mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Tulburari ale functiei gastrointestinale
Index » Boli » Tulburari ale functiei gastrointestinale
» Disfagia

Disfagia


Share





Disfagia este definita ca o senzatie de "intepenire\" sau de obstructie a trecerii alimentelor prin gura, faringe sau esofag. Trebuie deosebita de alte simptome legate de deglutitie. Afagia semnifica obstructia esofagiana completa, ce se datoreaza de obicei imobilizarii bolului si reprezinta o urgenta medicala. Dificultatile de initiere a deglutitiei apar in tulburarile fazei voluntare a deglutitiei. Totusi, odata initiata, deglutitia este dusa pana la capat in mod normal. Odinofagia inseamna deglutitie dureroasa. Frecvent, odinofagia si disfagia apar impreuna. Globus faringeus este senzatia unui bolus localizat in gat. Totusi, nu este intalnita nici o dificultate cand are loc deglutitia. Directionarea gresita a alimentelor, ducand la regurgitare nazala si aspiratie laringiana si pulmonara de alimente in timpul deglutitiei este caracteristica pentru disfagia orofa-ringiana. Fagofobia, adica teama de inghitire, si refuzul de a inghiti pot apare in isterie, rabie, tetanos si paralizie faringiana datorata fobiei de aspiratie. Leziunile inflamatorii dureroase ce provoaca odinofagie pot determina de asemenea refuzul de a inghiti. Unii pacienti pot simti alimentele pe masura ce acestea coboara prin esofag. Aceasta sensibilitate esofagiana nu este totusi asociata cu intepenirea alimentului sau obstructie. Similar, senzatia de plenitudine epigastrica, ce apare dupa o masa sau dupa inghitirea de aer, nu trebuie confundata cu disfagia.




FIZIOLOGIA DEGLUTITIEI Procesul deglutitiei incepe cu o faza voluntara (orala), in timpul careia bolul alimentar este impins in faringe prin contractia limbii. Bolul activeaza apoi receptorii senziti orofaringieni care initiaza faza involuntara (faringiana si esofagiana) sau reflexul de deglutitie. Reflexul de deglutitie este o serie complexa de evenimente care serveste atat la impingerea alimentelor prin faringe si esofag, cat si
la prevenirea intrarii lor in calea aeriana. Cand bolul este impins inapoi de catre limba, laringele se misca inainte si sfincterul esofagian superior se deschide. Pe masura ce bolul se deplaseaza in faringe, contractia constrictorului faringian superior impotriva palatului moale contractat initiaza o contractie peristaltica ce progreseaza rapid in jos spre a deplasa bolul prin faringe si esofag. Sfincterul esofagian inferior se deschide in timp ce alimentele patrund in esofag si ramane deschis pana cand contractia peristaltica a impins bolul in stomac. Contractia peristaltica ca raspuns la o deglutitie implica inhibitia urmata de contractia secventiala a muschilor de-a lungul intregului traiect de inghitire; aceasta este denumita peristaltica primara. Inhibitia ce precede contractia peristaltica se numeste inhibitie deglutitiva. Distensia locala a esofagului datorata alimentelor activeaza reflexe intramurale in muschii netezi si produce peristaltica secundara, limitata la esofagul toracic. Contractiile tertiare sunt neperistaltice intrucat se produc simultan pe un lung segment esofagian. Contratiile tertiare pot aparea ca raspuns la o deglutitie sau distensie esofagiana sau pot sa apara spontan.

FIZIOPATOLOGIA DISFAGIEI Transportul normal al unui bolus ingerat prin traiectul de deglutitie depinde de marimea bolului ingerat, diametrul luminai al traiectului deglutitiei, contractia peristaltica si inhibitia deglutitiva, incluzand relaxarea normala a sfincterelor esofagiene superior si inferior in timpul deglutitiei. Disfagia provocata de un bol mare sau de stramtorarea luminala se numeste disfagie mecanica, in timp ce disfagia datorata incoordonarii sau slabirii contractiilor peristaltice sau inhibitiei deglutitive afectate se numeste disfagie motorie.
Disfagia mecanica Disfagia mecanica poate fi provocata de un bol alimentar foarte mare, de ingustarea intrinseca sau de compresia extrinseca a lumenului. La adult, lumenul esofagian se poate destinde pana la un diametru de 4 cm datorita elasticitatii peretelui esofagian. Cand esofagul nu se poate dilata peste 2,5 cm in diametru, disfagia pentru alimente solide normale poate aparea, dar ea este intotdeauna prezenta cand el nu se poate destinde peste 1,3 cm. Leziunile circumferentiale produc disfagie mai importanta decat produc leziunile ce intereseaza doar o portiune a circumferintei peretelui esofagian, deoarece segmentele neafectate isi pastreaza distensibilitatea. Cauzele disfagiei mecanice sunt enumerate in elul 40-l. Cauze comune sunt: carcinoame, stricturi peptice si alte stricturi benigne si inelul esofagian inferior.
Disfagia motorie Disfagia motorie poate fi rezultatul dificultatii de a initia deglutitia sau anomaliilor de peristaltica si inhibitie deglutitiva datorate bolilor musculaturii esofagiene striate sau netede.
Afectiunile musculaturii striate intereseaza faringele, sfincterul esofagian superior si esofagul cercal. Musculatura striata este inervata de o ramura somatica a vagului avand corpurile celulare ale neuronilor motori inferiori localizati in nucleul ambiguu. Acesti neuroni sunt colinergici, au rol excitator si sunt determinantii exclusi ai actitatii musculare. Peristaltica in segmentul muscular striat e data de activarea centrala secventiala a neuronilor ce inerveaza muschii de la diferite niveluri de-a lungul esofagului.



Disfagia motorie a faringelui rezulta din tulburarile neuromusculare ce provoaca paralizia musculara, contractia simultana neperistaltica sau pierderea deschiderii sfincterului esofagian superior. Disparitia deschiderii sfincterului esofagian superior este determinata de paralizia muschiului geniohioidian si a altor muschi suprahioidieni sau de pierderea inhibitiei deglutitive a muschiului cricofaringian. Deoarece fiecare parte a faringelui este inervata de neri ipsilaterali, o leziune a neuronilor motori afectand o singura parte duce la paralizie faringiana unilaterala. Desi leziunile musculaturii striate implica si partea cercala a esofagului, manifestarile clinice ale disfunctiei faringiene pun in umbra de obicei manifestarile datorate interesarii esofagului.

Afectiunile segmentului muscular neted intereseaza partea toracica a esofagului si sfincterul esofagian inferior. Musculatura neteda este inervata de componenta parasimpatica a fibrelor vagale preganglionare si neuronii postganglionari din ganglionii mienterici. Calea vagala este alcatuita din cai paralele excitatorii si inhibitorii, care utilizeaza acetilcolina si, respectiv, oxidul nitric ca neurotransmitatori. Activarea nerlor inhibitori determina inhibitie care e urmata de reluarea contractiei. Aceste cai sunt implicate in tonusul de repaus al sfincterului esofagian inferior, precum si deschiderea si inhibarea sfincterului esofagian inferior induse de deglutitie, urmate de contractii peristaltice in corpul esofagian. Disfagia apare cand contractiile peristaltice sunt slabe sau neperistaltice sau cand sfincterul inferior nu reuseste sa se deschida normal. Pierderea puterii contractile apare datorita slabiciunii musculaturii, ca in sclerodermie. Contractiile neperistaltice si afectarea relaxarii sfincterului esofagian rezulta dintr-un defect de inervatie vagala inhibitorie si sunt responsabile de disfagia din achalazie.
Cauzele disfagiei motorii sunt enumerate de asemenea in elul 40-l. Cauzele importante sunt paralizia faringiana, achalazia cricofaringiana, sclerodermia esofagiana, achalazia, tulburari motorii inrudite" class="alin2">spasmul esofagian difuz si tulburarile motorii asociate.
-----------------Abordarea pacientului-----------------
anamneza Anamneza poate furniza un diagnostic prezumtiv corect in peste 80% din cazuri. Tipul de alimente ce provoaca disfagie furnizeaza informatii utile. Dificultatea numai pentru alimentele solide implica disfagie mecanica cu un lumen ce nu este grav ingustat. in obstructia avansata, disfagia apare atat la lichide, cat si la solide. Prin contrast, disfagia motorie datorata achalaziei si spasmului esofagian difuz este determinata in mod egal de solide si lichide chiar de la debut. Pacientii cu sclerodermie au disfagie la solide, care nu este legata de pozitia corpului, si la lichide in pozitie culcat, dar nu si verticala. Cand apare strictura peptica la pacienti cu sclerodermie, disfagia dene mai persistenta.
Durata si evolutia disfagiei sunt utile pentru diagnostic. Disfagia tranzitorie de scurta durata se poate datora unui proces inflamator. Disfagia progresiva de durata de la cateva saptamani la cateva luni este sugestiva pentru un carcinom esofagian. Disfagia episodica la solide durand cativa ani indica o boala benigna caracteristica pentru inelul esofagian inferior.
Localizarea disfagiei de catre pacient este utila in determinarea nivelului obstructiei esofagiene; leziunea se afla la locul perceperii disfagiei sau sub acesta.
Simptomele asociate aduc indicii diagnostice importante. Regurgitarea nazala si aspiratia traheobronsica in deglutitie sunt semne distinctive ale paraliziei faringiene sau ale unei fistule traheoesofagiene. Aspiratia traheobronsica nelegata de deglutitie poate fi secundara achalaziei, diverticulului Zenker sau refluxului gastroesofagian.



Pierderea importanta in greutate care este disproportionata cu gradul disfagiei, este inalt sugestiva pentru carcinom. Cand disfonia preceda disfagia, leziunea primara este de obicei in laringe. Disfonia consecutiva disfagiei poate sugera afectarea nervului laringian recurent prin extensia carcinomului esofagian dincolo de peretii esofagului. Uneori disfonia se poate datora unei laringite secundare refluxului gastroesofagian. Asocierea simptomelor laringiene cu disfagie apare si in diverse tulburari neuromusculare. Sughitul sugereaza o leziune in portiunea distala a esofagului. Wheezing-ul unilateral asociat cu disfagie indica o masa mediastinala interesand esofagul si o bronhie mare.
Durerea toracica cu disfagie apare in spasmul esofagian difuz si in tulburarile motorii asociate. Durerea toracica asemanatoare spasmului esofagian difuz poate sa apara si in obstructia esofagiana datorata unui bol mare. Un istoric prelungit de pirozis si reflux ce preceda disfagia indica strictura peptica. In mod similar, antecedente de intubatie nazogastrica prelungita, ingestia de agenti caustici, ingestia de pastile fara apa, radioterapie in antecedente sau boli mucocutanate asociate pot furniza cauza stricturii esofagiene. Daca odinofagia este prezenta, trebuie suspectata esofagita candidozica sau herpetica sau esofagita indusa de medicamente.
La pacientii cu SIDA sau alte afectiuni imunodeficitare, esofagita datorata infectiilor oportuniste, cum sunt cele cu Candida, rusul herpes simplex, citomegalorusul, si tumori cum sunt sarcomul Kaposi si limfoamele, trebuie suspectate.
examenul fizic Examenul fizic este important in disfagia motorie datorata afectiunilor musculaturii striate, neurologice si oro faringiene. Pe langa semnele unei boli neuromusculare generalizate, trebuie cautate cu atentie semne de paralizie bulbara sau pseudobulbara, cuprinzand dizartria, disfonia, ptoza, atrofia linguala si reflexul mandibular hiperactiv. Gatul trebuie examinat in vederea unei hipertrofii tiroidiene sau unei anomalii vertebrale. O inspectie atenta a catatii bucale si faringelui trebuie sa edentieze leziuni ce pot interfera cu trecerea alimentelor prin gura sau esofag datorita durerii sau obstructiei. Modificarile cutanate si ale extremitatilor pot sugera diagnosticul de sclerodermie si alte boli vasculare de colagen sau boli mucocutanate, cum sunt pemusul sau epidermoliza buloasa, ce pot afecta esofagul. Bolile metastazate la ganglionii limfatici sau la nivel hepatic pot fi edente. Complicatiile pulmonare ale pneumoniei acute de aspiratie sau aspiratia cronica pot fi prezente.

Proceduri diagnostice Toti pacientii cu disfagie trebuie sa fie investigati atent, deoarece tratamentul depinde de cauza subiacenta. Daca este suspectata disfagia orofaringiana, trebuie efectuata deofluoroscopia deglutitiei orofaringiene. Daca este suspectata din anamneza disfagia mecanica, procedurile diagnostice de electie sunt tranzitul baritat, esofagogastroscopia si biopsia endoscopica. Tranzitul baritat si studiile motilitatii esofagiene sunt teste diagnostice pentru disfagia motorie. Esofagogastroscopia poate fi necesara la pacientii cu disfagie motorie, pentru a exclude o anomalie structurala asociata



Tipareste Trimite prin email















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai