Afectarile primare respiratorii (modificarile primare ale Paco2) implica raspunsuri secundare meolice (modificari secundare ale [HCO3 ]), iar modificarile primare meolice necesita raspunsuri respiratorii predictibile. Compensarea fiziologica poate fi prevazuta prin intermediul relatiilor expuse in elul 50-l. Modificarile primare ale Paco2 sau [HCO3 ] afecteaza pH-ul sistemic si determina acidoza sau alcaloza. Pentru a ilustra aceasta, acidoza meolica determinata de o crestere a acizilor endogeni (ex.: cetoacidoza) scade bicarbonatul din lichidul extracelular, scazand astfel pH-ul extracelular. Ca rezultat, chemoreceptorii medulari sunt stimulati pentru a creste ntilatia si a resili astfel raportul dintre [HCO3 ] si Paco2 si a readuce pH-ul la normal. Gradul compensarii respiratorii realizate intr-o forma simpla de acidoza meolica poate fi silit cu ajutorul formulei: Paco2 = (1,5 x [HCO3 ]) + 8, adica: Paco2 este asteptat sa scada cu l,25mmHg pentru fiecare mmol/L scadere a [HCO3 ]. Deci, un pacient cu acidoza meolica si cu [HCO3 ] de aproximativ 12 mmoli/L este de asteptat sa aiba o Paco2 intre 24 si 28 mmHg. Valori ale Paco2 sub 24 sau mai mari de 28 mmHg definesc un dezechilibru mixt (acidoza meolica si alcaloza respiratorie sau alcaloza meolica si acidoza respiratorie). O alta cale de a aprecia oportunitatea raspunsului [HCO3 ] sau Paco2 consta in folosirea unei nomograme acid-baza (ura 50-l). Zonele hasurate ale nomogramei arata o proportie de 95 de procente a limitelor de siguranta pentru compensarea normala in dezechilibrele simple; valorile acido-bazice cuprinse in ariile hasurate nu exclud neaparat un dezechilibru mixt. Suprapunerea a doua dezechilibre poate determina valori cuprinse in aria unui al treilea dezechilibru. Deci nomograma, desi mai connabila, nu este un substitut pentru ecuatia din elul 50-l.
DEZECHILIBRELE ACIDO-BAZICE MIXTE
Dezechilibrele acido-bazice mixte - definite ca si afectiuni care coexista independent, nu neaparat ca raspunsuri compensatorii - sunt observate deseori la pacientii din unitatile de terapie intensiva. La fel ca si in cazul dezechilibrelor acido-bazice simple, diagnosticul diferential pentru fiecare dintre afectiunile mixte trebuie considerat in lumina contextului clinic. Acidoza mixta respiratorie si meolica sau alcaloza mixta respiratorie si meolica pot conduce la valori extreme periculoase ale pH-ului. Un pacient cu cetoacidoza diabetica (acidoza meolica) poate dezvolta o problema respiratorie independenta conducand la acidoza sau alcaloza respiratorie. Pacientii cu boala pulmonara subiacenta pot sa nu raspunda la acidoza meolica printr-un raspuns ntilator adecvat din cauza insuficientei respiratorii sere. Astfel, suprapunerea acidozei respiratorii peste acidoza meolica poate conduce la o acidemie sera cu evolutie grava. Cand acidoza si alcaloza meolica coexista la acelasi pacient, pH-ul poate fi normal sau aproape normal. Cand pH-ul este normal, o crestere a gaurii anionice ( mai jos) denota prezenta acidozei meolice. Un pacient diabetic cu cetoacidoza poate aa o dis-functie renala care conduce la acidoza meolica simultana. Pacientii care au ingerat o supra-doza de combinatii medicamentoase, cum ar fi sedati si salici-lati, pot aa
tulburari mixte ca rezultat al raspunsului acido-bazic la fiecare medicament (acidoza meolica asociata cu acidoza respiratorie sau respectiv alcaloza respiratorie). Si mai complexe sunt perturbarile acido-bazice triple. De exemplu, pacienti cu acidoza meolica determinata de cetoacidoza alcoolica pot dezvolta alcaloza meolica prin vomismente peste care se suprapune alcaloza respiratorie data de hiperntilatia din dis-functia hepatica sau din abstinenta etanolica.
