Acest fel de slabiciune este produsa de afectiuni in cadrul unitatii motorii care zeaza
fibrele musculare sau jonctiunile neuromusculare.
Exista doua tipuri de
fibre musculare. Fibrele musculare de tip I sunt bogate in mitocondrii si enzime oxidative, produc o forta relativ scazuta, dar au necesitati energetice joase, care pot fi suplinite prin meolism aerob continuu. Ele realizeaza miscari posturale sustinute si care nu necesita forta. Tipul II de fibre musculare sunt bogate in enzime glicolitice, pot produce o forta relativ mare, dar au necesitati energetice crescute care nu pot fi suplinite pentru mult timp printr-un meolism aerob continuu. Astfel, aceste unitati pot fi activate maximal numai pe perioade scurte de timp, pentru a produce miscari care implica o forta mare.
Pentru miscari progresive voluntare, fibrele musculare de tip I sunt activate cel mai precoce in recrutare. Pentru fiecare fibra musculara, daca nervul terminal elibereaza presinaptic un numar normal de molecule de acetilcolina si sunt "deschisi\" un numar suficient de receptori postsinaptici de acetilcolina, placa terminala atinge pragul si astfel genereaza un potential de actiune care se raspandeste de-a lungul membranei fibrei musculare si in sistemul tubular transvers. Aceasta excitatie electrica activeaza evenimentele intracelulare care produc o contractie dependenta de energie a fibrei musculare (cuplaj excitatie-contractie).
Slabiciunea miopatica este produsa de o scadere a numarului sau a fortei contractile a fibrelor musculare activate in cadrul unitatii motorii. In distrofiile musculare, miopatiile inflamatorii sau miopatiile cu necroza fibrei musculare, un numar scazut de fibre musculare supraetuieste in cadrul multor unitati motorii. Asa cum s-a demonstrat cu EMG, marimea potentialului de actiune al fiecarei unitati motorii este scazuta, astfel incat unitatile motorii trebuie sa fie recrutate mai rapid decat in mod normal pentru a produce forta necesara unei anumite miscari. Bolile jonctiunii neuromusculare produc slabiciune intr-o maniera similara, desi pierderea fibrelor musculare dintr-o unitate motorie este mai degraba functionala decat reala. Mai mult, numarul fibrelor musculare activate poate varia in timp, depinzand de starea in repaus a jonctiunilor neuromusculare. Unele miopatii produc slabiciune prin pierderea fortei contractile a fibrelor musculare. Acestea pot sa nu afecteze marimea potentialului de actiune al unitatii motorii si sunt detectate prin discrepanta intre actitatea electrica si forta musculara.
