mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Farmacoterapia controlului glicemic in diabetul zaharat tip 1
Index » Boli si tratamente » Diabet zaharat » Farmacoterapia controlului glicemic in diabetul zaharat tip 1
» Initierea tratamentului cu insulina si regimurile de insulinoterapie

Initierea tratamentului cu insulina si regimurile de insulinoterapie







Alegerea si initierea regimului de insulinoterapie se face tinand cont de principiile generale ale tratamentului cu insulina si consta, in primul rand, in alegerea intre regimurile conventionale si cele intensive de tratament. Aceasta alegere se face pe baza unei eluari detaliate a nevoilor pacientului (a stilului sau de viata) si a disponibilitatii acestuia (sau a familiei, in cazul copiilor) de implicare. In general, regimurile conventionale (cu injectii mai putine si doze fixe) il obliga pe pacient sa-si adapteze stilul de viata la situatia nou creata, in timp ce regimurile intensive (cu injectii multiple si doze riabile) se adapteaza stilului de viata al pacientului. Faptul ca in studiul DCCT s-a constatat o frecventa de trei ori mai mare a hipoglicemiilor severe la grupul tratat intensiv, fata de grupul tratat conventional (16 episoade /100 pacienti/an, fata de 5 episoade/100 pacienti/an) (6). a generat si genereaza inca, o oarecare retinere la transpunerea in practica curenta a strategiei intensive de insulinoterapie (6). La aceasta, in tara noastra se adauga si faptul ca mijloacele de autocontrol glicemic sunt inca relativ putin folosite si greu accesibile tuturor pacientilor.


Initierea insulinoterapiei la pacientii cu DZ tip 1 este, de fapt, o prima etapa a unui proces secvential de reabilitare, proces care cuprinde urmatoarele faze (10):
- Faza 0 - initierea insulinoterapiei, informarea preliminara a pacientului (a familiei in cazul copiilor) si motirea initiala a acestuia;
- Faza 1 - cuprinde programul de educatie terapeutica de baza (\"survil kit\") si care are drept scop si transmiterea catre pacient a rationamentelor folosite in ajustarea dozelor de insulina:
- Faza 2 - antrenamentul pacientului in practica insulinoterapiei intensive, daca el a optat pentru aceasta, deprinderea modului de a corecta devierile glicemiilor de la obiectivele glicemice si a algoritmului individualizat de ajustare a dozelor de insulina:
- Faza 3 - eluarea continua, periodica a pacientului de catre echipa de ingrijire si reactualizarea cunostintelor teoretice si practice.
Aceasta reabilitare secventiala corespunde, din punctul de vedere al insulinoterapiei, fazelor de tratament cu insulina, adica, initierea, ajustarea si mentinerea.
Doza initiala de insulina recomandata este de 0,5 - 0,7 U/kg/24h. Daca aceasta doza se administreaza in regim combinat de 2 injectii (C2), ea se distribuie in 2/3 dimineata, inainte de micul dejun, si 1/3 seara, inainte de cina. Proportia de insulina prandiala la injectia de dimineata fi de 1/3 (2/3 insulina bazala), iar la injectia de seara, de 1/2. Folosirea insulinelor premixate la initierea tratamentului in DZ tip 1 nu este recomandata pentru ca ele nu permit ajustarea individuala a insulinelor prandiale si bazalc, ceea ce devine necesar, destul de repede, dupa initierea tratamentului. De obicei, doza de insulina creste pana la 1 U/kg/24h in primele zile de tratament.In Ghidul Federatiei Internationale de Diabet - regiunea Europa - pentru tratamentul DZ tip 1 (4), se recomanda initierea tratamentului cu injectii multiple intotdeauna, cu urmatoarele exceptii:
- acest regim de insulinioterapie nu este dorit de pacient,
- flexibilitatea stilului de viata nu este importanta pentru pacient,
- rezer reziduala de insulina endogena este inca semnificati.In regimurile de insulinoterapie intensi, dozele prandialc sunt de 0,03-0.15 U/kg, in functie de cantitatea de hidrati de carbon la masa respecti, iar doza de insulina bazaia de 0,2-0,25 U/kg (11). In calculul dozelor pentru substitutia prandiala, se pot folosi la initierea tratamentului urmatoarele echilente: IU insulina prandiala pentru fiecare lOg hidrati de carbon, si IU ie insulina pentru corectarea a fiecare 20-30 mg glicemic peste obiectivul glicemic (7). Doza de administrat rezulta din adunarea lorilor provenite din cele doua calcule (ex: o masa cu 60 g hidrati de carbon=6U; glicemia preprandiala = 180 mg/dl, insemnind cu 40 mg/dl mai mare decit un obiectiv glicemic preprandial de 140 mg/dl, deci, sunt necesare 40:20=2U pentru corectia hiperglicemiei; doza administrata fi de 6+2=8 U insulina prandiala). Aceste echilente {algoritmul initial) pot fi modificate ulterior in functie de eficienta lor la fiecare pacient in parte (algoritmuri individualizate).
In general, in regimurile de insuiinoterapie cu injectii multiple, proportia pe 24 ore dintre dozele prandiale si bazale este egala sau de 60%-40%. Abaterea semnificati de la aceasta proportie trebuie sa atraga atentia asupra necesitatii revizuirii regimului de insulinoterapie, sau asupra unor erori sistematice ale pacientilor in ajustarea dozelor.


Ajustarile dozelor pentru insulinele prandiale, administrate la micul dejun si la cina, se fac pe baza glicemiilor determinate inainte de masa de pranz si la 2 ore dupa cina, sau la culcare. Nu se recomanda ajustarea glicemiilor de la culcare, prin modificarea insulinei bazale administrate la cina sau la culcare. Pentru insulinele bazale administrate dimineata si seara, ajustarile se fac pe baza glicemiilor masurate inainte de cina si dimineata, inainte de micul dejun.
In cazul in care initierea tratamentului se face cu un analog cu actiune rapida (lispro, aspart sau glulisine), se vor avea in vedere urmatoarele recomandari:
- controlul glicemiilor postprandiai si la 4 ore dupa injectie
- dozele pot fi mai mici decat in cazul insulinelor umane cu durata scurta de actiune
- dozele necesare de insulina bazaia, scara, pot fi mai mari (urmarindu-se insa atent glicemiile nocturne, de la ora 3:00)
- doza de insulina bazaia de seara sa se administreze ia nu mai mult de 4 ore dupa administrarea analogului cu actiune rapida
- administrarea unei injectii cu insulina bazaia si dimineata este frecvent necesara (cu exceptia situatiei in care substitutia bazala se face cu glargin sau cu detemir).
Este foarte important de mentionat faptul ca, pe langa modificarea dozelor de insulina, in faza de ajustare se opereaza si cu urmatoarele interventii:
- modificari nutritionale (introducerea sau scoaterea unor gustari, modificarea continutului in hidrati de carbon al meselor)
- modificarea interlului dintre injectiile cu insuline prandialc si mese, In cazul insulinelor cu actiune scurta, acest interl trebuie sa fie de 30 min. pentru gliecmii preprandialc de 80-l40 mg/dl, si de 45 min. sau mai mult pentru glicemii mai mari de 140 mg/dl. Interlul se scurteaza la 15 min. sau chiar mai putin pentru gliecmii mai mici de 80 mg/dl. Daca se folosesc analogi cu actiune rapida, acestia se administreaza imediat preprandial pentru gliecmii in domeniul obiectivului terapeutic, sau cu 15 min. inaintea mesei, la glicemii mai mari. Pentru glicemii mai mici de 80 mg/dl, analogii se administreaza in timpul mesei sau chiar imediat dupa masa. Modificarea acestor interle se face si pentru bolusurile prandiale, in cazul folosirii pompelor de insulina.
- modificarea regimului de activitate fizica. In cazul in care pacientul face eforturi fizice peste nivelul celor zilnice, dozele de insulina (la injectiile care preced efortul) se scad cu 25-50%, in functie de intensitatea efortului.
Pompele de insulina au devenit o alternati tot mai frecvent folosita la injectiile multiple si impreuna cu monitorizarea glicemica continua, reprezinta pasul inainle in obtinerea obiectivelor terapeutice optime (detalii in modulele 4 si 29)
In ultimii ani a fost eluata in cate studii si indicatia de asociere a metforminului la tratamentul cu insulina la unii pacienti cu DZ tipl. In unul dintre aceste studii (12) s-a constatat ca aceasta asociere poate duce la reducerea necesarului de insulina bazala, autorii recomandand aceasta asociere pentru pacientii supraponderali si obezi, cu necesar mare de insulina si HbAlc mai marc de 8%.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor