmiterea sunetelor poate fi evaluata si prin auscultarea sunetelor vorbite sau soptite; cand acestea se transmit printr-o zona de condensare pulmonara este prezenta bronhofonia, respectipectorilocvia. Sunetul literei E este foarte asemanator cu cel al literei A, desi are o calitate mai nazala, fenomen cunoscut sub numele de egofonie.
Principalele sunete anormale care pot fi auzite cuprind cracmente (raluri), wheezing sironhusuri. Cracmentele reprezinta sunetele care apar atunci cand alveolele sau caile aeriene mici se inchid sau se deschid in timpul respiratiei si se asociaza deseori cu afectare pulmonara interstitiala, microatelectazii sau cu umplerea alveolelor cu lichid. Wheezing-ul, care este in general mult mai proeminent in expir decat inspir, reflecta oscilatia peretilor cailor aeriene care apare atunci cand exista o limitare a fluxului aerian, ce poate fi produsa prin bronhospasm, edem sau colaps al cailor aeriene sau prin obstructie intraluminala de catre un neoplasm sau secretii. Ronhusurile sunt sunetele create atunci cand exista lichid liber in lumenul cailor aeriene; interactia vascoasa dintre lichidul liber si aerul care se misca creaza sunete cu vibratie joasa. Alte sunete anormale cuprind frecatura pleurala si stridorul. Sunetul scrasnit al frecaturii pleurale exprima prezenta suprafetelor pleurale inflamate care se freaca una de cealalta, deseori atat in inspir, cat si in expir. Stridorul, care apare in principal pe parcursul inspirului, reprezinta un flux de-a lungul unor cai aeriene superioare ingustate si este prezent la copin cu crup.

Un rezumat al trasaturilor fizice ale examinarii pulmonare in tipurile comune de boli ale aparatului respirator este prezentat in elul 249-l.

Un examen fizic general meticulos este esential la pacientii cu afectiuni ale aparatului respirator. Marirea ganglionilor limfatici din regiunile cervicale si supraclaviculare trebuie sa atraga atentia. Afectari ale statusului mental si chiar coma pot apare la pacientii cu retentie acuta de dioxid de carbon si hipoxemie. Pete denuntatoare la nivelul varfurilor degetelor indica fumatorii inraiti de tigarete; abcese ale dintilor si gingiilor pot sa apara la pacientii cu pneumonie de aspiratie si abces pulmonar.
Degetele de tobosar pot fi intalnite in cancerul pulmonar, afectiuni pulmonare interstitiale si infectii cronice la nivelul aparatului respirator, cum ar fi bronsiectazii, abces pulmonar si empiem. Degetele de tobosar pot fi observate si in afectiuni congenitale cardiace asociate cu sunt dreapta-stanga si intr-o varietate de afectiuni cronice inflamatorii sau infectioase, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale si endocardita. Cateva boli sistemice, ca lupusul eritematos sistemic, sclerodermia si poliartrita reumatoida, se pot asocia cu complicatii pulmonare, desi manifestarile lor clinice initiale si trasaturile fizice nu sunt legate in principal de plamani. In schimb, alte boli care afecteaza in principal aparatul respirator, cum ar fi sarcoidoza, pot avea la examenul obiectitrasaturi nelegate de aparatul respirator, cuprinzand afectare oculara (uveita, granulom conjunctial) si cutanata (eritem nodos, granuloame cutanate).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor