mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Cancer si manifestarile cancerului cancerul
Index » Boli » Cancer si manifestarile cancerului cancerul
» Cancerul, la nivel celular

Cancerul, la nivel celular







Omul e constituit din aproximativ IO14 celule (de 200 tipuri diferite), la care se adauga si cele IO15 bacterii care traiesc in simbioza cu ele (conetuire, deci, reciproc avantajoasa!), dar despre care nu vom vorbi in lucrarea de fata. Aceasta remarca are rolul de a ne fixa, de la inceput, dimensiunea jnicroscopicS\'\' la care vom evolua.
Majoritatea celulelor umane sunt ajunse la o stare de maturitate si adormire, doar putine dintre ele fiind in stare de diziune: cele ale epidermei, pentru combaterea uzurii curente, cele ale madui osoase, raspunzatoare de fabricarea globulelor sanghine, cele producatoare de spermatozoizi


Cuprins:

Creşterea normală şi creşterea tumorală a celulelor

De câte feluri este cancerul?

Invazie şi metestazare

Nivelul de invazie şi şansa de supravieţuire exemplu: cancerul de piele

Regula abcde


Creşterea normală şi creşterea tumorală a celulelor

sus sus
Apoptoza


Ţesutul normal are capacitatea de a asigura un ritm de creştere al celulelor noi pe măsura dispariţiei celor vechi, uzate, degenerate, sau devenite inutile, care sunt (auto)eliminate. Moartea programată, sau apoptoza, este mecanismul natural prin care celulele bătrâne, sau "defecte" se autodistrug (Fig. 2.1 A). Acest echilibru se pierde în cancer.
Cancerul se datorează fie unei celule care se multiplică în mod necontrolat, fie uneia care a pierdut capacitatea "de a muri". (Fig. 2.1B).
Exemplul celulelor de la suprafaţa pielii este ilustrativ în acest sens (Fig. 2.2). Stratul exterior al pielii, epiderma, este constituit din aproximativ 12 rânduri de celule. Celulele din stratul bazai, cel mai profund, al epidermei se divid în ritmul care asigură "înlocuirea" celulelor care mor şi se descuamează la suprafaţa pielii. La fiecare diviziune a unei celule din stratul bazai, una rămâne în continuare în stratul bazai şi păstrează capacitatea de a se divide, în timp ce a doua o pierde. Aceasta din urmă părăseşte stratul bazai şi "migrează" înspre exterior.

Cancerul de piele rezultă din distrugerea echilibrului descris mai sus. Celulele "transformate" (neoplazice) din stratul bazai nu numai că se divid prea repede, dar celulele-fiice păstrează adesea capacitatea de a se divide şi ele, contribuind astfel la creşterea numărului lor (Fig. 2.3). E posibil ca anumite mecanisme de control să intre in acţiune, inducând, de exemplu, apoptoza, ceea ce ar reduce ritmul de acumulare ai acestora. După cum vom vedea în detaliu mai încolo, celula canceroasă se "înrăieşte" însă pe parcurs şi ritmul de multiplicare, chiar şi foarte lent, continuă să se menţină peste limita corectă.
umoare malignă şi tumoare benignă
Se dezvoltă astfel o tumoare (sau un neoplasm) care, de la un timp, va atinge proporţii vizibile, palpabile şi va distruge organizarea ţesutului înconjurător (Fig. 2.4).
Atâta timp cât celulele neoplazice rămân grupate într-o masă unică, tumoarea se numeşte benignă. Pe cale chirurgicală ea poate fi înlăturată fără urmări. Atunci când aceasta invadează ţesuturile învecinate şi metastazează, ea se numeşte malignă.

Se vorbeşte de cancer doar începând de la acest stadiu malign de dezvoltare a tumorii.
Celulele tumorii reflectă, de cele mai multe ori, natura ţesutului de origine. Să revenim la exemplul de mai sus, cel al cancerului celulelor bazale ale epidermei. Tumoarea derivă dintr-o celulă-suşă de cheratinocit, aşa cum e ilustrat în Fig. 2.4 şi va fi caracterizată prin aceea că celulele vor continua să producă filamente intermediare de citocheratină. Pe de altă parte, melanomul, tumoarea care derivă dintr-o celulă pigmentară a pielii (melanocit), va continua, probabil, să producă granule pigmentare. Primul tip de tumoare e rareori invaziv, poate fi tratat cu uşurinţă în stadiu benign, pe cale chirurgicală. El nu e decât arareori înregistrat drept cancer de piele şi de aceea nici nu figurează în statistici. Dimpotrivă al doilea tip de tumoare este extrem de agresiv şi deznodământul este adesea fatal.

De câte feluri este cancerul?

sus sus
Denumirile tumorilor maligne
Proliferarea celulelor transformate poate să-şi aibă originea în oricare organ al corpului.
Carcinomul, cel mai comun tip de cancer, este o proliferare malignă a unor celule de origine epitelială - celule care "căptuşesc" suprafeţele externă şi internă ale corpului, cel mai frecvent plămânii, sânii, colonul. Sarcomul este cancerul celulelor de origine mezodermică. Mezo-dermul reprezintă stratul din mijloc al celor trei straturi primare de celule diferenţiate în embrion şi este sursa unor ţesuturi cu rol de susţinere în organism: osul, cartilajul, ţesutul adipos, ţesutul conjunctiv, ţesutul muscular. Limfomul este cancerul ţesutului limfatic - el atinge în general
nodulii limfatici ai sistemului imunitar. Leucemiile sunt proliferări, în măduva osoasă, ale globulelor sanghine care nu ajung la maturitate şi care sunt deversate în mare număr în circulaţia sistemică.
Termenilor carcinom, sarcom, limfom sau leucemie li se adaugă, în general, prefixe care să indice tipul de celule implicate. De exemplu, osteosarcomul este "cancerul de oase", adenocarcinomul este cancerul unui ţesut glandular, cum ar fi, de pildă, cancerul de sân.

Câteva prefixe curente sunt indicate în tabelul de mai jos:
Prefix Semnificaţie
Adeno Glandă
Condro Cartilaj
Eritro globulă roşie
Hemangio vas sanghin
Hepato ficat
Lipo ţesut adipos
Limfo limfocit (globulă albă)
Melano celulă pigmentară
Mielo măduvă osoasă
Osteo ţesut osos
Unele tipuri de cancer poartă numele descoperitorului, de exemplu:
. "sarcomul lui Rous", după numele medicului american Peyton Rous, este un fibrosarcom (al fibrelor de colagen) la puii de găină, uşor transpiantabil, cauzat de un virus carcinogen.

. "sarcomul lui Kaposi", după numele dermatologului maghiar Moritz
Kaposi. foarte frecvent asociat cu SIDA, este o transformare neoplazică a vaselor sanghine, producând pete maro-roşcate sau albastre, papule sau noduli la nivelul pielii şi mucoaselor.
. "sarcomul lui Ewing". după patologul american James Ewing, este o tumoare care se localizează în oasele lungi ale corpului.
Denumirile tumorilor benigne
Tumorile benigne au şi ele denumiri specifice: condromul şi adenomul reprezintă, de exemplu, tumorile benigne ale unui ţesut epiteliai de tip cartilaginos şi respectiv glandular, în timp ce condrocarcinomul şi adenocarcinomul se referă la stadiul malign al aceloraşi tumori.

Invazie şi metestazare

sus sus
Celulele tumorale se dispersează în organism prin două mecanisme: invazie şi metastazare. Invazia se referă la migrarea şi penetrarea directă a celulelor canceroase în ţestul înconjurător. Metastazarea constă în pătrunderea celulelor canceroase în vasele limfatice sau sanghine, de unde sunt apoi antrenate în tot corpul. In cele din urmă, acestea invadează şi colonizează ţesutul altor organe (Fig. 2.5).


Cancerul e periculos tocmai datorită puterii de metastazare a tumorilor primare. Un carcinom al prostatei produce, de regulă metastaze în măduva osoasă. în Fig. 2.6 sunt indicate principalele localizări ale metastazelor osoase ale unui carcinom de prostată. Un melanom, pe de altă parte, va metastaza de regulă în ficat sau creier (tot Fig. 2.6).

Trebuie remarcat faptul că metastazele poartă denumirea cancerului primar: în cazurile sus-menţionate se spune "melanom metastazat" în ţesutul hepatic, nu "cancer de ficat", sau "metastaze osoase ale unui cancer de prostată" şi nu "cancer la oase". (Există, bineînţeles şi cancere primare la os sau la ficat).
Tumorile primare maligne sunt periculoase prin aceea că metastazele pe care le produc sunt adesea imposibil de înlăturat. Metastazele formate în diverse organe compromit funcţionarea acestora până într-acolo încât viaţa întregului organism devine imposibilă.

Nivelul de invazie şi şansa de supravieţuire exemplu: cancerul de piele

sus sus
Cunoştinţele pe care le-am acumulat până la acest punct ne permit, deja (ca amatori şi nici într-un caz pentru a înlocui avizul medicului specialist), să comentăm asupra aravităţii unor tumori ale pielii, ilustrate în Fig. 2-7.
Exemplul I prezintă un melanom superficial. Tumoarea are o profunzime (grosime) de 2.5 mm şi este uşor de recunoscut, dar. la stadiul respectiv, probabil că deja a metastazat.
Exemplul 2 prezintă un caz mai fericit: melanomul n-are în profunzime decât 0.5 mm şi va fi probabil eradicat. Se va remarca conturul neregulat al acestuia.
Exemplul 3 prezintă un număr de papiloame (multiplicări benigne) ale celulelor bazale, lipsite de gravitate. Cancerul fiind un eveniment rar, e improbabil ca malignitatea să apară simultan în atâtea locuri!
Afirmaţia contrară este de asemenea adevărată. E rar ca un papilom să apară de unul singur, deci, dacă el pare a fi singur\'*, nu este un papilom, ci probabil un melanom incipient. Exemplul 5 este un astfel de melanom, încă vindecabil.

Se remarcă fondul iritat al pielii, o trăsătură frecventă.
Exemplul 4 este, dimpotrivă, cel al unui melanom nodular, deosebit de profund (20-30% dintre melanoame sunt de acest tip), al cărui prognostic este dintre cele mai nefavorabile căci, pe când ajunge să fie vizibil la suprafaţa pielii, el a metastaza! demult.
Exemplul 6 este un lentigo maligna al obrazului. El se aseamănă cu un melanom superficial cu evoluţie lentă şi poate fi diagnosticat la timp. Dimpotrivă, melanomul subunghial (exemplul 7), cum, de altfel, melanoamele din palmă sau din talpă, mai ales când sunt acromice, sunt dificil de diagnosticat. Se recurge la biopsie în toate cazurile de apariţie a unei pigmentaţii inexplicabile, exceptând doar în situaţia când aceasta se poate pune pe seama unei traume clare.

Regula abcde

sus sus
După parcurgerea acestor exemple, va fi uşor de reţinut o regulă de mare utilitate atât pentru medic, cât şi pentru pacient. Acesta din urmă are interesul de a se autosupraveghea în vederea depistării precoce a eventualităţii cancerului de piele. Regula se intitulează "ABCDE\\ Fiecare dintre litere aminteşte una dintre caracteristicile unui eventual melanom:
A- asimetrie (leziune asimetrică),
B- bordură (contur nedefinit),
C- culoare (policromă),
D- diametru (superior la 6-8 mm),
E- evoluţie (a dimensiunii, a culorii, prurit, săngerare).
Se vorbeşte adesea despre nivelul de invazie a melanomului. După Clark, distingem:
. invazie intraepidermică (I),

. invazie în straturile superioare ale dermului papilar (II),
. invazie până Ia nivelul dermului reticular (III),
. invazie în dermul reticular (IV) şi
. invazie în ţesutul subcutanat (V).
Ca punct de reper indicăm faptul că nivelul subcutanat este atins atunci când tumoarea are o profunzime (grosime) de ordinul a 1 mm. Cu titlu de curiozitate, menţionăm faptul că în acest caz tumoarea se excizează pe o porţiune cu o rază de I -2 cm.
în funcţie de profunzimea (grosimea) tumorii, şansele de supravieţuire după 5 ani sunt cele din graficul de mai jos (Fig. 2-8).
In paginile capitolului următor vom începe să ne punem întrebări asupra cauzelor care conduc la proliferarea canceroasă a celulelor.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor