Marea majoritate a cancerelor de laringe, circa 96%, sunt reprezentate de carcinoame epidermoide ale epiteliului ce acopera supafata endolaringiana, cu invadarea structurilor subiacente si ruperea membranei bazale.
Desi rare, pot exista si cancere care iau
nastere prin malignizarea oricaror din structurile histologice prezente la nivelul laringelui, altele decat epiteliul laringian. Metastazele laringiene ale unor
tumori situate la distanta, cu toate ca au fost descrise sunt exceptionale.
Lumenul laringian este tapetat de un epiteliu scuamos care acopera suprafata linguala a epiglotei ca si zonele superioare ale laringelui, nivel la care este inlocuit treptat cu un epiteliu pseudostratificat ciliar, columnar, de-a lungul falselor corzi vocale si captusind ventriculul. Epiteliul scuamos este dispus de asemenea in zona glotica si a corzilor vocale, intricandu-se cu epiteliul respirator, pe suprafata subglotica a corzilor vocale.
Carcinoamele epidermoide diferentiate se disting prin prezenta de cheratina intracelular sau extracelular, ca si prin prezenta puntilor interceluare, structuri specializate de legatura intercelulara care se prezinta la microscopia optica ca niste filamente subtiri, unind marginile citoplasmatice ale celulelor adiacente, sugerand aspectul de ,, spita de roata". De asemenea, in carcinomul scuamos bine diferentiat, se observa prezenta de ,,perle", cuiburi celulare centrale, cu o citoplasma mai eozinofila fata de celulele din periferie, adesea fiind prezenta keratinizarea centrala.
In zonele laringiene in care se gasesc celule de tranzitie columnare ciliate, iau nastere tumori nekeratinizate, cu precadere la nivelul zonei supraglotice unde, de foarte multe ori, dezvoltarea carcinomului este precedata de un proces de metaplazie scuamoasa. In carcinomul slab diferentiat se observa un grad considerabil de anaplazie, ceea ce face extrem de dificila punerea diagnosticului prin microscopie optica, fiind adesea necesara recurgerea la markeri imunohistochimici care evidentiaza proteinele constitutive ale keratinei sau la microscopia electronica care sa puna in evidenta prezenta de tonofilamente si desmozomi. Deoarece diagnosticul de cancer si varianta histologica a acestuia se pune pe baza examenului histopatologic, examinarea lamelor de catre medicul anatomo-patolog reprezinta un moment esential si de mare responsabilitate. O serie de autori cum ar fi Westra si Krontz subliniaza necesitatea unei a doua opinii pentru a reduce rezultatele fals pozitive si fals negative in aceasta examinare care este, prin natura ei, subiectiva.
Intr-un interval de zece ani in care s-a recurs la un al doilea aviz histo-patologic in cancere ale cailor aero-digestive superioare, in clinica John Hopkins, din cele 814 cazuri analizate, 54, respectiv 7%, au dat rezultate diferite. In cadrul celor 54 de cazuri neconcordante la cele doua examinari, 24% din tumorile catalogate initial benigne au devenit maligne, 15% din tumorile considerate initial maligne s-au dovedit a fi benigne, iar in 61% din cazuri s-au produs modificari de clasificare tumorala.
Aspectele histologice particulare in cazul carcinoamelor epidermoide laringiene sunt reprezentate de: carcinomul verucos laringian, cancerul scuamos bazaloid de
laringe si carcinomul laringian cu celule fusiforme.
Carcinomul verucos laringian:
Reprezinta o forma inalt diferentiata a carcinomului scuamos cu aspect exofitic si evolutie lenta si care se gaseste localizat la nivelul corzilor vocale.
Macroscopic, prezinta un aspect conopidiform.
Din punct de vedere histologic, se prezinta sub aspectul unui epiteliu scuamos, hiperkeratozic, cu foarte putine atipii celulare.
Tumora are tendinta de a evolua mai degraba in adancime, infiltrand submucoasa, ceea ce poate duce la dificultati in efectuarea biopsiei care poate sa arate numai prezenta de hiperkeratoza sau chisturi keratozice in straturile superficiale, ratand astfel diagnosticul.
La nivelul interfetei stromale se observa un infiltrat inflamator impresionant, cu granuloame de corp strain, ca rezultat al extravazarilor de keratina.
Tumora manifesta agresivitate locala si poate sa conduca la invazie locala in profunzime si in structurile adiacente. Tendinta la metastazare se manifesta extrem de rar.
Studii efectuate de Abramson si Kesperbauer (1993) pe baza de diagnostic molecular, au reusit sa stabileasca o legatura intre acest tip particular de
tumora si virusul papilomatozei umane(HPV).
In 20% din cazuri, carcinomul verucos primar poate coexista sau sa se prezinte ca o forma mixta, din punct de vedere histologic, cu cancerul scuamos invaziv.
Cancerul scuamos bazaloid de laringe:
A fost descris pentru prima data de Wain in 1986 fiind acceptat in 1991 de catre OMS ca o noua entitate nosologica in oncologie. Reprezinta un carcinom mixt bazaloid si scuamos care, la nivelul cailor aero-digestive superioare, apare cu precadere la nivelul bazei de limba, a hipofaringelui si a laringelui supraglotic.
Reprezinta o neoplazie bine sau moderat diferentiata in care componenta bazaloida este prevalenta. Modelul celular bazaloid este alcatuit din celule mici cu nucleu hipercrom si citoplasma redusa, cu spatii ample continand mucina reactiva la PAS. Celulele se dispun intr-un model de organizare lobular, mai rar trabecular sisau in cordoane. Pot fi prezente focare de comedonecroza si focare de hialinizare stromala.
Neoplazia pare sa ia nastere de la nivelul celulelor cu potentialitate multipla, localizate la baza epiteliului columnar pluristratificat al laringelui.
Carcinomul scuamos bazaloid al cailor aero-digestive superioare prezinta o mare agresivitate biologica, avand o tendinta accentuata de metastazare regionala cat si de metastazare la distanta, metastazele la distanta fiind prezente intre 44% si 52% din cazuri.
Carcinomul cu celule fusiforme (pseudosarcomul, carcinosarcomul, carcinomul sarcomatoiD):
Sub aspect macroscopic, carciomul cu celule fusiforme se prezinta de obicei ca o leziune polipoida a glotei sau supraglotei. Microscopic, tumorile sunt compuse din structuri scuamoase si fusiforme. Componenta scuamoasa poate fi slab reprezentata, cateodata dificil de identificat, sub forma atipiilor in suprafata, a carcinoamelor in situ sau sub forma insulelor de carcinom invaziv. Componenta fusiforma poate imbraca modele histologice variabile mergand de la aspectul unui tesut fibros asemanator celui cicatriceal si pana la structuri sarcomatoase pleomorfe, de grad inalt.
In 1987 Volrath si Osborn au analizat carcinomul cu celule fusiforme cu ajutorul tehnicilor de imunohistochimie, folosind
anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi contra filamentelor proteice prezente in celulele mezenchimale (vimentinA) si celulele epiteliale (keratinA).
In 1993 Goldman si Weidner emit ipoteza neometaplaziei sarcomatoase a unei clone canceroase a unui cancer epitelial laringian primar.
Avand in vedere ca aceeasi celula prezinta reactie la anticorpii monoclonali mezenchimali si epiteliali, numerosi autori trag concluzia ca este vorba de celule
stem pluripotentiale ce se pot diferentia fie in directia unui cancer epitelial fie in cea a unui cancer mezenchimal.
Adenocarcinomul (carcinomul adenoid chistic, cilindromuL) de laringe:
Adenocarcinoamele se dezvolta pe seama glandelor sero-mucoase si a glandelor salivare accesorii. Acestea sunt rare la nivelul laringelui ceea ce explica frecventa redusa a acestui tip de tumora in aceasta localizare (0,25% din totalitatea cancerelor de laringE).
Broeckaert a publicat in 1913 prima observatie asupra unui adenocarcinom de laringe situat la nivelul epiglotei. Topografia adenocarcinomului la nivelul laringelui este conditionata de repartitia glandelor sero-mucoase si a glandelor salivare accesorii, prezentand localizari supraglotice si subglotice si numai exceptional la nivelul glotei. Nu a putut fi identificat nici un factor de risc in aparitia acestui tip de tumora. Tabagismul si consumul de alcool nu au putut fi incriminati ca factori etiologici.
Din punct de vedere macroscopic se prezinta ca o masa gri-rosiatica, imprecis delimitata, cu aspect infiltrativ, acoperita de o mucoasa indemna.
Histologic, tumora este constituita din proliferari avand o dubla origine: pe de o parte celule epiteliale ductale care tapeteaza canalele excretorii glandulare, considerate a fi elementul proliferativ, iar pe de alta parte, celulele mioepiteliale, cosiderate a fi de origine conjunctiva. Acest al doilea tip celular este secretor si responsabil de abundenta stroma mucoida sau hialina, care imprima majoritatii acestor tumori - aspectul cribriform, caracteristic. Au fost diferentiate trei tipuri histologice:tubular, cribriform si solid. Tipul histologic nu este niciodata pur dar corespunde formei histologice dominante. O clasificare in grade (de la I la III) a fost propusa in scopul reflectarii acestor aspecte:
Gradul I - corespunde unei forme cribriforme sisau tubulare fara prezenta de plaje solide;
Gradul II - cuprinde forme cribriforme sisau tubulare cu mai putin de 30% plaje solide;
Gradul III - contine peste 30% plaje solide.
O particularitate a tumorii este invazia frecventa a limfaticelor perinervoase ca si invazia peri si intravasculara. Invazia perineurala determina ca simptom caracteristic durerea. In rest, diagnosticul se pune de obicei pe baza examenului histo-patologic, in functie de topografia tumorii, simptomatologia fiind asemanatoare cu a celorlalte tumori laringiene.
Adenocarcinoamele de laringe reprezinta tumori cu prognostic rezervat, determinand frecvent metastaze ganglionare cervicale (in 55-60% din cazurI) cu precadere in carcinomul supraglotic, cat si metastaze la distanta (in special pulmonare si hepatice - 15-40% din cazurI).
In privinta tratamentului, acesta este chirurgical in majoritatea cazurilor, presupunand o exereza larga urmata de radioterapie externa. Datorita extremei limfofilii a localizarilor supraglotice, in aceasta localizare se efectueaza de principiu limfadenectomia
cervicala bilaterala. Prezenta uneia sau mai multor metastaze nu contraindica tratamentul chirurgical al leziunii primare datorita supravietuirii prelungite a pacientilor cu acest tip tumoral, chiar si in prezenta metastazelor.
Tumorile sunt radiosensibile, dar nu si radiocurabile. Chimioterapia este ineficace si nu se foloseste.
Sarcoamele laringelui:
Sarcoamele reprezinta neoplazii de origine nonepiteliala ce iau nastere de la nivelul tesuturilor moi, cartilajului si osului.
Incidenta sarcoamelor laringiene este rara, ele constituind mai ptin de 1% din cancerele laringiene.
Cele mai raspandite varietati de sarcoame laringiene sunt reprezentate de chondrosarcoame si de sarcoamele cu celule fusiforme.
Chondrosarcoamele reprezinta cel mai frecvent neoplasm mezenchimal laringian. Apar predominant la barbati, in a 5-a si a 6-a decada a vietii, fiind de cinci ori mai frecvente decat la femei.
Aproximativ 70% din tumori iau nastere la nivelul cartilajului cricoid, in portiunea posterioara sau laterala a acestuia, iar 20% iau nastere la nivelul cartilajului tiroid. Tumora apare ca o formatiune situata submucos, in aria subglotica si care va deplasa lateral aritenoidul si coarda vocala adevarata. Aproximativ 80% din tumori prezinta calcificari la examenul radiologic, aspect care este considerat a fi caracteristic pentru neoplasmele cartilaginoase. Consistenta dura a tumorii si localizarea submucoasa pot sa duca la situatia in care in cazul biopsiei sa se recolteze numai fragmente de mucoasa edematiata si zone de submucoasa, fara ca fragmentele tumorale sa fie cuprinse in cupa de
biopsie si de aceea deseori este necesar sa se efectueze incizia si numai dupa aceea sa se practice biopsia.
La nivel arhitectural, condrosarcoamele sunt constituite dintr-o proliferare de chondroblasti cu nucleu voluminos, turgescent si intens bazofil. Substanta cartilaginoasa este abundenta si poate prezenta trei aspecte:
. omogen acidofila;
. mixoida;
. aspect pseudochistic (necroza substantei fundamentalE).
Chondrosarcomul se organizeaza in noduli avasculari continand cu atat mai multe celule cu cat nodulul este situat mai catre periferia leziunii. Nodulii sunt continuti intr-un tesut conjunctiv bogat vascularizat, continand, cateodata, chondroblasti. In functie de densitatea celulara, numarul de atipii nucleare si numarul de chondroblasti extranodulari, Lichtenstein si Jaffe descriu trei grade histologice:
1) Gradul I: densitate celulara mijlocie, cu un numar redus de mitoze si anomalii nucleare afectand 3% - 5% din celule. Invazia stromei conjunctive de catre chondroblasti este un semn de malignitate. Frecventa gradului I se situeaza intre 60-65%. In aceste situatii este adeseori dificil de facut diagnosticul diferential cu chondromul benign;
2) Gradul II: se observa o densitate celulara mai importanta cu atipii nucleare prezente la peste 10% din celule si invazia frecventa a tesutului conjunctiv intre noduli. Frecventa aparitiei gradului II se situeaza intre 20% si 25%;
3) Gradul III: se caracterizeaza prin prezenta a numeroase celule cartilaginoase anormale, poligonale, globuloase, fuziforme si prin aparitia calcificarilor si focarelor de osteogeneza. Frecventa se situeaza intre 14% si 15%.
La nivel ultrastructural sunt descrise doua tipuri celulare principale:
celule ,, chondroid-like" - asemanatoare cu chondrocitele normale si care constituie principalul contingent celular in gradul I;
celule bogate in mitocondrii - de talie mare, polinucleate, constituind principalul contingent celular al gradului III.
Din punct de vedere histochimic se evidentiaza o anomalie structurala a proteoglicanilor (proteina centrala mai scurta, iar lanturile laterale mai reduse ca numar si mai lungI).
Extensia chondrosarcomului laringian se poate face pe trei cai:
A) extensie locala catre partile moi ale gatului - cand este localizat pe aripa tiroidului sau catre lumenul laringian, in cazul localizarii pe cricoid (situatie in care, adesea, are o evolutie submucoasA);
B) pe cale ganglionara - situatie destul de rara (3 - 4% din cazurI);
C) pe cale hematogena - se produc metastaze la distanta la nivelul rinichilor, plamanului, maduvei spinarii, pielii etc. Frecventa metastazelor la distanta este de 10 - 14% (metastazele apar mai ales in gradele II si III).
Tratamentul este esentialmente chirurgical si se bazeaza pe exereza scheletului cartilaginos patologic cu o margine de siguranta suficienta (5mM). El se inspira din principiile functionale ale laringectomiilor partiale si principiile chirurgiei stenozelor laringo-traheale (asigurarea unui lumen laringian suficienT). In cazul unor leziuni importante se recurge la laringectomia totala.
Sarcoamele cu celule fusiforme reprezinta aproxiativ 35% din sarcoamele laringelui, in aceasta categorie fiind incluse leiomiosarcomul, fibrosarcomul, schwanomul malign, histiocitomul fibros malign, sarcomul sinovial, hemangiopericitomul, si sarcomul Kaposi.
Originea leiomiosarcomului este reprezentata de celulele musculaturii netede a peretelui vascular. Foarte frecvent, leiomiosarcomul este asociat cu forme de carcinom epidermoid. Trei ipoteze cauta sa explice acesta situatie:
1. componenta mezenchimatoasa ar fi reactionala la carcinomul epidermoid preexistent;
2. cele doua componente celulare tumorale provin din doua proliferari maligne distincte care intra in cele din urma in contact;
3. metamorfoza celulelor epiteliale maligne in celule fuziforme.
De foarte multe ori este greu de precizat tipul tumoral exprimat de sarcomul cu celule fuziforme si acest lucru se poate efectua numai apeland la examinari imunohistochimice sau cu ajutorul microscopiei electronice. Problema cea mai importanta este aceea de a face diagnosticul diferential intre carcinomul cu celule fusiforme (carcinopseudosarcomuL) si sarcomul cu celule fuziforme.
Tratamentul sarcoamelor cu celule fuziforme este chirurgical. Supravietuirea pacientului depinde de calitatea rezectiei tumorale .
Dat fiind procentul redus de metastaze ganglionare, limfadenectomia cervicala profilactica nu este necesara in caz de No.
Avand in vedere ritmul de crestere lent al tumorii, se poate tenta o chirurgie partiala urmata de chirurgie de salvare in caz de recidiva.
Dupa chirurgia partiala circa 50% din pacienti prezinta recidiva la un interval mediu de 6 luni. Dupa laringectomia totala nu au fost observate recidive ale bolii.
Limfomul si plasmocitomul
malign al laringelui:
Limfomul malign primar al laringelui reprezinta o afectiune rara care apare cu precadere dupa a cincea decada de viata si intereseaza regiunea supraglotica sau ligamentului ariepiglotic manifestandu-se ca o formatiune tumorala cu localizare submucoasa.
Din punct de vedere histologic se evidentiaza o infiltratie difuza cu celule din seria limfocitara.
Beneficiaza de un tratament nechirurgical, radiochimioterapie si in cazul in care tumora este localizata, prognosticul la 5 ani este bun.
Plasmocitomul laringian este o forma de plasmocitom extramedular. Leziunile se gasesc cel mai frecvent la nivelul epiglotei si la nivelul ventriculilor. Macroscopic leziunile au o consistenta moale si un aspect hemoragic.
Din punct de vedere histologic plasmocitomul se caracterizeaza prin prezenta unui infiltrat plasmocitar dens care inlocuieste tesuturile normale. Stroma este saraca si prezinta numeroase vase sangvine dilatate.
Diagnosticul diferential se face cu carcinomul nediferentiat, iar in caz de dubiu privind diagnosticul, se poate recurge la examenul imunoperoxidazic sau la microscopia electronica.
Supravietuirea la 5 ani este excelenta in cazul tumorilor localizate care au beneficiat de radioterapie.
Carcinoamele neuro-endocrine ale laringelui
Reprezinta 0.6% din totalul carcinoamelor laringiene. Terminologia de neuro-endocrin se bazeaza pe caracterul secretor al celulelor care este, in acelasi timp, nervos si endocrin. Tumorile neuroendocrine se caracterizeasa prin sinteza si secretia de substante biologic active, putand sa actioneze ca agenti neurotransmitatori si ca agenti paracrini. Ele se definesc, de asemenea, prin expresia proteinelor de structura (enolaza neuron specifica, cromogranina, sinaptofizinA) si a hormonilor de catre celulele pe seama carora se produce dezvoltarea tumorii.
