Necesitatile impuse de o psihiatrie sociala in expansiune a determinat iesirea asistentei psihiatrice din limitele spitalului.Acest lucru,subliniaza Melehov,s-a facut treptat,prin extinderea ergoterapiei de spital,pana la asigurarea \"spitalizarii de zi\",in ateliere ergoterapeutice ale dispensarelor,in scoli de formatie profesionala,in ateliere si grupe de bolnavi organizate in colaborare cu cooperativele de inlizi si intreprinderile industriale locale.Astfel,conceptia moderna a umanismului social a dus la restructurarea retelei de asistenta psihiatrica deoarece individul bolnav trebuie privit ca un membru al comunitatii umane si inseparabil de acesta.
Baza ingrijirii comunitare,spune Hawks consta in principiu ca,o comunitate este terapeutica si ca o comunitate este mai mult decat o unitate geografica si ca ea poate ingriji,tolera si poate avea indemanarea si calitatile care altadata erau atribuite numai spitalului.
Din totdeauna omul a dat azil semenului sau (Sim) si a permis un inalt grad de excentricitate si nonconformism celor ce nu cautau sau nu aveau nevoie de azil.Astazi,subliniaza Sim,cele 2 concesii le sunt rapite oamenilor si este posibil ca sub motitia tratamentului sa pricinuim noi suferinte unor oameni care sunt satui de societate si care nu tanjesc decat dupa un adapost oarecare.O comunitate trebuie sa fie capabila a acumula indemanare in domeniul terapeutic si sa fie suficient de binevoitoare pentru a tolera si suporta un mare numar de persoane neproductive.
In trecut
sarcina ingrijirii bolnavilor revenea familiei.Notiunea de comunitate in afara spitalului arata Hawks,azi unanim acceptata,poate deveni o extindere a regimului terapeutic din comunitatea terapeutica din spital.Totusi Comunitatea Terapeutica comunitara este discuila,deoarece inseamna ca o comunitate sa-si asume scopuri si lori pe care probabil nu le are.Ele considera comunitatea mai degraba o sursa de sanatate
mintala care asigura autodesvoltarea.Sidon (citat de Enachescu) enumera in acest sens principiile noilor forme de asistenta psihiatrica medico-sociala.Aceste principii ar fi urmatoarele:
1.Inlaturarea prejudecatilor privind alienarea mintala si privind fatalismul incurabilitatii;
2.Inlaturarea ideii de periculozitate permanenta a bolnavului psihic si disparitia fricii si repulsiei fata de acesta;
3.Boala psihica trebuie considerata si prin prisma ruperii de mediul social,motiv pentru care contactele sociale trebuiesc refacute;
4.Bolnavul trebuie scos temporar din cadrul mediului stresant;
5.Spitalizarea fi o forma de exceptie,in timp ce baza de ingrijire trebui sa ramana in ambulatoriu sau in servicii deschise;
6.Daca spitalizarea se impune ea trebuie facuta in cadrul unui mediu de spital netraumatizant;
7.Internarea trebuie sa fie de scurta durata pentru a evita ospitalismul;
8.Tratamentul trebuie orientat in sens medico-social,urmarind readaptarea sociala,iar internarea sa devina un sprijin afectiv recuperator;
Internarea in spitalul psihiatric spune Enachescu se justifica doar in caz de mare desechilibru psihologic,dar ea nu are nici o perspecti preventi sau recuperatorie.Psihiatria sociala,in schimb,spune autorul,se adreseaza comunitatii social-umane,masurile de
igiena mintala si recuperarea realizandu-se in afara spitalului sub forma asistentei ambulatorii.
Prima conditie deci pentru ca o comunitate sa devina terapeutica este aceeaca ea sa-si schimbe in primul rand atitudinea fata de boala mintala.In 1963 Dekins pleda pentru o \"patologie a prejudecatilor\",autorul considerand ca discriminarile si persecutiile pot fi privite si prin unghiul viziunii medicale.Daca un copil,arata Sim,este iubit,acesta nu-si face imagini denaturate despre un parinte ca ii este ostil sau ca este capabil de a-l persecuta.Totusi,spune autorul,bolnavul psihic trebuie sa dea doda de multa energie pentru a se putea \"apara\" contra acestor imagini ostile,cu tot noianul de consecinte pe emotional,de pierderea independentei si energiei creatoare.Teama de a nu deveni obiect de ostilitate ajunge dominanta principala a inconstientului si lua proportii mari,de asa maniera incat lumea se imparti in 2 grupe:a celor rai,ostili si a celor buni,de o noblete idealizata(Sim).Cu cat aceasta inchipuire este mai mare,cu atat deformarea realitatii este mai mare si putand numai prin aceasta sa atinga intensitatea unei psihoze.
In comunitate tratamentul apare mai natural decat in spital.Medicul poate recomanda conditii mai favorabile in familie sau la locul de munca.Dar problema ingrijirii bolnavilor psihici in comunitate intampina si multe rezistente,prima,asa cum am zut fiind cea a prejudecatilor.Dar,spune Hawks,acesta este si un bun prilej de a educa comunitatea.Asistenta comunitara este organizata de un serviciu de Sanatate mintala,care trebuie sa fie direct legat de factorii administrativi locali.
Colaborarea serviciului de sanatate mintala cu organele administrative locale,arata Sim,se maturizeaza intr-o gama mare de servicii pe care May le-a enumerat astfel:masuri de ordin general,masuri cu caracter paleativ in intreprinderi (cu ajutorul psihoterapiei si psihofarmacologiei),indicatii pentru asistenta comunitara pentru depistarea bolnavilor si luarea masurilor specifice.
Serviciul de Sanatate Mintala poate functiona in forme diverse,poate tine de o mare unitate sau poate functiona independent,dotat cu toate facilitatile necesare,inclusiv cu sattionar de zi.El trebuie insa condus de medici special pregatiti pentru aceasta.
Un serviciu de sanatate mintala,arata Sim,implica un mare grad de responsabilitate colecti si reclama o anumita politica.Importanta politicii sociale in acest sens este foarte mare si ea trebuie sa tina cont de criteriile stiintifice ale politicii fata de comunitatea umana.Astfel,exemplifica Sim,pentru a starpi gabondajul s-a dat dispozitie soferilor de cursa lunga sa nu-i transporte pe acesti indivizi.Dar acest gabondaj era de fapt un mecanism de adaptare a unor indivizi pentru solutionarea problemelor lor emotionale.Prindu-i de aceasta maniera de rezolre riscul aparitiei unor
tulburari mintale serioase era mult mai mare.
Se pune intrebarea,spune Sim,in ce maniera trebuie sa actioneze societatea,trebuie sa se schimbe ea sau doar sa creieze conditii pentru tratamentul, acestor boli.Raspunsul nu poate fi dat teoretic ci doar in practica,spune autoru,dupa maniera in care inclina balanta.Psihiatria este astazi angajata mai mult in tratament decat in profilaxie,ceea ce nu poate dura mult,nedepistarea unei boli psihice fiind o eroare mult mai mare decat nedepistarea unei boli somatice.
