In ultimele decade ale secolului XX, cind pozitia me-dicinei fata de sanatatea si boala mintala a capatat o vasta investitie stiintifica, orice actiune de igiena mintala devine un factor de crestere a solidaritatii si cooperarii in-terumane. dar totodata si o deschidere antropologica pe
marile AZntrebari de meditatie si contemplare asupra naturii umane.
Azi, tulburarile mintale si dezechilibrul psihic constituie tot mai evident un potential flagel al umanitatii. Statisticile dintre cele doua razboaie mondiale si datele OMS din 1945 pina in prezent au demonstrat in chip peremptoriu ca tulburarile mintale constituie una din principalele suferinte de masa, din epoca noastra". Evident ca determinarile acestui profil universal, epidemiologie, nu sint omogene si peste tot asemanatoare, iar psihiatria si igiena mintala, incoronind un drum ascendent de peste un veac si jumatate, pot aduce un aport eficient la combaterea si prevenirea patologiei psihice, cu sanse care se apropie de acelea pe care medicina pasteuriana" nu le spera decit pentru maladiile contagioase.
In acest context, este demn de remarcat faptul ca psihiatria ocupa o mare suprafata in ansamblul stiintelor medicale. Ea s-a dezltat vertiginos (ca toata medicina, dealtfel) in ultimile trei decenii. Si paralel cu amploarea progresului sau, a izbutit sa puna in lumina importanta capitala a profilaxiei psihice si a igienei sufletesti pentru destinul omenirii.
In ceea ce priveste sanatatea mintala, ea depaseste limitele sistematice ale unui modul de psihiatrie sau igiena si devine o tematica generala pentru orice sinteza antropologica realista si optimista. Am putea spune ca daca virsta conceptelor masoara virsta civilizatiei omenirii, acelea de sanatate, boala si moarte se impletesc cu cele mai indepartate trepte ale lentei sale elutii. Insa, posibilitatea unei doctrine sau stiinte a sanatatii nu putea sa apara ca o consecinta a dezltarii stiintelor naturii (sa meditam asupra faptului ca nici astazi nu ne este foarte usor sa cadem de acord asupra unei universale si unanime definitii a bolii si a corelatului sau, sanatatea !). Dar fiindca sin-tem in secolul computerelor, al ciberneticii si navigatiei stelare, m lasa deschis modulul de istorie a medicinei si m intrebuinta o formula de prezentare a igienei mintale, general acceptata si sprijinita pe un pretios ajutor furnizat de psihologie.
Igiena mintala reprezinta un ansamblu de teorie si de aplicatii practice, care conduce la mentinerea echilibru lui-psihic in fata bolii, la armonia intrapsihica, la sinergia Si .optimarea relatiilor inter personale. Este o disciplina aplicativa ' la scara individuala si sociala ' avind ca scop prevenirea dezordinii mintale, de toate felurile (nevroze, psihoze, psihopatii).
.Intr-un limbaj de psihologie normala, igiena mintala se desfasoara in directia adaptarii functionale a structurii dinamice pe care o denumim raportul dintre eu si mediu, respectiv pozitia si devenirea istorica a individului uman. In schimb, in psihopatologie igiena mintala converge spre o acceptie de profilaxie si uneori chiar de terapeutica marginala si preventiva.
. . Ori de cite ori delimitam pragmatic un domeniu stiintific, trebuie sa inventariem si instrumentarul, adica tezele .si uneltele", cum spunea un filosof umorist. Din acest punct de vedere, putem sa deschidem lista igienei mintale cu toti factorii care fac" si definesc viata biologica ca substrat si conditie. Mens sana" ' al latinilor ' s-a demonetizat, printr-o excesiva si simplista intrebuintare, dar implicatul sau principal si-a pastrat participarea la realitate : integrarea bidireactionala operata de creier, aceea a somei si aceea a realitatii, duce la o reciprocitate care leaga si. adauga pe corpus sanum" la mens sana". Dar banalitatea acestui adevar nu-i lungeste picioarele si ntt-i da prestigiul unui principiu indiscuil. De multe mii de ani, de exemplu, oamenii cunosc efectele nocive ale intemperantei si totusi continua sa fie lacomi, bautori de alcool, fumatori (de toate felurile), toxicomani si drogofili, inlocuind realitatea cu diverse modele hedonice, echivalente aparent ale fericirii de a exista, dar nocive si spoliatoare de sanatate.
In secolul mecanizarii, al masinismului si automatizarii, grija pentru asigurarea randamentului mintal ra-mine fundamentala. Masinile ne servesc numai daca inventatorii, creatorii si minuitorii lor sint lucizi, eficienti, prompti si abili (altfel, defectiunile demiurgilor acestor masini ar putea reedita fabula leului si magarului ! :. .). \' Undeva, intr-o nevazuta dar incontesila balanta cu activitatea de veghe, somnul este un mare reparator si custodele echilibrului cerebral. De la fiziologi la pediatri, exista unanimitate asupra acestui lucru. Finalitatea somnului a fost peremtoriu demonstrata de fiziologie. Sobolanii mentinuti in insomnie mor dupa citeva zile . . . fiindca n-au fost lasati sa viseze !
In afara de balansarea la nivel diencefalic dintre vigilenta si starea morfeica, si corticalitatea doarme" in timpul somnului, desfasurind (in intimitatea ei) un meolism pe care-l denumim reparator (cu toate ca nu-l cunoastem prea bine).
Asariar, fara aceasta a treia parte a existentei noastre, pe care o facem cadou" somnului si visului concomitent, celelalte doua (munca si timpul liber) nu ar fi posibile. Tulburarile si abaterile de la aceasta lege naturala sint multiple si pindesc omul modern intr-o proportie ingrijoratoare.
Fiecare specie doarme intr-un anumit mod si dupa o diagrama specifica. Un savant indian socoteste ca si tele desfasoara un fel de adormire. Locuitorii marilor orase sint insa in pericol sa-si diminueze durata si calitatea somnului. Transportul zilnic la mari distante intre locuinta si sediul activitatii sau muncii se face adesea ' si ineviil ' in dauna orelor de somn. Iar linistea liminara, acest cadou al naturii ' pe care l-au cintat poetii, l-au exaltat religiile si l-au studiat psihologii ' e in pericol sa dispara. Ambianta, in special locurile aglomerate sau orasele sint infestate de zgomote continue si spoliatoare de energie nerasa. Or. dormitul fara liniste este de o calitate nesatisfacatoare. Reactivitatea nevrotica ne-o demonstreaza in fiecare zi mai mult, dar mijloacele de a combate poluarea sonora din aglomeratiile moderne ramin ineficace.
Psihiatrii cred ca si fenomenele anxioase sint accentuate (si uneori procate chiar) de o insuficienta cantitativa si calitativa de somn. De asemenea agresivitatea, slabiciunea iriila, tulburarile de comportament etc.
Incontesil, dispunem de o medicatie si de mijloace hipno-inductoare. Dar terapeutica de substituire a somnului natural e limitata, iar inlocuirea acestuia cu un echivalent ramine imposibila. Igiena mintala se sprijina pe somn tot asa cum alte ramuri ale igienei folosesc energia alimentelor sau hidratarea organismului.
Copin au neie de o cantitate de repaus morfeic mai mare decit adultii. De aiei. necesitatea de a combate aglomerarea locuintelor, ritmurile nocturne de lucru, zgomotul strazilor, excesele de emotii si spectacolele serale pentru copii.
Morfogeneza vietii noastre mintale se desfasoara dominata de afectivitate. Sinteza dinamica a caracterului, culoarea, valentele si pregnanta personalitatii stau sub legitatea dominatoare a organizarii si desfasurarii sentimentelor. Psihismul copilului isi dezlta treptele ascendente spre functiile superioare (memorie, inteligenta, simtul moral etc.) pe o platforma primordiala de afectivitate elementara, care apoi se diferentiaza in formele multiple de atasament, de placere a cunoasterii, de angajare etica etc. Deci, climatul afectiv este la fel ' daca nu predominant ' de important in psihogeneza (dezltarea mintala a copilului) ca si in organizarea pedagogica si scolara.
Globul pamintesc s-a transformat intr-un imens rezerr de fiinte umane care comunica intre ele dupa legile de structurare ale grupurilor mici (familie, clase scolare, echipe de lucru, grup sportiv, formatie muzicala, mijloace de calatorie s.a.m.d.).
Peste aceasta se suprapune un fenomen nou si caracteristic actualitatii : mijloacele de difuziune (cvasi-instantanee) a informatiilor, spectacole prin televiziune, jurnale rapide si prescurtate pe calea undelor, in general limbajul mass-mediei. Se realizeaza mereu o vasta comuniune de opinie (in sensul simplu) la o proportie niciodata atinsa de antecedentele omenirii moderne. Aceasta opinie" vasta ' si omogenizata oarecum ' apasa insa ca o sarcina in plus asupra miscarilor individuale din cimpul de constiinta al fiecarui ins.
Noi nu cunoastem inca randamentul si intrebuintarea optima a mijloacelor de difuzare in masa a informatiilor. Ele sint, sigur, o pirghie de progres, solicita in plus si intens creierul omului modern (prin lumul informational). il antreneaza afectiv, dar, prin scurt-circuitarea informatiei, il pun in acelasi timp in pericolul unei pasivitati de gindire si uneori de actiune. De aceea, necesitatea continua a corectiilor pentru diminuarea aspectului negativ.
Cei doi poli afectivi ai eului sint simetrici. Avem neie sa primim, dar tot atit de mult trebuie si sa daruim din sentimentele noastre. O lume a progresului devine de neconceput in afara unei solidaritati afective, a prieteniei.
a dragostei. Iar forma suprema de simpatie universala 6 reprezinta pacea. Omenirea bintuita de razboi sau de spectrul lui ajunge compromisa moralmente si realizeaza ane-tismul la Scara istoriei. De aceea, lupta pentru pace este cea mai generala conditie a igienei mintale a omenirii!
Cine ar fi crezut, cindva, ca problemele puse de igiena mintala pot sa se extinda pina la asemenea perspective ? ! Si totusi, in constiinta oamenilor de stiinta (cel putin !), aceste adevaruri au devenit evidente si certe.
Existenta jocurilor de noroc si loteriilor, de pilda, exprima consimtirea tacita a oamenilor la realitatea ' sa spunem ' activa a hazardului in propria lor existenta. Dealtfel, niciodata nu s-a ajuns la o viziune si o conceptie despre lume, fara sa se faca loc si unei probabilitati suplimentare", exogene de bine. Cuvintul sansa" e departe de a fi scos din cabularul oarecare, tot atit ca si cel de ghinion", nesansa", ba chiar fatalitate". Nu intreprindem insa o critica filosofica" a acestor fenomene, pentru ca discutam doar despre tipuri generale si simple de mentalitate. In schimb, sintem convinsi ca exista o igiena mintala a jocurilor de noroc (de exemplu), tot asa cum am vazut ' ca psihiatri ' destui dezechilibrati care s-au agravat prin aceste practici. Suprema intelepciune ar cere abtinerea. Dar e foarte greu sa modifici natura umana plecind de la deziderate abstracte si principiale . . .
Ceea ce poate educatorul ' si mai ales organizatorul de igiena psihica ' in persoana psihiatrului, este sfatuirea cuminte si totdeauna prezenta in situatiile dificile sau critice, in circumstantele nevrozante, in pasaje dificile de existenta, in accidente sau crize afective.
Printre cele mai utile aplicatii .si efecte euristice ale educatiei omului modern, se plaseaza si modificarea mentalitatii fata de psihiatru, care nu mai ramine un ciudat (si deseori antipatic) pazitor" al bolnavilor din spatele zidurilor de ospiciu, ci devine un abordabil si intelegator consilier pentru problematica existentiala a oricarui ins.
Dealtfel, tot psihiatrul este cel mai bine plasat pentru a aprecia cind microsocurile emotive ale vietii de fiecare zi lasa urme mai mult decit trebuie, daca unele modificari de dispozitie si caracter au o semnificatie tranzitorie sau anunta o decompensare. Din sistematizarea activa a actului sau protector si prevazator s-a constituit, progresiv, cel mai nou si cel mai util (socialmente rbind) modul al medicinei sufletului, psihiatria profilactica. Psihoterapia functioneaza aici, in aspectele ei desen-sibilizante. Sugestia se adauga puterii de a spera si de a prefera realitatea explicata in locul visului sau nevrozei.
Igiena psihica, prezenta de la micile inceputuri ale prea-complexei copilarii, este un aliat direct si necesar al pedagogiei in actiunea formativa a caracterului infantil.
Colaboratorii igienei psihice sint nenumarati. Cautind o formula patetica, am spune ca orice constiinta clara si omeneasca, orice minte care se ridica pina la lucida intelegere a marilor treburi din lumea in care traim, orice om de stiinta care calculeaza toate consecintele si legaturile domeniului sau cu problemele general-umane. se instituie ca un participant la fondul de igiena mintala individuala si sociala. Desigur, aceasta mare armata implicata in tesatura sociala este reprezentata inegal : predominant de specialisti, mai putin de altii, deloc de foarte multi Dar, trebuie sa subliniem ca nivelul dezltarii stiintifice, tehnologice si sociale din vremurile prezente, nu mai permit o degajare de responsabilitate a omenirii fata de problemele morale ale lumii !
Fara indoiala, fiecare fiinta umana trebuie sa reediteze laboriosul drum al dezltarii personalitatii incepind de la zero. Valorile morale se invata, nu se mostenesc (nu avem nici un semn ca deprinderile etice ale omului s-ar apropia de un stadiu de fixare ereditara). Dar e tot atit de evident ca intensitatea si cantitatea mijloacelor de progres in secolul nostru nu-si au vreo replica in antecedentele
istorice.
Este relativ usor pentru cei care se ocupa cu igiena psihica sa sileasca lista zonelor sensibile" si a aspectelor sociale in legatura cu sanatatea mintala a omenirii. Iar asistenta preventiva presupune organizarea si optima-rea continua a institutiilor de specialitate. Cit mai multi si cit mai capabili consultanti si psiho-terapeuti ! Iata o formula simpla si eficienta, pentru cei care isi dedica existenta acestui bine. De asemenea, trebuie sa se imbogateasca orizontul celor care gindesc problemele igienei generale, cu aspectele aferente ale psihismului. Igiena muncii este si igiena mintala. Procesul didactic scolar, la fel. Imensa organizare omeneasca ce poarta denumirea generala de timp liber" trebuie sa stea ' si ea ' sub semnul direct al igienei psihice. Concediile si somnul trebuie privite ca micro-com-ponente ale igienei psihismului.
In formele ei proiective, igiena mintala pleaca de la informatia statistica si descopera cele mai bune metode pentru selectia si orientarea profesionala. Cu alte cuvinte psihologia muncii este precedata si completata de igiena psihica a celor care-si aleg o profesiune, care se insereaza intr-o colectivitate de munca, sau ies la pensie, devin ba-trini etc.
Igiena mintala nu poate fi o simpla codificare de reguli, ci o disciplina multilaterala, plurifactoriala si polivalenta. Fiecare virsta a individului uman schimba constelatia problemelor lui de echilibru si activitate psihica. De aceea, copilaria poate fi frinta prin dezadaptare, adolescentul se poate impotmoli intr-o criza de maturizare, insul in deplinatatea virstei creatoare se poate epuiza nevrotic, batrinul risca o depersonalizare si o defazare sociologica si istorica.
Rapida crestere a longevitatii in ultimele decenii ale secolului aduce in scena o componenta inedita a societatii omenesti : masa de batrini. Si ceea ce a fost in decursul secolelor o varietate mai mult sau mai putin frecventa de sfirsire a vietii, devine azi o regula generala, o medie. Ba-trinetea reprezinta o etapa" a existentei, cu insusirile ei complexe, cu valoarea si necesitatile sale caracteristice, precum si cu posibilitatile specifice de a fi echilibrata si armonioasa. Si, corelativ, riscurile dezechilibrarii si bolii Or, toate acestea reprezinta un modul vast de asistenta, in care implicatele de igiena psihica au o pondere exceptionala. Caci azilul, in care depersonalizarea civica si uitarea generala preludiaza disparitia fizica, reprezinta astazi, pentru noi. o formula criticabila si depasita. De aceea, se impune ca oamenii in virsta sa invete" sa imbatrineasca, sa-si pastreze legaturile afective cu ai lor, sa nu se declaseze.
Dar consideratiile in legatura cu modernizarea pozitiei teoretice fata de soarta batrinilor in societate pot ajunge pina la criterii de antropologie. in aceasta perspectiva, constatam cum se scrie, sub ochii nostri, marea si trista sectiune a nevrozelor de batrinete" ! Iar aspectele cobori-sului" general si ineviil al existentei unui om contine implicatul de sanatate si boala cu atit mai accentuat, cu cit, undeva, boala absoluta", care e moartea, devine pina la urma tangenta la curba oricarei vieti. . .
Prevenirea degenerescentei si declinului fizic si mintal al batrinilor se leaga strins de posibilitatea de a-i mentine intr-o integrare familiala, de a intretine legatura afectiva intre parinti si copii, intre tineret, generatia matura si cea senescenta. imbatrinirea insotita de o activitate proportionala cu capacitatea individului, cu menajarea si mentinerea constiintei utilitatii si demnitatii personale, cu continuitatea legaturii efective a insului spre descendenti, pe de o parte, si spre grupul social caruia i-a apartinut o viata intreaga pe de alta parte, va permite in socialism ca acesti factori psiho-sociali sa reflecte o noua scara de valori, activa in ceea ce priveste mentinerea echilibrului mintal si combaterea nevrozelor inlutive.
Este recomandabila experienta coloniilor de batrini. Localitati transformate in colectivitati de familii in virsta sau camine, in care initiativa personala si stilul de viata al fiecaruia sa fie pastrat.
De asemenea, instituirea unui regim bifazic pentru cei productivi (de exemplu, vacanta alternind cu perioade de activitate de aceeasi durata, 50o/0'50c/0).
Asemenea sugestii, privind asistenta profilactica si terapeutica a batrinetii, se intilnesc cu una din cele mai noi achizitii ale doctrinei psihiatrice, care releva ca tratamentul bolii mintale e cu atit mai eficace, mai stiintific, mai concret, cu cit spitalele si institutiile respective de specialitate sint mai putin inchise", mai aproape de viata normala, mai intens comunicante cu lumea celor sanatosi. De la cele mai discrete probleme de dezadaptare pina la patologia grava, principiul libertatii si al participarii sociale se demonstreaza a fi valabil si de continua insemnatate. Oamenii de stiinta progresisti, care stiu in ce chip omul este un produs si o reflectare a factorilor sociali, sint convinsi de fortele de reechilibrare si regenerare pe care le reprezinta grupul social, familia omeneasca.
Asadar, va trebui sa apara in urile de sanatate publica tendinta metodica de a inlocui treptat serviciile inchise" prin servicii deschise", prin servicii de consultatii externe, din care va rezulta dinamizarea generala a legaturii dintre psihiatru si pacient, prin deplasarea centrului de greutate de la institutiile clinice spre formele ambulatorii, psiho-socio-terapice.
Igiena mintala nu cultiva insa, in mod rigid, solutii tip". Fiind o ramura a medicinei psihologice, ea ramine dominata de legea cea mare a asistentei : fiecare om trebuie asistat ca si cum ar fi primul si cel mai grav caz din lume. Cu atit mai mult, cu cit igiena mintala isi duce dialogul cu oameni care sint si r sa-si pastreze echilibrul psihic.