Tumorile neuroendocrine se pot dezvolta la acelasi individ in localizari diferite, fie simultan, fie in mod consecutiv, in cadrul neoplaziilor endocrine multiple. Deriva din celulele sistemului neuro-endocrin difuz APUD (amine precursor uptake and decarboxylatioN). Regrupeaza trei entitati distincte cu prognostic si tratament radical diferite. Diagnosticul se bazeaza pe examenul histopatologic si imunochimic. Clasificarea OMS din 1993 distinge:
tumorile carcinoide;
carcinoidul atipic;
carcinomul cu celule mici.
1. Carcinoidul laringian tipic: descris de Goldman in 1969, reprezinta tipul histologic cel mai rar de carcinom neuroendocrin de laringe, fiind, pe plan structural, superpozabil tumorilor carcinoide tipice pulmonare.
Nu prezinta caractere serice specifice, simptomatologia fiind data de localizarea sa laringiana. Are o evolutie lenta.
Macroscopic se prezinta ca o tumora neincapsulata, situata submucos.
Microscopic, se observa prezenta de mitoze rare, celulele au nucleu slab delimitat, citoplasma intens eozinofila si prezentand granulatii fine, iar la examenul in microscopie electronica - hiperplazie mitocondriala si prezenta granulelor neuro-secretorii in citoplasma. Stroma este frecvent hialinizata.
2. Carcinoidul atipic laringian (carcinomul neuroendocrin moderat diferentiat dupa clasificarea lui Wenig din 1988) reprezinta o tumora cu aspect morfologic si comportament biologic intermediar intre carcinoid si carcinomul cu celule mici. Reprezinta cele mai frecvente carcinoame neuroendocrine ale laringelui. La nivel celular se observa pleomorfism nuclear, activitate mitotica crescuta, reducerea citoplasmei si prezenta de plaje de necroza focalizata.
Din punct de vedere imunochimic tesuturile prezinta pozitivitate pentru markerii neuroendocrini ca enolaza neuron specifica si cromogranina. De foarte multe ori se constata pozitivitate si pentru calcitonina, ceea ce preteaza la confuzii cu metastazele carcinomului medularei tiroidiene in situatia in care markerul este evident la nivelul ganglionilor limfatici.
3. Carcinomul neuroendocrin cu celule mici: a fost descris pentru prima data de catre Olofsson si von Nostrand. Din punct de vedere histologic prezinta straturi de celule hipercromatice cu pleomorfism accentuat, nuclei hipercromatici cu aspect rotund sau fusiform, cu nucleoli indistincti, frecvente mitoze si focare de necroza. Poate fi insotit de fenomene paraneoplazice.
Diagnosticul diferential al acestei clase tumorale se face cu limfoamele laringiene.
Indiferent de constatarile morfologice privind aspectul celulelor, ca si de prezenta de granule neurosecretorii la nivelul citoplasmei, o mare pondere a analizei histologice o prezinta marcajul imunochimic al piesei de biopsiat, fiind folositi diferiti anticorpi in scopul unei mai bune clasificari tumorale. Anticorpii folositi in acest scop se impart in trei categorii:
. anticorpi care permit sa se faca diferenta intre un carcinom de origine epiteliala ( CAM 52 , antigen al membranei epiteliale - EMA, antigen carcinoembrionaR) si un limfom sau un cancer al tesuturilor moi;
. markeri endocrini precum cromogranina, enolaza neuron specifica (NSE), proteina S-100. Proteina acida a fibrelor gliale reprezinta un marker specific al tumorilor sistemului nervos central;
. neuropeptide specifice ce pot fi cateodata identificate in tumorile neuroendocrine.
Pe plan radiologic, Kim releva absenta necrozei ganglionare la nivelul adenopatiilor.
Tumorile carcinoide tipice beneficiaza de un tratament exclusiv chirurgical, pe cat posibil conservator, in situatia in care exereza se poate adresa totalitatii leziunii, in caz contrar se recurge la laringectomia totala.
Prognosticul pentru acest tip histologic este excelent.
Carcinoamele laringiene atipice sunt mult mai agresive, prezentand o limfofilie marcata si fiind insotite, in proportie de peste 80% din cazuri, de adenopatii cervicale si dand frecvent metastaze la distanta, la nivelul plamanului,osului, ficatului si maduvei osoase.
Tratamentul este chirurgical, fiind intotdeauna insotit de limfadenectomie si de extirparea chirurgicala, in cazurile in care acest lucru este posibil, a metastazelor la distanta.
Radioterapia si chimoterapia asociate nu modifica semnificativ rata de supravietuire a acestor bolnavi.
Carcinomul neuroendocrin cu celule mici trebuie considerat ca fiind diseminat, din start. Acest tip histologic nu raspunde la cura chirurgicala, tratamentul fiind reprezentat numai de chimioterapie si radioterapie, cu rezultate dezamagitoare, supravietuirea la 2 ani fiind de 16%, iar supravietuirea la 5 ani de doar 5%; media supravietuirii este 9 luni.
Metastazele laringiene ale unor tumori maligne aflate la distanta:
Reprezinta un eveniment rar care se poate realiza prin raspandire pe cale hematogena sau limfatica, anterograda sau retrograda.
Metastazele cele mai frecvente pornesc de la : melanomul cutanat, adenocarcinomul papilifer de tiroida, carcinomul renal etc., in timp ce, in cazuri izolate, metastazarea se poate produce de la un cancer pulmonar, prostatic sau adenocarcinom de colon. Trecand in revista literatura, Cammarota si Succo (1997) gasesc un numar de numai 146 de cazuri.
Pe statistica clinicii Mayo, pe un numar de 2839 de interventii pentru cancere de laringe, efectuate intre anii 1960 - 1990, s-au gasit numai trei metastaze laringiene ale unor
tumori situate la distanta, respectiv un adenocarcinom de colon, un cancer pulmonar cu celule mici si un carcinom adenochistic de trahee. Raritatea metastazelor laringiene, dupa Bolognesi si Calicati, s-ar datora angulatiei particulare a arterei tiroidiene superioare, la originea sa din artera carotida externa, iar Wickler subliniaza particularitatile vascularizatiei terminale limfatice si hematice, care fac din laringe un teritoriu impropriu metastazarii.
In caz de metastaze laringiene, cel mai frecvent este interesata regiunea supraglotica, urmata de cea subglotica, datorita particularitatilor de distributie limfatica la respectivele nivele. Colectorii limfatici ai regiunii supraglotice sunt tributari ganglionilor limfatici cervicali profunzi: jugulo-digastrici (superioR) si trunchiului tiro-lingo-facial la nivel mediu, acestia din urma fiind in contiguitate cu ganglionii arterei cervicale transversale (inferioR) care prezinta relee limfatice cu ganglionii supraclaviculari. Limfaticele regiunii subglotice se divid in anteriori si posteriori. Primele perforeaza membrana crico-tiroidiana si hiotiroidiana, drenand in ganglionii limfatici prelaringieni si peritraheali, limfaticele din teritoriul posterior terminandu-se la nivelul ganglionilor paratraheali, recurentiali si, in parte, supraclaviculari.
Colonizarea neoplazica se produce la nivelul mucoasei laringiene, in cazul metastazelor de melanom si carcinom renal si la nivelul cartilajului, cu interesarea consecutiva a mucoasei, in cazul tumorilor care metastazeaza de regula la nivel osos precum cancerul de san, de tiroida si de prostata. In aceste situatii, osificarea cartilajelor laringiene, care se produce la persoanele in varsta si se insoteste de dezvoltarea unei importante retele vasculare, reprezinta o conditie favorizanta a invadarii laringelui de catre celulele metastatice.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
