mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Homeopatie
Index » Boli si tratamente » Homeopatie
» Pot, oare, homeopatia si medicina oficiala sa-si gaseasca niste puncte de contact?

Pot, oare, homeopatia si medicina oficiala sa-si gaseasca niste puncte de contact?


Share





Un medic este judecat dupa criteriul


celor trei ,a\"-uri care sunt urmatoarele:

Ability (abilitate),


Ailability (disponibilitate)

Si Affability (afabilitate).


PAUL REZNICOFF


INTRODUCERE

Genetica, imunologia, psiho-neuroendocrinologia, psiho-neuroimu-noendocrinologia, cronobiologia, stiintele etologice, psihanaliza, neuro-stiintele, biofizica si sinergetica reprezinta niste discipline care, in stadiul actual al cunostintelor, sunt in masura sa ofere niste date interesante pentru a se demonstra ca exista niste factori genetici care determina predispozitia de a contracta bolile si pentru a putea intelege stransele legaturi existente intre psihic si soma, precum si intre om si mediul inconjurator. Aceste corelatii au fost scoase in evidenta de mai multa vreme de catre homeopatie, sunt considerate prin prisma principiilor care le guverneaza si sunt cautate ca atare in cazul pacientilor. Importanta pe care homeopatia o acorda simptomelor mentale, factorilor emotionali, modalitatilor si perioadelor in care isi fac aparitia simptomele sau influentelor climatice dovedeste un tip de cercetare care considera omul ca fiind un microcosm intr-un macrocosm cu care se afla in interdependenta, comunicand in mod dinamic.



CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE HOMEOPATIEI SI ALE MEDICINEI OFICIALE
Homeopatia isi concentreaza atentia asupra bolnavului. Aceasta disciplina reprezinta o metoda clinica bazata pe relerea simptomelor si and drept scop individualizarea bolnavului; reprezinta un sistem terapeutic care foloseste remedii diluate si dinamizate, cauta remediul cel mai potrivit pentru un anumit bolnav si isi propune drept scop sa trateze bolnavul si nu boala. Gratie acestui sistem terapeutic se pot obtine vindecari in masura sa faca niste demonstratii prin intermediul unor metode obisnuite de cercetare de tip clinic, de laborator si instrumentale (examen obiectiv, analiza sangelui, ecografia, radiografia etc).
Homeopatia a considerat dintotdeauna bolnavul drept o unitate fizi-co-psihica indivizibila si a interpretat boala ca fiind o expresie a reactivitatii individuale la niste imprejurari potrivnice in functie de predispozitia deosebita pentru imbolnavire a subiectului.
Medicina oficiala isi indreapta atentia asupra bolii. Aceasta stiinta dispune de o metodologie experimentala si clinica bine precizate. Cauta sa afle cauzele bolii si cere o diagnoza si o prognoza bine silite. Studiaza farmacocinetica si farmacodinamica medicamentelor pe care le foloseste pentru tratarea bolnavilor.
Medicina oficiala a inlesnit o dezvoltare deosebita a metodelor de cercetare si a tehnicilor folosite pentru relerea si demonstrarea unor probleme specifice si pentru cunoasterea multor fenomene noi.
METODOLOGIA AZN MEDICINA,
Hipocrat a fost primul care a descoperit faptul ca boala nu este un fenomen misterios, ci unul natural. El a introdus in medicina ideea de metoda, a subliniat importanta unei obsertii atente si sistematice a simptomelor si a ajuns la o concluzie metodologica deosebita si anume aceea ca: in arta medicinei nu trebuie sa se caute exactitatea absoluta, ci doar o loare care sa fie aproape exacta.\"
Conceptia lui Hipocrat a transformat boala intr-o entitate care putea deveni, asemenea oricarui alt fenomen natural, un obiect de investigatie Stiintifica si a promot metoda de cercetare cu ajutorul unor mijloace, instrumente specifice asemanatoare celor care se folosesc in studierea si a altor fenomene ale naturii si anume a unui instrument conceptual precum si a unui anumit numar de instrumente concrete.
Si astfel au luat fiinta metoda si metodicile pentru studierea bolilor si a indivizilor care sunt afectati de boli.
Lui Claude Bernard i se datoreaza o sistematizare aproape definiti a metodologiei cercetarii biomedicale. Dar metodologia respecti, desi silea procedurile si regulile ce trebuiau sa fie urmate de medicul care lucra in laborator sau de clinicianul care se ocupa de cercetare, lasa la o parte sau pur si simplu nu aborda numeroase probleme metodologice specifice legate de diagnoza, de prognoza si de terapia bolnavului. Cu alte cuvinte, metodologia creata de Bernard sistematiza, ce e drept, procedurile de cercetare, dar nu aborda acele probleme delicate legate de metodologia medicala, de metodologia clinica.
Mai tarziu a luat fiinta metodologia clinica ce poate fi considerata drept o disciplina de legatura intre metodologia generala a stiintei medicale si stiintele medicale propriu-zise.
Metodologia clinica prezinta si analizeaza in mod critic regulile generale ale procedurii clinice, adica acele reguli care trebuie sa guverneze gandirea si activitatea medicului. Si trebui sa se faca deosebirea de rigoare intre aceasta metodologie clinica si semiotica medicala, disciplina care se ocupa de metodele de cercetare, adica de tehnicile concrete ce se folosesc pentru a aborda o problema specifica si pentru a obtine informatii.


MEDICINA EXPERIMENTALA,, MEDICINA CLINICA,

si AZndatoririle medicului
Medicina, considerata drept o stiinta experimentala, isi propune drept scop cunoasterea determinismului fenomenelor. Considerata din punct de vedere clinic, medicina are obligatia morala de a recunoaste mediile morbide prin intermediul obsertiei fiecarui pacient in parte dar, mai ales, indatorirea de a cunoaste un anumit bolnav, de a-l deosebi de ceilalti si de a-i sili terapia cea mai potrivita.
Medicul indeplineste rolul unui om de stiinta; dar este, prin definitie, cel ce ingrijeste si acorda ajutor si aduce alinare. Obligatia lui este aceea de a cunoaste in scopul de a vindeca, dar principala sa datorie este de a-i alina si a-i consola pe cei care sufera.
In ultimii ani dezvoltarea necontenita a stiintelor biomedicale a inlesnit cresterea volumului cunostintelor si competentelor medicale, precum si o dezvoltare tehnologica deosebita si afirmarea a numeroase discipline de specialitate. Progresul a inlesnit descoperirea unor noi fenomene, prevederea acestora - si uneori determinarea acestor fenomene - Ie-a conferit oamenilor de stiinta o putere de stapanire a naturii si a largit hotarele stiintei medicale. Acest progres a facut cu putinta si fertilizarea in vitro, ingineria genetica si transturile, a oferit metode din ce in ce mai sofisticate; a oferit noi medicamente si mijloace terapeutice tot mai puternice; a permis silirea cu exactitate a diagnosticelor mediilor morbide; a permis eradicarea multor boli si salrea multor vieti omenesti. Toate acestea vor fi fost in masura sa-i starneasca unui medic entuziasmul si il vor fi determinat sa se specializeze in niste domenii din ce in ce mai restranse, il vor fi determinat sa aiba o comportare si o mentalitate de tip tehnologic si sa-si asume un rol numai de om de stiinta. in aceasta calitate medicul isi poate pierde capacitatea de a dialoga cu bolnavul si de a se apropia de acesta. Poate incerca sa afle toate cauzele fenomenelor dar poate, la fel de bine, sa neglijeze actiunea de cunoastere, de a deosebi bolnavii intre ei, de a-l intelege pe fiecare in parte, de a intelege personalitatea si nazuintele fiecaruia.
MEDICINA HOMEOPATICA,:


EXPERIMENTAREA, CLINICA SI AZNDATORIREA MEDICULUI

Imposibilitatea de a demonstra loarea stiintifica a homeopatiei prin intermediul parametrilor obisnuiti de cercetare justifica atitudinea de prudenta adoptata de medici si de organismele stiintei oficiale, dar nu si atitudinea de respingere a acestei discipline sau de total dezinteres fata de ea.In trecut existau niste obstacole conceptuale care impiedicau acceptarea farmacoterapiei oficiale ca pe o stiinta. Printre aceste obstacole se afla si ideea gresita potrivit careia datele, deduse in mod empiric, ar fi fost inutile intrucat nu ar fi fost extrase, chipurile, prin aplicarea metodei stiintifice.In medicina, empirismul este definit de multe ori drept o practica bazata pe experienta pura care nu beneficiaza de ajutorul stiintei sau de o cunoastere a principiilor. in realitate s-a zut ca obsertiile empirice nu sunt lipsite de loare stiintifica si ca ideile terapiei au facut progrese noile gratie obsertiilor efectuate de cercetatori competenti privind rezultatele interventiilor terapeutice.


Homeopatia nu poate fi considerata drept o practica empirica, deoarece aceasta disciplina se bazeaza pe niste legi naturale si ca metoda de obsertie o foloseste pe cea a relerii simptomelor; dar, in orice caz, chiar daca am admite ca ar fi o practica empirica, chiar si asa efectele obtinute cu ajutorul substantelor in doze diluate si dinamizate ar trebui sa trezeasca cel putin curiozitatea cercetatorilor, sa-i faca pe acestia sa-si dea seama de faptul ca din moment ce fenomenul respectiv este unul ce poate fi constatat, fie si in mod empiric, inseamna ca acest fenomen trebuie sa aiba o explicatie.
Experimentarea remediilor homeopatice se efectueaza pe niste subiecti sanatosi. in cursul celor 200 de ani de existenta a homeopatiei au fost efectuate numeroase experimente si toti subiectii pe care s-au facut aceste experimente au relet aparitia acelorasi simptome. Exista, in mod evident, niste riabile cantitative si uneori calitative care depind de sensibilitatea, mai mare sau mai mica, a subiectului la modul absolut sau in functie de substanta administrata. Subiectii pe care se experimenteaza descriu, personal, senzatiile si simptomele generale fizice si mentale pe care le incearca. Aceste senzatii si simptome sunt transcrise in ordine in textele medicale si li se atribuie un anumit grad (III - II - I) care indica o mai mare (III) sau o mai mica (I) incidenta statistica a simptomului.
Materia medicala homeopatica reprezinta o culegere sistematica a tuturor simptomelor constatate in cursul experimentului pe niste subiecti sanatosi (proving). Lucarile medicale pure cuprind numai simptomele constatate prin acel proving. Lucrarile medicale analitice cuprind si simptomele intalnite in cercetarea clinica si vindecate cu ajutorul reme-diului. Precizam, in sfarsit, faptul ca un remediu, pentru a putea fi inclus in farmacopeea homeopatica si folosit ca atare, trebuie sa fi demonstrat ca este in masura sa-i trateze pe acei bolnavi care prezinta niste simptome corespunzatoare cadrului sau simptomatologie\" provocat la subiectul sanatos si nu este suficient sa fie capabil de a provoca niste simptome la un subiect sanatos.
Caracteristicile relerilor datorate acelor proving dovedesc faptul ca: efectele substantei sunt eluate direct pe individul neafectat de stari patologice (subiectii trebuie sa fie sanatosi) sunt descrise in mod subiectiv, pe baza reactiilor individuale si ca deci pot sa ofere niste date ce pot fi cuantificate mai greu. Obiectivul experimentarii se limiteaza la a determina simptomele pe care le provoaca substanta si nu este neaparat necesara in acest caz o eluare a efectelor toxice.
Cercetarea clinica homeopatica se bazeaza pe scoaterea in evidenta a simptomelor despre care relateaza pacientul in cursul investigatiei, constatate si de medic din examinarea obiecti. Sunt cautate simptomele cele mai neobisnuite si mai caracteristice, cele care isi fac simtita prezenta la nivel mental, fizic si general si care sunt in masura sa-l individualizeze pe bolnav, sa-l faca sa se deosebeasca de oricare alta persoana.
Interventia terapeutica implica necesitatea de individualizare a re-mediului celui mai asemanator cadrului simptomatologie al pacientului. Administrarea remediului bine ales avea drept efect disparitia sau atenuarea simptomelor ce au fost constatate in mod subiectiv sau, dupa caz, prin intermediul unor cercetari de laborator sau instrumentele.Indatorirea medicului homeopat este descrisa cat se poate de bine de Hahnemann in primul paragraf al lucrarii Organon: Cea mai importanta si singura chemare, de fapt, a medicului este aceea de a le reda sanatatea fiintelor omenesti bolnave si acest lucru s-ar putea numi vindecare.\" Aceste cuvinte scot in evidenta faptul ca medicul este cat se poate de motit (vocatia) si mai arata faptul ca scopul urmarit de medic este acela de a-i ajuta pe cei aflati in suferinta redandu-le sanatatea (vindecarea) si acest lucru nu se identifica - potrivit parerii lui Hahnemann - cu simpla actiune de a trata o boala.
Relatia medic - pacient reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale medicinei in general si ale homeopatiei in special. Modalitatile in care se desfasoara operatiunea de investigatie homeopatica sunt diferite, in functie de personalitatea pacientului. Medicul trebuie sa dovedeasca faptul ca este in stare sa simta\" pacientul si sa se adapteze la cazul acestuia, sa-i impartaseasca emotiile si modul de a fi.
Trasaturile caracteristice ale unui medic homeopat aderat pot fi rezumate in cele ce urmeaza: are motitii bine intemeiate care il determina sa-si consacre viata celor care sufera; ii acorda cea mai mare atentie fiintei omenesti, individului afectat de boala si nu bolii ca atare; sileste cu pacientul o legatura empatica; realizeaza o anamneza aprofundata; constata semnele si simptomete care se manifesta la un anumit bolnav; sileste examenele de iaborator si instrumentele necesare; prescrie niste remedii care sa nu aiba efecte toxice si care sa fie in masura sa-i redea pacientului starea psihofizica normala. Medicul trebuie sa-si indrepte toata atentia asupra fiintei omenesti, and intotdeauna grija sa nu separe elementul sacru\" de cel profan\", elemente constitutive ale tehnologiei si ale cunostintelor derite din progresul stiintific.


CRIZA EREI TEHNOLOGICE SI CRIZA MEDICINEI

Era tehnologica ne-a obisnuit cu ideea de a pretinde obtinerea ceior mai bune rezultate in cel mai scurt timp posibil, Ie-a permis oamenilor de stiinta sa stapaneasca natura si ne-a ingaduit sa ne leganam in iluzia ca omul este atotputernic si ca stiinta lui este atotcuprinzatoare.
Aceasta mentalitate a patruns si in domeniul sanatatii unde a inlesnit o atitudine de ostilitate fata de boala si a facut sa se piarda sentimentul de omenie si de incredere in relatia medic - pacient.
Medicul a devenit cat se poate de capabil in calitatea sa de om de stiinta, dar a uitat cu totul de acea menire a sa si anume aceea de .compasiune*. El s-a obisnuit cu ideea de a trata niste parti bolnave ale individului si de a lupta impotri unei boli dar nu si alaturi de bolnav. Cat despre bolnav, acesta n-a mai fost in stare sa tot astepte, sa i se destainu-iasca medicului, ci s-a obisnuit sa pretinda o eliminare cat mai rapida a tulburarilor din organismul sau, uitand insa de necesitatea de a colabora cu medicul si de a-i acorda acestuia increderea cuvenita. Si au uitat amandoi - si medicul si pacientul - ca starea de sanatate nu echileaza neaparat cu absenta bolii, ci ca aceasta trebuie sa fie inteleasa drept o stare generala de bine somatica, psihologica, socio-ambientala si etico-spirituala. Aceasta stare de bine trebuie sa se manifeste in numeroase feluri si trebuie sa-i ofere individului numeroase posibilitati in ceea ce priveste relatiile sale si existenta sa. in cazul ca individul este lipsit de asemenea posibilitati, el este predispus unei stari ce poate fi asimilata bolii.In momentul istoric actual se naste o criza care afecteaza toate domeniile. Asistam la serioase tulburari socio-politice, la grave crize economice, la razboaie si la manifestari de violenta inaccepile fata de om si fata de mediul inconjurator. Acest fenomen, prin entitatea si intinderea lui, nu permite un echilibru, o ordine normala, pune in discutie randuielile anterioare si avertizeaza asupra necesitatii unor schimbari radicale.


Un climat de dezordine, de insilitate si de anarhie il face pe individ sa fie din ce in ce mai temator, mai nesigur si mai nemultumit, creeaza niste situatii de incertitudine si de suferinte colective care reclama renuntarea la orice forma de indiferenta si izolare, cautarea solidaritatii si a cooperarii.
Aceasta noua orientare ar putea duce la redobandirea lorilor si la sanctionarea oricarei forme de egocentrism, la redescoperirea capacitatii umane de sacrificiu si redesteptarea unei constiinte colective.
Interesul deosebit pentru ecologie si pentru orice forma de energie curata demonstreaza, de cati ani buni, faptul ca este deja in curs de desfasurare o schimbare, ca omul simte nevoia de a respecta natura si de a apara mediul. Respingerea conceptiei materialiste din trecut si cautarea unor noi idealuri il indeamna pe om spre noi si felurite forme de spiritualitate. St il fac sa doreasca o intoarcere la o lume imaginara, in care natura sa nu fie poluata; simte cum se trezesc in el niste forme de irationalism si fel de fel de fanatisme ideologice si cum i se trezeste interesul pentru practicile esoterice si pentru filozofiile orientale.
Acest suflu innoitor pare a-si face simtita prezenta si in domeniul sanatatii. Si acest suflu face sa se nasca un sentiment de neincredere in medicina tehnologica si ultraspecialista, promoveaza redescoperirea medicinelor naturiste si reeluarea conceptiei holistice despre individ. Dar mai poate da nastere si unor sentimente de iritare precum si unor atitudini fideiste, cu totul nepotrivite, fata de sistemele terapeutice alternative, atitudini ce pot degenera in niste aderate practici magice.
Cuvintele lui Oliver Sacks, reproduse din sectiunea sa Risvegli (Desteptari), descriu cat se poate de bine aceasta situatie de criza a medicinei tehnologice: AźNu exista nimic viu care sa nu fie ce individual: sanatatea, bolile si reactiile noastre luate fiecare in parte reprezinta ce individual, ce nu mai putin al nostru si nu mai putin individual decat mintea sau fata noastra. Atat sanatatea, cat si bolile si reactiile nu pot fi intelese in v/tro luate fiecare in parte; pot fi intelese numai daca sunt raportate la fiinta noastra, ca fiind o expresie a naturii noastre, a vietii noastre. Si cu toate acestea, medicina moderna trece tot mai mult cu vederea existenta noastra, fie prin aceea ca ne reduce la niste simple capii care seamana intre ele si care reactioneaza la niste stimuli\" presiliti - in niste modalitati la fel de presilite - fie prin aceea ca ea (medicina moderna) considera bolile noastre ca fiind nici mai mult nici mai putin decat niste fenomene ciudate si rele fara vreo legatura organica cu individul bolnav. Echilentul terapeutic al unor idei de acest gen este, fireste, ideea ca boala trebuie sa fie combatuta cu toate armele de care dispunem si ca atacul impotri bolii poate fi declansat fara a se risca vreo pedeapsa si fara a se baga in seama catusi de putin omul, individul, afectat de boala. Aceste conceptii, care domina din ce in ce ai mult intregul domeniu al medicinei, sunt pe cat de mistice si de maniheiste tot pe atat de mecanice si inumane si sunt cu atat mai tamatoare cu cat nu sunt intelese in mod real si declarate, marturisite in mod explicit. Ideea potrivit careia agentii care provoaca bolile si agentii terapeutici ar fi niste lucruri de sine statatoare i-a fost deseori atribuita lui Pasteur; astfel ca se cuvine sa amintim aici cuvintele pe care Pasteur Ie-a rostit pe patul de moarte: Bernard are dreptate; germenul patologic este un nimic, terenul pe care se infiltreaza e totul.
Bolile au un caracter propriu dar isi aduc contributia si la caracterul nostru; dupa cum si noi, oamenii, avem caracterul nostru dar ne aducem contributia si la caracterul lumii: Caracterul este monadic sau micro-cosmic, lumi inauntrul altor lumi si iar altor lumi, lumi care exprima lumi. Iar boala - lumea - omul merg toate mana in mana si nu pot fi considerate in mod separat ca si cum ar fi niste lucruri de sine statatoare.A╗


NOILE ORIENTA,RI ALE MEDICINEI OFICIALE

Exigentele bolnavilor si mersui inainte tot mai hotarat au ridicat niste problematici deosebite de ordin etic ce impun umanizarea medicinei si a spitalelor, precum si reeluarea aderatelor scopuri ale stiintei si ale caracteristicilor viitorilor medici.
Umanizarea medicinei cere ca fiintei omenesti sa-i fie acordata cea mai mare atentie, reeluarea a ceea ce au constituit dintotdeauna scopul principal si indatorirea de baza a medicului si anume a-i ajuta si a-i ingriji pe cei care sufera. Acest aspect sacru\" cere ca medicul sa aiba o puternica motitie pentru aceasta profesiune, sa sileasca un contact si un dialog cu bolnavul si sa aiba o atitudine plina de compasiune.
Profilul moral al medicului viitorului, medicul anului 2000, trebui sa se situeze unde intre sacru si profan\"; cat despre caracteristicile medicului viitorului, acestea au fost scoase in evidenta in noua facultate de medicina din Bologna si descrise in termenii urmatori:
» sa aiba o motitie puternica pentru a exercita aceasta profesiune;
» sa urmeze niste cursuri de antropologie;
» sa-i acorde fiintei omenesti cea mai mare atentie;
» sa nu desparta aspectul sacru (fiinta omeneasca) de cel profan (tehnologia, genetica, biologia moleculara si metodica cercetarii stiintifice);
» sa sileasca un contact uman cu bolnavii si sa aiba o atitudine clinica;
» sa aiba o atitudine plina de compasiune\" si de intelegere;
» sa nu utie niciodata sa-si faca lui insusi o anamneza aprofundata;
» sa aiba capacitatea de a rele semnele\" si simptomele clinice;
» sa poata intelege dramatizarea\" - teatrul jucat de bolnav -sau cand acesta nu spune nimic, sa poata depista simptomele prezentate de bolnav;
» sa stie sa dispuna din vreme examenele clinice si instrumenta-le;


» sa aiba o atitudine terapeutica responsabila.

Cercetarea, indispensabila in orice domeniu stiintific, foloseste o metoda care nu ia in considerare aspectele calitative ale realitatii, adica aspectele ontologice, finaliste etc. Aceasta limita poate avea o mare importanta in domeniul medicinei, domeniu in care cercetarea devine in mod necesar o experimentare pe niste fiinte vii. La ora actuala, pentru a se depasi reductionismul\" metodologic al metodei experimentale, a fost introdus in cercetare principiul bioeticii. Acest principiu are datoria de a supraveghea modalitatile in care este efectuata cercetarea experimentala (scrupul metodologic, veridicitate si obiectivitate) dar si scopul urmarit de aceasta cercetare precum si modul in care se apiica rezultatele obtinute.


EVENTUALELE PIEDICI

CARE STAU AZN CALEA RA,SPA,NDIRII HOMEOPATIEI


NEINCLUDEREA HOMEOPATIEI AZN MEDIUL UNIVERSITAR

Din motivele pe care le-am aratat in modulele precedente, homeopatia nu a fost acceptata ca stiinta si ar trebui sa fie obiectul unor cercetari interdisciplinare. Dar acest tip de cercetare nu poate fi inca efectuat deoarece organele oficiale nu se intereseaza de homeopatie. Faptul ca aceasta disciplina nu este recunoscuta ca atare impiedica includerea ei in mediul universitar, nu permite efectuarea unor cercetari demne de incredere si in afara de aceasta nu se poate garanta calitatea intamantului.
Lipsa unor garantii In ceea ce priveste pregatirea medicilor homeopati
Pregatirea in domeniul homeopatiei este incredintata unor cursuri particulare care pot sa garanteze seriozitatea, dar nu si faptul ca toti medicii care practica homeopatia au terminat toate cursurile si au o pregatire adecta. Drept care se poate intampla ca un pacient care a fost tratat de un medic homeopat improvizat sa fie dezamagit si sa creada ca homeopatia este ineficace.


Deficiente in aducerea la zi a homeopatiei

si atitudinea dogmatica manifestata de medicii homeopatiIn unele cazuri, medicul homeopat poate sa dea doda de o pregatire excelenta in domeniul sau, dar se poate intampla ca el sa neglijeze urmarirea progreselor in materie de stiinta, sa nu accepte dialogul cu colegii medici alopati si sa adopte o atitudine fideista si dogmatica. Toate acestea sunt de natura sa-i creeze homeopatiei o aura de mister, sa genereze o sciziune intre homeopatie si medicina oficiala si sa indeparteze pentru totdeauna posibilitatea de comunicare chiar si cu ceilalti homeo-pati.


Denigrare din partea medicilor alopati

O alta piedica in calea raspandirii homeopatiei o constituie atitudinea medicilor alopati care, desi nu cunosc homeopatia, o resping din cauza presupusei ei vulnerabilitati stiintifice si a faptului ca homeopatia nu este recunoscuta, drept care nu o recomanda pacientilor lor, considerand-o ineficace, aceasta in cazul ca nu o ataca in mod violent si fatis.
Aceste atitudini se pot intalni adeseori si in cazul unor rezultate clinice relente, fapt care il obliga pe pacient sau pe medicul homeopat sa ceara efectuarea unor vizite de specialitate sau a unor examene instrumentale fara insa ca acestia sa precizeze tipul de terapie efectuat.
Refuzul psihologic din partea pacientilor de a-si dobandi\" starea de sanatate
O alta piedica in calea raspandirii homeopatiei poate fi atitudinea instincti a bolnavului care ar dori sa da raul\" in afara persoanei lui, drept care ii cauta suferintei sale niste cauze externe.
Atunci cand cauta virusii, bacteriile sau factorii toxici care reprezinta cauza bolilor, homeopatii sesizeaza la bolnav atitudinea sa pasi. Homeopatia recunoaste faptul ca bolile au o cauza interna.
Aceasta cauza interna poate fi explicata drept o potentialitate de imbolnavire si poate fi identificata si in absenta unor boli propriu-zise pentru ca se poate manifesta prin senzatii, simptome fizice usoare si prin atitudini psihologice.
Faptul de a descoperi ca boala a pus stapanire pe individ duce in mod automat la obligatia morala de a-i asigura acestuia starea de sanatate prin intermediul operarii unei schimbari in organismul respectiv. Acest proces evolutiv reclama o relatie medic - pacient bazata pe schimbul reciproc si pe prescrierea medicamentului potrivit, dar acest proces poate fi dus la bun sfarsit numai prin intermediul vointei, reale, a pacientului de a se vindeca.


CONCLUZII

Concluziile care se pot trage din aceasta scurta expunere - in mod necesar limitati - sunt acelea ca homeopatia ar avea numeroase posibilitati de a gasi niste puncte de contact cu medicina oficiala. Relatia medic-pacient existenta in cadrul homeopatiei, individualizarea bolnavului si a terapiei, luarea in considerare a schimburilor reciproce dintre om si mediul inconjurator scot in evidenta niste caracteristici care la ora actuala sunt liiate in seama in mod cat se poate de serios de catre medicina oficiala.
Ar fi de dorit ca homeopajii sa incerce sa reda terminologia si sa modifice termenii, nu si continuturile, doctrinei lor, pentru a face posibila o intelegere, pentru a permite un dialog cu medicii alopati. Un limbaj comun constituie elementul esential pentru a se incepe un dialog. Iar existenta unui scop comun constituie elementul esential pentru a continua colaborarea. Scopul comun exista, acesta este omul, este bolnavul pe care trebuie sa-l trateze fiecare medic.
Si ar mai fi de dorit ca, la randul for, medicii alopati sa elueze posibilitatea ca rezultatele clinice obtinute de homeopatie, chiar si cele din cazurile copiilor si animalelor, sa fie considerate drept cel putin o interesanta obsertie empirica, pentru a se elimina orice dubiu, fie el cat de mic, sau pentru a fi satisfacuta pana si cea mai mica curiozitate.
Dubiile si curiozitatea reprezinta niste calitati de baza care duc la cunoastere. Si atunci cand progresul anseaza, asa cum este cazul in prezent, cu o viteza superioara celei care permite o adaptare la schimbari a psihicului omenesc, atunci acest lucru starneste in individ niste dubii si niste incertitudini care il indeamna la cunoastere, la incercarea de a intelege chiar si ceea ce poate parea drept absurd si inutil. Iar atunci cand indoielile conduc la recunoasterea si la acceptarea limitelor omenesti, la respectul fata de natura si fata de om, atunci aceste indoieli pot reprezenta cheile cu care se deschide usa stiintei aderate.



Tipareste Trimite prin email















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli si tratamente:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai