Tehnicile de reincalzire pot fi active sau pasive, interne sau externe. Reincalzirea pasiva externa cuprinde acoperirea pacientului cu paturi si haine intr-un mediu cald pentru a permite productiei endogene de caldura sa corecteze hipotermia; este important sa se tina capul acoperit deoarece pana la 30% din caldura corporala poate fi pierduta la nivelul capului. Aceasta este metoda cea mai usoara si cea mai sigura si trebuie folosita prima la majoritatea pacientilor cu hipotermie usoara. Poate fi asteptata o crestere a temperaturii corporale de 0,5 pana la 2,0°C/h.
Reincalzirea activa externa implica aplicarea directa a surselor de caldura (paturi de incalzire, radiatoare, imersie in apa calda) pe suprafetele corporale externe. Aceasta procedura poate inrautati situatia in doua moduri, daca nu este aplicata corect. intai, aplicarea directa a caldurii pe piele poate produce soc prin ameliorarea vasoconstrictiei indusa de frig, astfel inlaturand un factor important pentru sustinerea tensiunii arteriale la pacientul cu depletie de volum, in al doilea rand, ameliorarea vasoconstrictiei periferice permite sangelui periferic mai rece sa intre in circulatia centrala si poate cauza caderea temperaturii centrale chiar mai mult (ne referim la acest fenomen ca fiind "caderea ulterioara\"). Exista un risc de lezare prin arsura cand sursele de caldura sunt aplicate direct pe piele. Caldura directa trebuie aplicata numai pe torace daca este folosita reincalzirea activa externa.
Reincalzirea activa interna poate fi obtinuta prin cateva tehnici. Cea mai simpla metoda este reincalzirea cailor respiratorii, in care pacientul inspira oxigen umidificat incalzit la 42°C printr-o masca faciala sau tub endotraheal. Ratele de reincalzire de 1 pana la 2°C/h pot fi obtinute prin reincalzirea cailor aeriene. Lichidele administrate intravenos trebuie incalzite pana la 40°C, dar folosirea lor are efecte minime pe reincalzirea centrala. Lavajul stomacului, cii
urinare sau a colonului cu fluide incalzite produce incalzirea limitata si in general nu este folosit daca este necesara reincalzirea rapida. Lavajul peritoneal si pleural induce rate de incalzire de 2 pana la 4°C/h, dar trebuie folosit numai in hipotermii moderate pana la severe, cand exista insilitate cardiovasculara sau cand reincalzirea externa este ineficienta.
Cea mai eficienta tehnica de reincalzire este incalzirea sanguina extracorporala prin hemodializa sau bypass cardiopul-monar. Ambele metode implica indepartarea continua a sangelui, care este circulat si incalzit in exterior inainte de a fi reintrodus in corp. Bypass-ul cardiopulmonar este cea mai eficienta tehnica si poate creste temperatura centrala cu 1 pana la 2°C la fiecare 3 pana la 5 minute. Aceste proceduri sunt rezervate pentru cele mai severe cazuri de hipotermie (de exemplu, stopul cardiac) si cand lavajul peritoneal si/ sau pleural sunt ineficiente.
Depletia de volum trebuie corectata cu fluide izotone. Serul fiziologic incalzit (sau glucoza 5%/ser fiziologic) trebuie administrat intravenos. Solutia Ringer lactat trebuie etata din cauza ca meolismul lactatilor este afectat de hipotermie. Manipularea pacientului trebuie sa fie minima, iar liniile venoase centrale, sondele nasogastrice si tuburile endotraheale trebuie puse cu atentie, din cauza posibilitatii de
aritmie cardiaca. De obicei, tratamentul acidozei nu este necesar de vreme ce reincalzirea corecteaza majoritatea anomaliilor, iar medicamentele trebuie administrate cu prudenta, intrucat eficacitatea lor poate fi afectata la temperaturi corporale joase si deoarece clearance-ul lor meolic este prelungit. Daca exista posibilitatea aparitiei sepsis-ului, este necesara administrarea empirica a antibioticelor cu spectru larg, pana cand rezultatele culturilor sanguine sunt disponibile ( modulul 124).
Reincalzirea adesea corecteaza hiperglicemia. Insulina este inactiva la temperaturi corporale sub 32°C si excesul de
insulina poate produce hipoglicemie tardiva, cand temperatura corporala creste. Mai mult, tremuratul prelungit poate cauza depletie de glicogen muscular si poate predispune la hipoglicemie. Astfel, insulina nu trebuie administrata pana nu este clar ca hiperglicemia persista dupa reincalzire. Hipokaliemia se poate corecta numai prin reincalzire, pe masura ce
potasiul trece catre spatiul extracelular, dar nivelurile potasiului seric trebuie monitorizate in timpul reincalzirii. Aparitia hiperkaliemiei in timpul hipotermiei sugereaza necroza tisulara semnificativa (rabdomioliza) cu sau fara
insuficienta renala.
Monitorizarea cardiaca continua este esentiala. Aritmiile atriale sunt frecvente si de obicei reversibile numai prin reincalzire. Medicamentele antiaritmice sau vasopresoare nu trebuie administrate pana cand temperatura corporala nu este normala. Aritmiile ventriculare la pacientul hipotermic tind sa fie refractare la medicamente si la defibrilare. Tosilatul de bretiliu este medicamentul de electie pentru
fibrilatia ventriculara. Cand temperatura centrala este sub 30°C, trebuie sa se faca o singura incercare de defibrilare. Cand exista stop cardiac, trebuie initiate simultan reincalzirea activa interna si resuscitarea cardiopulmonara.
Uneori este dificil de a distinge hipotermia reversibila de cea ireversibila. Apneea, asistolia si absenta actitatii cerebrale sunt semne obisnuite ale decesului, dar pot fi de asemenea prezente in hipotermia reversibila severa, in special la ctimele hipotermiei prin imersie si aproape inecate. Cea mai joasa temperatura corporala inregistrata la un pacient care a fost resuscitat cu succes a fost 15,2°C, la un
sugar de 23 de zile. in general, resuscitarea cardiopulmonara a pacientilor hipotermiei trebuie continuata pana cand temperatura corporala centrala a fost crescuta pana la cel putin 32°C sau pana cand statusul
cardiovascular s-a silizat.
Odata ce temperatura corporala este corectata si pacientul este silizat, trebuie facuta o investigare pentru a identifica cauzele precipitante. Terapia empirica cu antibiotice cu spectru larg poate fi administrata, deoarece manifestarile uzuale ale infectiei sunt mascate. Trebuie efectuat un examen neurologic atent. Conditiile medicale coexistente (infarct miocardic, cetoacidoza diabetica, insuficienta renala, insuficienta hepatica, sangerare gastrointestinala, pancreatita, rabdomioliza, hipotiroidism), daca sunt prezente, trebuie tratate cu promptitudine.
Masurile de profilaxie la indizii cu risc crescut, precum persoanele in varsta, includ folosirea mai multor randuri de haine si palarie, adapost adecvat, aport caloric crescut si etarea etanolului.
