Boala cii dureroase este un termen general pentru orice patologie ce determina dureri suprapubiene, uretrale sau pelne. CI este cea mai obisnuita cauza de dureri cale, dar endome-trioza, cistita bacteriana si obstructiile orificiului de evacuare ce determina insilitate cala pot mima simptomele de CI.
CISTITA INTERSTITIALA CI este o afectiune cala cronica, severa, ce determina mictiuni frecvente, nocturie si dureri suprapubiene. Boala afecteaza de obicei femeile si este rara la rasa neagra. Culturile
urinare de rutina sunt uniform negative, iar simptomele nu raspund la terapia antibiotica. Etiologia este probabil multifactoriala (elul 48-l). Ipotezele curente asupra etiologiei includ reactii autoimune impotriva antigenelor cale, deficiente ale stratului de glicozaminoglicani de pe suprafata cii ce permit presupuselor "toxine\" sa penetreze mucoasa, infiltratia cu celule mastocitare si activarea acestora, ducand la eliberarea de histamina si lezarea locala a peretelui cal de catre bacterii "criptice\".
Nu exista criterii universal acceptate pentru a pune diagnosticul, dar Institutul National de Sanatate a silit o serie de criterii pentru a defini clinic CI (elul 48-2). Diagnosticul este unul de excludere - trebuie excluse infectia, cistita de iradiere, diverticulii uretrali, infectia cu
herpes simplex si bolile maligne. Cistoscopia sub anestezie poate arata glomerulatii (anomalii vasculare submucoase) sau rar intalnitul
ulcer Hunner sugestiv pentru CI; face posibila estimarea capacitatii cale (un ghid important pentru tratament); permite
biopsia peretelui cal, cand aceasta este indicata; si ofera uneori un beneficiu terapeutic cu reducerea nivelului durerii si a frecventei urinare pana la 6 luni, rareori mai mult.
EVALUARE Frecventa mictionala si durerile cale cronice afecteaza calitatea etii intr-un grad extrem, desi majoritatea pacientilor au o evolutie ondulatorie; numai 10% din pacienti au o progresiune constanta a simptomelor. Evaluarea trebuie sa includa un istoric detaliat; examenul fizic destinat excluderii patologiei neurologice si ginecologice; cistograma mictionala pentru a exclude defectele uretrale; si testele urodinamice pentru a elimina ca neurologica, insilitatea cala sau
obstructia orificiului de evacuare si pentru a documenta insilitatea senzoriala. Poate fi indicata trimiterea la specialisti pentru a exclude patologia anexelor, endometrioza sau disfunctiile intestinale sau pentru a utiliza tehnici moderne de tratament al durerii in scopul prevenirii dependentei de medicamente.
TRATAMENT
Tratamentele empirice ce au fost utilizate includ medicatia orala (amitriptilina, hidroxizina) si agentii intracali (dimetil sulfoxidul, clorpactinul, heparina). Aceste masuri pot imbunatati simptomele urinare si ocazional reduc durerea, dar nu modifica evolutia pe termen lung. Interventia chirurgicala (cistoplastie de augmentare, derivatii urinare) este indicata la mai putin de 5 % din cazuri deoarece aceasta este o boala cronica cu remisiuni spontane ocazionale ce nu ameninta ata. Interventii de "ultima instanta\", precum excizia cii si a uretrei, nu sunt o garantie a succesului deoarece unii pacienti continua sa aibe dureri pelne si dupa aceea.
