mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» TULBURARILE DISOCIATIVE

TULBURARILE DISOCIATIVE






Tema comuna impartasita de tulburarile disociative (sau conversivE) este o pierdere partiala sau completa a unei integrari normale intre amintirile trecutului, constientizarea identitatii si a senzatiilor imediate si controlul miscarilor corporale. Exista, in mod natural, un grad considerabil de control constient asupra amintirilor si senzatiilor ce pot fi selectate pentru atentia imediata si asupra miscarilor ce vor fi executate. In tulburarile disociative se presupune ca aceasta capacitate de a exercita un control constient si selectiv este afectata, intr-un grad care poate varia de la o zi la alte, sau chiar de la o ora la alte. De obicei este foarte dificil sa evaluam gradul in care unele pierderi a functiilor pot sa fie sub control voluntar.


Aceste tulburari au fost clasificate anterior ca variate tipuri de "isterie de conversie", dar se pare ca acum e mai util sa se evite termenul de "isterie" pe cat posibil, din cauza intelesurilor sale multiple si variate. Tulburarile disociative, asa cum sunt descrise aici, sunt presupuse a fi "psihogene" ca origine, fiind strans legate in timp cu evenimente traumatice, probleme insolubile si intolerabile sau cu relatii perturbate. Din acest motiv este adesea posibil sa se faca interpretari si prezumitii despre mijloacele pacientului de a opera cu stressul intolerabil, dar conceptele derivate din oricare teorie particulara, cum ar fi "motivatia inconstienta" sau "beneficiul secundar" nu sunt incluse printre indreptarele diagnostice sau criteriile de diagnostic.



Termenul de "conversie" este larg aplicat la unele dintre aceste tulburari si implica faptul ca un afect neplacut, generat de problemele si conflictele pe care pacientul nu le poate rezolva, este, intr-un fel, transformat in simptome.


Debutul si finalul starilor disociative sunt adesea raportate ca fiind bruste, dar ele sunt rareori observate, exceptand perioada unor proceduri prin interactiuni (psihoterapeuticE), cum ar fi hipnoza si abreactia. Modificarea sau disparitia unei stari disociative poate fi limitata la durata acestor proceduri. Toate tipurile de stari disociative tind sa se remita dupa cateva saptamani sau luni, mai ales daca debutul lor a fost asociat cu un eveniment de viata traumatizant. Stari mai cronice, cum ar fi paraliziile si anesteziile, se pot dezvolta (uneori mai lenT) daca debutul este asociat cu probleme insolubile sau dificultati interpersonale. Starile disociative ce au durat mai mult de 1 pana la 2 ani inainte de intra in circuitul medical sunt adesea rezistente la terapie.


Pacientii cu tulburari disociative manifesta adesea o negare izbitoare a problemelor sau dificultatilor care pot fi evidente altora. Toate problemele pe care ei insisi le recunosc pot fi atribuite de ei simptomele disociative.


Depersonalizarea si derealizarea nu se includ aici, deoare sunt de obicei afectate doar aspecte limitate ale identitatii personale si ele nu sunt asociate cu pierderea performanaei in termenii sezatiei, memoriei si miscarilor.



INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Pentru un diagnostic cert trebuie sa fie prezente urmatoarele:


(A). Trasaturile clinice, asa cum sunt specificate pentru tulburarile individuale din F44;


(B). Nici o dovada a unei tulburari somatice care ar putea explica simptomele;


(C). Dovada cauzalitatii psihologice, in forma unei clare asociatii in timp cu probleme si evenimente stressante sau relatii perturbate (chiar daca sunt negate de pacienT).


Dovada convingatoare a cauzei psihologice poate fi dificil de gasit, chiar daca e intens suspectata. In prezenta unor tulburari cunoscute ale sistemului nervos central sau periferic, diagnosticul de tulburare disociativa trebuie pus cu mare prudenta. In absenta dovezii cauzei psihologice, diagnosticul trebuie sa ramana provizoriu si investigarea atat a aspectelor somatice, cat si a celor psihologice, trebuie sa continue.



Include: isteria; isteria de conversie; reactia conversiva; psihozele isterice.

Exclude: simulare constienta (Z76.5).








});
Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor