In cele mai multe situatii fiziologice sodiul, ureea si glucoza genereaza presiunea osmotica a sangelui. Osmola-litatea plasmatica este calculata conform urmatoarei ecuatii: Posm = 2Na+ + Glu + US (toate in mmoli/L) sau, folosind valorile de laborator conntionale in care glucoza si US sunt exprimate in mg/dL: Posm = 2Na+ + Glu/18 + US/2,8. Osmola-litatea calculata si cea determinata trebuie sa difere cu mai putin de 10-l5 mmoli/kg H2O. Cand osmolalitatea masurata o depaseste pe cea calculata cu mai mult de 15-20 mmoli/kg H2O, am de a face cu una sau doua situatii. Fie sodiul osmotic este scazut in mod fals, cum ar fi in cazul hiperlipidemiei sau hiperproteinemiei (pseudohiponatremia), fie ceilalti osmoliti diferiti de sarurile de sodiu, glucoza sau uree s-au acumulat in plasma. Exemplele includ manitol, substanta de contrast, alcool izopropilic, etilenglicol, etanol, metanol si acetona. in aceste situatii, diferenta dintre osmolalitatea calculata si cea masurata (gaura osmolara) este proportionala cu concentratia solvatilor nemasurati. Cu o anamneza adecvata si un grad mare de suspiciune, identificarea gaurii osmolare este utila in identificarea prezentei acidozei cu GA determinata de toxine.
Etilenglicolul Ingestia de etilen glicol (utilizat frecnt ca antigel) conduce la acidoza meolica si la afectare sera a sistemului nervos central, inimii, plamanilor si rinichilor. Cresterea GA si a gaurii osmolare este atribuita etilenglicolului si meolitilor sai, acidul oxalic, acidul glicolic si alti acizi organici. Productia de acid lactic creste secundar inhibarii ciclului acizilor tricarboxilici si alterarii starii redox intracelulare. Diagnosticul este usurat de recunoasterea cristalelor de oxalat in urina.
TRATAMENT
Include instituirea prompta a diurezei saline sau osmotice, suplimentare cu tiamina si piridoxina, etanol si dializa. Administrarea de etanol intranos se face pana la atingerea unui nil de 22 mmoli/L (100 mg/dL) si ajuta la obtinerea
