Anxietatea, asa cum apare in atacurile de panica, este frecnt interpretata ca o senzatie de
lesin sau ameteala, fara pierderea constientei. Aceste simptome nu sunt insotite de paloare faciala si nu sunt ameliorate prin clinostatism. Diagnosticul se face pe baza simptomelor asociate si atacul poate fi reprodus prin hiperntilatie. Hipern-tilatia duce la hipocapnie, alcaloza, rezistenta cerebrovasculara crescuta si flux sanguin cerebral scazut. Eliberarea epinefrinei in starile de anxietate contribuie de asemenea la simptome.
Hipoglicemia Hipoglicemia sera este de obicei urmarea unei afectiuni serioase, cum ar fi o
tumora a insulelor Langerhans, boala avansata a suprarenalei, a glandei hipofize sau boala hepatica; sau a unei administrari excesi de insulina; aceasta duce la stare de confuzie sau chiar pierdere a constientei. Hipoglicemia usoara este adesea de tip reactiv, aparand la 2-5 ore dupa masa si nu se asociaza de obicei cu o tulburare a constientei.
Hemoragia acuta Hemoragia acuta, de obicei la nilul tractului gastro
intestin al, este o cauza ocazionala de sincopa. In absenta durerii si hematemezei, cauza slabiciunii, lipotimiei sau chiar a pierderii constientei poate ramane obscura pana la aparitia melenei.
Atacul ischemic tranzitor cerebral (AIT) AIT apar la pacienti cu stenoze aterosclerotice, ocluzii sau embolii ale arterelor mari ale creierului. Simptomele sunt variate ( modulul 366). Crizele cu cadere brusca pot mima sincopa. Pierderea izolata a constientei este rara.
Lipotimia isterica Atacul nu este de obicei precedat de nici o manifestare exterioara de anxietate. Lipsa oricarei modificari de puls,
tensiune arteriala sau de culoare a tegumentelor si membranelor mucoase o diferentiaza de lipotimia Simptome asociate Simptome ca palpitatiile pot fi prezente atunci cand atacul se datoreaza anxietatii sau hiperntilatiei, tahicardiei ectopice sau hipoglicemiei. Senzatii de amorteala si furnicaturi la nilul mainilor si fetei insotesc frecnt hiperntilatia. Convulsii adevarate in cursul unui atac pot aparea ocazional in blocul cardiac, asistola sau tahicardie ntriculara.
La pacientii cu sincopa recurenta incercarea de a reproduce un atac este utila pentru diagnostic.
Simptomele induse de hiperntilatie pot fi usor reproduse, rugand subiectul sa respire rapid si profund pentru 2-3 minute. Atacurile de anxietate induse de hiperntilatie tind sa fie diminuate atunci cand pacientul afla ca simptomele pot fi reproduse sau inlaturate voluntar, simplu, doar prin controlul respiratiei.
Alte situatii in care diagnosticul este lamurit frecnt prin reproducerea atacului sunt
hipotensiunea ortostatica si tahicardia ortostatica (observarea frecntei pulsului, tensiunii arteriale si simptomelor in pozitie elino- si ortostatica) si sincopa prin
tuse (prin inducerea manevrei Valsalva). In toate aceste situatii, elementul esential nu este producerea simptomelor (procedurile mentionate induc frecnt simptome si la persoane sanatoase) ci daca caracterele exacte ale simptomelor care apar in atacul spontan sunt reproduse in cel indus artificial. Monitorizarea ECG continua in ambulator este esentiala in identificarea unei
aritmii responsabile de episoadele sincopale, mai ales la pacientii cu simptome recurente frecnte. Monitorizarea este diagnostica daca arata episoade de asistola, bradicardie extrema sau tahiaritmie.
In cazul unor sincope recurente de origine necunoscuta, la care monitorizarea ECG in ambulator este echivoca si exista o boala cardiaca de fond, in special ischemica si infarct miocardic in antecedente, utilizarea tehnicilor intracardiace electro-fiziologice cu stimulare programata poate fi utila in detectarea tulburarilor de ritm cardiac si in silirea tratamentului eficient, in timpul stimularii, pana la doua treimi din acesti pacienti pot prezenta tahicardie ntriculara cu ritm rapid. Uneori, studiile electrofiziologice ajuta la identificarea intarzierilor semnificati de conducere ale fasciculului His sau ale bolii de nod sinusal. Aria diagnostica a testarii electrofiziologice intracardiace este mai mica la pacientii cu boala de inima nonischemica si la pacientii cu inimi structural normale, decat la pacientii cu boala ischiemica cardiaca. De curand, electrocardiograma de semnal mediu s-a dodit utila in identificarea pacientilor cu sincope neexplicate la care exista riscul de a prezenta tahicardii ntriculare induse de testarea electro-fiziologica.
Testul mesei inclinate cu capul in sus este o tehnica de provocare utila pentru diagnosticul sincopei vasodepresoare. inclinarea rticala la un maxim de 60-70° de obicei precipita hipotensiunea simptomatica sau sincopa in 10-30 minute la pacientii cu acest sindrom. La subiectii normali, inclinarea pasiva la 60° produce o usoara scadere a tensiunii arteriale sistolice si o crestere a tensiunii diastolice si a frecntei cardiace. Recent, testul mesei inclinate a fost utilizat impreuna cu testarea electrofiziologica pentru a evalua eficacitatea pacing-ului profilactic la pacienti selectati cu sincopa vasodepresoare si a evalua influenta pozitiei asupra consecintelor hemodinamice ale unor tahiaritmii. Nitroglicerina administrata sublingual in timpul testului mesei inclinate poate demasca anumite cauze de sincopa induse vasovagal.
Sincopa trebuie distinsa de tulburarile functiei cerebrale cauzate de convulsii. O convulsie poate aparea ziua sau noaptea, indiferent de pozitia pacientului; sincopa apare rar cand pacientul este in clinostatism, singura exceptie frecnta fiind criza Stokes-Adams. Culoarea pacientului poate sa nu se schimbe in convulsii, desi poate aparea cianoza; paloarea este o caracteristica precoce si invariabila in toate tipurile de sincopa, cu exceptia hipotensiunii cronice ortostatice si a isteriei si precede pierderea constientei. Convulsiile sunt adesea anuntate de o aura, care este determinata de o descarcare focala a convulsiei si prin urmare are semnificatie de localizare in creier. Aura este de obicei urmata de intoarcerea rapida la normal sau de pierderea constientei. Debutul sincopei este de obicei mai lent si fara aura. Lovirea prin cadere este frecnta intr-o convulsie si rara in sincopa pentru motivul ca doar in convulsii reflexele protectoare sunt abolite instantaneu. Miscarile toni-co-convulsi sunt o caracteristica a convulsiilor si de obicei nu apar in sincopa desi, cum am afirmat mai sus, episoadele de lipotimie pot fi insotite de o scurta activitate convulsionala tonico-clonica. Devierea in sus a globilor oculari apare in ambele conditii. Perioada de inconstienta tinde sa fie mai lunga in convulsii decat in sincopa. Incontinenta urinara este frecnta in convulsii si rara in sincopa. Recapatarea constientei este prompta in sincopa si lenta dupa convulsie. Confuzia mentala, cefaleea si somnolenta sunt sechele frecnte ale convulsiilor; slabiciunea fizica cu senzoriu pastrat caracterizeaza starea presincopala. Intervale repetate de pierdere a constientei la o persoana tanara, cu o frecnta de cateva ori pe zi sau pe luna, sunt mai sugesti pentru epilepsie decat pentru sincopa.
