mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» TULBURARI NON-ORGANICE ALE SOMNULUI

TULBURARI NON-ORGANICE ALE SOMNULUI







Acest grup nosologic include acele tulburari ale somnului care apar ca o acuza izolata sau care domina evident tabloul clinic si au ca origine primara factorul emotional. Se exclud tulburarile de somn de origine organica, cele specifice copilariei si adolescentei, sau cele secundare unor tulburari somatice. Majoritatea acestor pacienti sunt atat de preocupati cu problema somnului, incat neaga posibilitatea componentei emotionale. Daca tulburarea somnului apare ca un corolar al altor simptome psihiatrice care se agrega in alte diagnostice ale axei I si nu domina tablul clinic, se va considera respectivul diagnostic.
Clasificare:


Dissomiile (insomnie, hipersomnie, tulburari ale ritmului somn-veghE) sunt conditii primar psihogene in care programarea, durata si calitatea somnului sunt perturbate din cauze emotionale.
Parasomiile (somnambulismul, cosmarurile, pavoruL), sunt evenimente episodice anormale care intervin in timpul somnului. La copil aceste manifestari sunt legate de procesul de dezvoltare, iar la adult sunt preponderant psihogene.

I. Dissomnii


1. Insomnia
Insomnia reprezinta o scadere a duratei (prin comparative cu necesarul de somn intr-o perioada de 24 orE) si/sau a calitatii somnului care devine nesatisfacator. In mod specific, insomniile apar in perioadele esentiale incarcate de suprasoliciatre sau evenimente psihotraumatice. Sunt mai frecvente la femei, batrani, pacienti afectati psihologic anterior sau la cei cu greutati socio-economice. Prelungirea acestei conditii se poate complica cu teama de a nu putea adormi si cu preocupare exagerata, ruminative fata de consecintele somnului insuficient, ceea ce inchide un cerc vicios care tinde sa perpetueze situatia.
A). totala (stare de veghe permanenta, timp de 24 de ore; se intalneste in sindromul de delirium sever, in unele cazuri de manie sau depresie, in debutul schizofreniei; pseudo-insomnia totala a unor nevrotici astenici, cand, doar subiectiv, exista aceasta impresiE).

B). partiala, cu variantele:


** De adormire (dupa culcare, adoarme doar dupa 2-3 ore; se intalneste in: astenia psihica, starile hipertimice anxioase, depresive, iritabile, euforice si starile obsessivE);
** De la mijlocul noptii (adoarme imediat, se trezeste dupa cateva ore de somn si nu mai poate readormi timp de cateva ore; se intalneste in P.T.S.D.);
** De trezire sau matinala (adoarme si doarme normal, dar se trezeste cu 3-4 ore inainte de ora sa obisnuita si nu mai poate readormi deloc; este carcteristica depresiilor severe, psihoticE);
** Prin somn fragmentat, prescurtat (somnul este agitate, cu treziri frecvente si dificultati de readormire; se intalneste in deliriuM).
In ICD-10 exista o tulburare mintala denumita Insomnia nonorganica. Pentru a o defini ca o conditie patologica, aceasta manifestare trebuie sa survina cel putin de trei ori pe saptamana, timp de cel putin o luna si sa interfere cu functionalitatea sociala sau ocupationala a individului.

2. Hipersomnia


Hipersomnia este o crestere a duratei totale a somnului, intr-o perioada de 24 ore, prin compoaratie cu necesarul de somn habitual, al individului. Poate apare ca hipersomnie:
A). totala (somn continuu, 24 ore; este rara, uneori compensatorie dupa insomnii total repetatE);
B). partiala, continua (somnul nocturn se prelungeste in prima parte a zilei urmatoare; trezirea e dificila si e urmata, uneori, fie de "betia somnului", fie de o somnolenta diurnal permanentA);
C). partiala, intermitenta (cu "crize de somn", diurn, deosebite de cele ale narcolepsiei prin faptul ca nu sunt invincibile, dureaza mai mult, sunt mai putine intr-o zi, nu au carcter odihnitor, sunt absente semnele caracteristice ale narcolepsiei: paralizia de trezire, cataplexia, halucinatiile hipnagocice, nu au o natura organica si nu apartin unei patologii cu specific pedopsihiatriC). Hipersomnia se intalneste in nevroze astenice sau depresive, cu caracter compensator, in toate starile de dissomnie, sau in "hipersomnia nonorganica" a ICD-10. Pentru a o defini ca o conditie patologica, aceasta manifestare trebuie sa survina zilnic, timp de cel putin o luna sau in perioade mai scurte, recurente si sa interfere cu functionalitatea sociala sau ocupationala a individului. Hipersomnia, ca simptom, se intalneste rar izolata, de cele mai multe ori fiind manifestarea unei suferinte organice cerebrale, medicale sau asociindu-se unei tulburari mentale. Se presupune ca in absenta unei cauze organice, hipersomnia este de origine psihogena. Daca survine in contextul unei tulburari psihiatrice manifeste, diagnosticul de hipersomnie psihogena se adauga atunci cand acesta este simptomul dominant in tabloul clinic. Pentru diagnosticul de hipersomnie psihogena, cauza organica cerebrala sau medicala trebuie exclusa. Hipersomnia din cadrul tulburarilor organice cerebrale (encefalita, meningita, tumori, leziuni cerebrovasculare, alte boli neurologice, boli metabolice, enomalii endocrine, intoxicatii, sindrom post-iradierE) se aduga unor semne clinice si modificari paraclinice specifice.
3. Tulburari ale ritmului somn-veghe
Se caracterizeaza printr-un, sistematic, somn diurn si stare de veghe nocturna. Somnul diurn fiind neodihnitor, apare adesea si o hipersomnie compensatorie. Se intalneste in: delirium, unele cazuri de schizofrenie sau de tulburari afective, tulburari de personalitate si in tulburari cu acelasi nume din ICD-10. Nu se includ aici dereglarile tranzitorii ale ritmului datrorita inceperii unei munci in 3 ture sau a unei calatorii cu avionul la mari distante, cu schimburi bruste de fus orar. Tulburarea ritmului somn-veghe se diagnosticheaza ca atare, atunci cand factorii psihologici sunt principala ei cauza, modificarea persista cel putin o luna sau este recurenta si interfera cu functionarea socio-profesionala.


II. Parasomnii


1. Somnambulismul: Apare in prima treime a perioadei de somn. Pacientul se trezeste doar aparent deschide ochii dar ramane intr-o stare crepusculara, cu ingustarea punctiforma a campului de constiinta si automatism ambulator nocturn. Se scoala din pat, iese din camera sau din casa, dar nu e "prezent in mediu". Este hiporeactiv la tentativele altora de a comunica cu el; poate, insa, raspunde automat la intrebari simple. Capacitatile sale motorii sunt diminuate, se poate rani in timpul mersului. Singur sau insotit, se poate reintoarce acasa, culca din nou si readormi. A doua zi are o amnezie totala a episodului. Considerat, inainte, o forma a patologiei histerice, exista o tulburare mentala a ICD-10 cu aceasta denumire.
Somnambulismul se asociaza frecvent cu un istoric de somn cu cosmare, amabele tulburari fiind considerate ca elemente ale unui continuum nosologic. Ambele sunt considerate tulburari ale arousal-ului si se regasesc la mai multi membrii ale aceleasi familii. Sunt mai frecvente la copii, cand sunt asociate unor tulburari de dezvoltare. Daca apar la adulti, in etiologia lor se incrimineaza factori psihogeni. La batrani pot fii primele semne de dementa.
Diagnosticul diferentila se face in primul rand cu crizele epilptice psihomotorii in care pacientul nu raspunde deloc la stimuli externi siprezinta miscari perseverente cum ar fii inghititul sau frecarea mainilor. Crizele epileptice apar rar nopatea. Modificarile EEG confirma epilepsia. In tulburarile disociative pot aparea comportamente confundabile cu somanmbulismul, dar aceasta dureaza mai mult si incep in stare de veghe.
2. Teroare nocturna - Pavorul nocturn este considerat o stare "inrudita" cu somnambulismul. Exista, alaturi de asemanari, si urmatoarele deosebiri: este precedat de un cosmar, si, uneori, urmat de o stare oniroida, dupa "trezirea" partiala; pacientul se scoala din pat intr-o vizibila stare de anxietate si, uneori, asociata cu confuzie cu dezorientare, care se agraveaza la tentativele altora de a-l trezi complet. In timpul episoadului tipa, se agita, fuge prin camera. Dupa 1-10 minute se remite starea crespusculara, se culca din nou, readoarme sau nu, iar a doua zi are o amnezie lacunara, totala sau partiala, a episodului. Exista o tulburare mentala a ICD-10 denumita stfel.


Diagnosticul diferential ia in considerare cosmarele commune care apar in orice moment al somnului, individul este usor de trezit si isi aminteste imediat dupa trezire o buna parte din continutul cosmarului, ramanand implicat emotional.
Diferentierea de crizele epileptice se face pe baza aspectului EEG, fara modificari in cazul terorii nocturne.
3. Cosmarurile - Sunt vise care se repeat pe duarat unei nopti, cu sau fara teme recurente, cu continutr infricosator, chiar terifiant. Apar, de obicei, in a doua jumatate a perioadei de somn, provocand, spontan, o trezire, cu o rapida normalizare a vigilitatii si cu capacitatea de a povesti, imediat sau mai tarziu, la modul vivid si detaliat, visul respectiv. Se intalnesc in delirium si P.T.S.D. Exista o tulburare mintala a ICD-10 cu aceasta denumire.
La copii, sunt specifice anumitor faze developmentale. La adult sunt considerate psihogen. Intreruperea brusca a uor medicamente psihotrope, care inhiba somnul REM poate determina augmentarea somnului cu vise si a cosmarelor.Trebuiesc diferentiate de teroarea nocturna, mai frecvent in prima treime a noptii, insotita de vocalizare si neliniste motorie si urmata, la trezire, de o perioada de dezorientare si de obicei de amnesia episodului.








Disfunctii sexuale


SEXOPATII CANTITATIVE
Referitor la tulburarile cantitativeale comportamentului sexual avem urmatoarele aspecte:
A). hipersexualitate (excese sexualE), prin cresterea apotentei sau nu;
B). hiposexualitate (scaderea frecventei actelor sexualE) sau absenta actelor sexuale.
In ultimele doua cazuri, este vorba despre disfunctii sexuale neorganice:

I. Tulburari ale dorintei (apetenteI)


I.1. Scaderea, pierderea sau absenta apetitului sexual: poate fi intalnita la ambele sexe. Nu implica neaparat modificari si ale celorlalte aspecte (excitatia, placerea, orgasmuL) ale functiei sexuale, prin urmare actul sexual este posibil. Numai la femei, absenta apetentei se insoteste si de cea a placerii si a orgasmului. Se intalneste in depresie, AN si in tulburarea ICD-10 cu aceeasi denumire (se pune acest diagnostic cand este principale plangere a subiectului si aceasta nu srvine secundar unei alte tulburari sexuale.
I.2. Aversiunea sexuala: pespectiva interactiunii cu un partener produce o emotie negativa, dse cele mai multe ori teama de intensitate atat de mare incat contactul sexual este evitat.
II. Tulburari ale excitatiei.

II.1.Scaderea, absenta excitatiei sexuale


La barbat se manifesta ca impotenta de erectie (erectia fie nu apare niciodata, fie apare numai in fata actului, fie exista dar dispare sau devine insuficienta la tentativa de intromisiune sau imediat dupA). Drept consecinta actul sexual nu poate fi executat sau apare dupa ejacularea precoce. Tratament: diferite tehnici chirurgicale, plastice si de revascularizare au avut succese controversate. Injectarea intracavernoasa de papaverina sau prostaglandine poate duce la erectii ce pot dura de la una la 4 ore, dar duce la leziuni organice (noduli cavernosi, fibrozA) si ulterior la scaderea in continuare a perfromantei erectile.
La femei se manifesta prin absenta lubrifierii vaginului, a turgescentei labiilor mici si a expansiunii vaginale. Aceste fenomene fie nu apar niciodata, fie apar numai situational (cu un partener, in timpul masturbatiei etC) sau apar, dar dispar imediat dupa intromisiune, scazand calitatea actului sexual, prin absenta placerii si a orgasmului. Cauza poate fii psihogena sau locala: infectia vaginala sau hipoestrogenia.
III. Tulburari ale placerii


III.1. Absenta placerii in timpul actului sexual (anhedonie sexualA)
La femei se numeste frigiditate. Poate fi prezenta la ambele sexe chiar daca ejacularea si orgasmul sunt posibile.
IV. Tulburari datorate durerii in timpul actului sexual

IV.1. Dispareunia neorganica


Se maifesta ca o senzatie neplacuta, de la un usor discomfort, pana la o durere vie, ce apare in timpul actului sexual, fapt care determina evitarea actului sexual de catre partenerul in cauza. La femei apare o durere la intrarea vaginului, in timpul miscarilor intravaginale, sau la patrunderea profunda a penisului, chiar daca faza de excitatie a fost normala. La barbat apare in timpul erectiei.

IV.2. Vaginismul neorganic


Se caracterizeaza printr-o contarctura, spasm involuntar al muischilor perineali, perivaginali in treimea externa a acestuia, fapt ce determina fie ocluzia intarii vaginale, deci imposibilitatea intromisiunii, fie daca penetrarea e posibila, produce o stare de discomfort si durere peniana. Restul raspunsului sexual este normal. Poate aparea in situatii speciale: virginitate, rejectare religioasa sexualitatii, viol. Tratament: programe de dilatare progresiva.

V. Tulburari ale orgasmului


V.1. Disfunctia organica
Se caracterizeaza printr-un orgasm inhibit (absent sau intarziaT), in conditiile unei stimulari si exciatatii normale, in absenta reactiilor de teama sau aversiune. La barbat orgasmul este posibil numai in anumite condtii: anumit partener, masturbare, vise erotice, stimulare de catre partener in afara actului sexual. La femei orgasmul poate aparea numai in conditiile unui anumit partener sau a masturbatiei.
V.2. Ejacularea precoce
Apare la barbat si consta in incapacitatea controlarii, amanarii orgasmului si ejacularii, inainte ca barbatul sa o doreasca si inainte ca femeia sa aiba orgasm. Ejacularea poatre aparea inainte de intromisiune la simpla atingere (ante-portaS), in timpul penetrarii sau la scurt timp dupa penetrare. Poate sa fie insotita de o erectie insuficienta si/sau de o stimulare excesiva (partener nou, emotie crescuta, stresS).
In afara acestor situatii hiposexualitatea poate sa apara in urmatoarele conditii:
** Situatii speciale (stare de detentie prelungita, cu absenta unui partener normaL);
** Deficite structural-caracteriale (de ex. timiditate excesivA);
** Stari patologice, cu deficite relationale (schizophreniA);
** Afectiuni medicale

** Consum de substante psihoactive








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor