Aceasta situatie determina in mod tipic acidoza meolica hipercloremica, frecvent la adulti in rsta cu
diabet zaharat sau afectare tubulo-interstitiala si
insuficienta renala. Pacientii au in mod constant insuficienta renala usoara spre moderata si acidoza cu cresterea in ser a [K+] (5,2-6 mmoli/L),
hipertensiune asociata si insuficienta cardiaca congesti. Atat acidoza meolica, cat si hiperpotasemia sunt mult prea mari in raport cu afectarea RFG. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot de asemenea determina hiperpotasemie cu acidoza meolica hipercloremica la pacientii cu insuficienta renala. in hipoaldosteronismul hiporeninemic, activitatea plasmatica a reninei pare a fi neresponsi la stimuli fiziologici normali; ca rezultat, secretia de aldosteron este scazuta. Scaderea [K+] prin administrarea rasinilor schimbatoare de cationi poate creste amoniogeneza renala si imbunatateste sau corecteaza frecvent acidoza meolica si hiperpotasemia. inlocuirea mineralococorticoidului cu fludrocortizon imbunatateste de asemenea excretia neta de acid, dar este contraindicata in conditiile hipertensiunii sau a insuficientei cardiace congestive coexistente.
Combinatia dintre acidoza meolica hipercloremica, hiperpotasemie, hipertensiune, activitatea nedetecila a reninei plasmatice si niveluri scazute de aldosteron este cunoscuta sub numele de pseudohipoaldosteronism de tip II. Aceasta afectiune de obicei nu se asociaza cu afectiune glomerulara sau tubulo-interstitiala. Acidoza este moderata si poate fi data de hiperpotasemie. Nivelurile de renina si aldosteron cresc daca expansiunea volemica este corectata prin diuretice sau restrictie de sare. Excretia de potasiu raspunde la administrarea de sulfat de sodiu. Rezistenta la mineralocorticoid, impreuna cu pierderea de sare pot determina acidoza hiperpotasemica hipercloremica din cauza scaderii eficientei mineralocorticoidului la nivelul tubului colector cortical. Pseudohi-poaldosteronism poate apare in asociere cu lupusul eritematos sistemic, neuropatii obstructive,
anemia cu celule in secera, nefrite interstitiale induse medicamentos, terapia cu ciclosporina sau rejetul transtului renal.
TRATAMENT
Tratamentul pacientilor cu acidoza meolica si hiperpotasemie in cadrul insuficientei
renale cronice nu este intotdeauna necesar, iar decizia de incepere a acestui tratament se bazeaza deseori pe severitatea hiperpotasemiei. Scaderea [K+] in ser imbunatateste deseori acidoza meolica. Pacientii cu hipoaldosteronism hiporeninemic pot sa raspunda la administrarea de rasini schimbatoare de cationi (polistiren sulfonat de sodiu), terapia cu alcalii sau diuretice de ansa. Depletia volemica trebuie evitata, cu exceptia situatiei in care pacientul prezinta expansiune volemica exagerata sau hipertensiune. Doze de mineralocorticoizi care le depasesc pe cele fiziologice pot fi necesare, dar acestea trebuie adminstrate in combinatie cu un
diuretic de ansa pentru a evita expansiunea exagerata de volum sau agrarea hipertensiunii si pentru a creste excretia de potasiu. Pacientii cu pseudohipoaldosteronism tip II necesita diuretice tiazidice asociate cu restrictie de sare.
