mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» Terapia orala-mijloc eficient de prevenire a infectiilor cu inoculare parenterala

Terapia orala-mijloc eficient de prevenire a infectiilor cu inoculare parenterala


Share





In stadiul actual al cunostintelor, datorita progreselor inregistrate in terapeutica, cu aparitia medicamentelor de o remarcabila eficacitate, medicul de medicina generala poate sa trateze un numar mare de afectiuni.
Medicul generalist este de prim contact in mijlocul unei colectivitati. Acestui medic i se cere sfatul si ajutorul pentru orice afectiune, de la durerile dentare pana la tulburarile mintale, iar aplicatiile terapeutice si masurile profilactice pe care trebuie sa le cunoasca medicul de medicina generala conditioneaza rezolvarea corecta a bolnavilor care solicita ajutorul lui.
Medicamentul modern este un produs cu o activitate bine determinata, care s-a perfectionat pornind de la cele 300 de droguri pe care le utiliza Galenus, pana la cateva mii de molecule de substante perfect definite, care sunt indispensabile terapeuticii moderne.



Prescriptia aproape a fiecarui medicament cuprinde in ea un risc si functie de aceasta, atitudinea medicului care prescrie medicamente tot mai active a evoluat in ultimul timp de la vechiul si inteleptul " primum non nocere" la tot mai actualul "risc calculat"( raportul risc/ beneficiU).
Efectul terapeutic si nociv se afla alaturi, aproape in fiecare medicament si acest fapt trebuie sa fie prezent permanent in mintea medicului. El trebuie sa stabileasca indicatia justa administrarii unui medicament si cunoscandu-i posibilitatile si reactiile adverse sa-i evalueze riscurile, sa fixeze doza exacta si calea de administrare, sa-i urmareasca efectul asupra bolnavului. Numai astfel se va dovedi demn de lauda pe care Homer o inchina medicului in Iliada:
"Un om mester in a vindeca face cat mai multi oameni".
Medicamentul folosit in practica trebuie sa previna, sa amelioreze sau sa vindece boala. Pentru atingerea acestui deziderat se impune respectarea stricta a regulii celor 5R:
1. Right medication 1.Medicatie adecvata
2. Right dosage 2.Dozare corecta
3. Right route of administration 3. Calea optima de
4. Right time administrare
5. Right client 4.Momentul optim al
administrarii
5.Tratamentul adecvat
cazului


Referitor la calea de administrare , aceasta se alege functie de natura procesului patologic si forma sub care se prezinta medicamentul indicat.
In conditiile existentei unui arsenal terapeutic medicamentos tot mai eficient, dar in acelasi timp tot mai greu de manuit, tendinta actuala este ca majoritatea substantelor medicamentoase sa fie conditionate atat pentru administrare orala cat si parenterala, pentru a da medicului practician posibilitatea optiunii caii de administrare a medicamentului, adecvata fiecarui caz.

Calea de administrare parenterala



Este indicata in situatii de urgenta, in bolile acute, cand sunt necesare concentratii mai mari de substanta activa in organism si actiune rapida.


Avantaje:


. cunoasterea exacta a cantitatii de substanta activa introdusa;
. niveluri serice mult superioare comparativ cu administrarea medicamentelor pe cale digestiva;
. asigura o absorbtie mai rapida si completa, comparativ cu administrarea orala;
. permite administrarea unor medicamente inactivate de ficat la administrarea orala;
. medicamentele cu structura peptidica (insulinA) sunt inactivate de enzimele tubului digestiv, se administreaza numai sub forma injectabila, evitand echipamentul enzimatic al tubului digestiv;
. medicamentele injectabile pot fi administrate la locul dorit, facand posibila anestezia locala, care a adus mari progrese in chirurgie. Se pot realiza concentratii mari de substante medicamentoase in anumite cavitati sau tesuturi, in infectiile localizate;
. calea parenterala face posibila administrarea unor medicamente, care nu sunt absorbite din intestin (heparina, vit.B12, streptomicinA), in scopul obtinerii unui efect general;

. bolnavi necooperanti.


Inconveniente:


. tratament neplacut, dureros, putin agreat de bolnav;
. reactiile adverse inregistrate sunt mult mai frecvente decat dupa administrarea orala;
. necesita personal calificat, bolnavul neputandu-si administra singur medicatia;
. tehnica este mai complicata, implicand respectarea asepsiei pentru a evita transmiterea unor agenti patogeni la bolnav;
. substantele medicamentoase folosite pentru prepararea medicamentelor injectabile trebuie sa fie mai pure decat cele pentru administrarea orala, iar tehnica de preparare necesita conditii speciale, deosebite, ceea ce determina cresterea pretului de cost, comparativ cu preparatele administrate oral.


Accidente:
. tehnice: ruperea acului: injectarea i.v. accidentala, cu aparitia emboliilor; hematom,suprainfectie;
. septice, mai frecvente pentru cele injectabile i.m., cele mai grave fiind infectiile cu anaerobi, favorizate de administrarea medicamentelor vasoconstrictoare: locale, circumscrise (induratie, abceS); difuze (flegmoN); generalizate (septicemie, erizipeL);
. actiune iritanta: necroza tegumentara locala dupa substante iritante; flebita locala, durere, infiltratia tesutului perivenos.
Calea i.v. este relativ riscanta: la injectarea prea rapida putand aparea reactii adverse grave, prin invadarea brusca a chemoreceptorilor aortici si sinocarotidieni, la concentratii mari de medicament; reactii anafilactice; embolii; reactii hemolitice , manifestate prin frison si reactie febrila, cauzate de prezenta in solutia administrata a pirogenilor bacterieni lipopolizaharidici; precipitarea unei insuficiente cardiace, in cazul unei cantitati excesive de lichide.


Calea orala:

Avantaje:


. calea naturala de administrare usor acceptata de bolnav, modalitatea cea mai recvent utilizata;
. calea cea mai comoda, atat pentru bolnav cat si pentru personalul medical, cu posibilitati de autoadministrare;
. absorbtia digestiva a unor medicamente este buna, comparabila cu cea a medicamentelor administrate pe cale parenterala;
. cale obligatorie pentru administrarea medicamentelor in situatii clinice in care tratamentul local este important ex: antibioticele in unele infectii digestive;
. nu necesita personal calificat pentru administrare sau instrumental steril.

Dezavantaje-incoveniente:


. nu poate fii supravegheata in conditii de tratament ambulator;
. unele medicamente sunt distruse de sucurile digestive;
. absorbtia este imprevizibila si poate genera reactii adverse;
. nu poate fi folosita la anumiti bolnavi(comatosi, socatI);
. necesita masuri de precautie si atentie deosebita a medicamentelor solide ( tablete, drajeurI) la copiii foarte mici, sugari, la care administrarea se va face numai dupa pulverizare sau dizolvare.


Reactii adverse:

A) efecte secundare gastrointestinale


-sindroame dispeptice, cauzate de antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice: greturi, varsaturi, intoleranta digestiva;
-diaree postantibiotice ,prin modificarea microflorei intestinale;
-colita pseudomembranoasa, dupa administrarea de Ampicilina, Amoxicilina,Clindamicina, Cefalosporine;
-colita hemoragica dupa administrarea de antibiotice;
-enteropatii, care pot genera sindrom de malabsorbtie prin: accelerarea tranzitului intestinal cu perturbarea marcata a digestiei si absorbtiei (cloramfenicoL) sau prin inhibitie enzimatica (neomicinA) ducand la perturbari in absorbtia grasimilor.

B)fenomene alergice.



Utilizarea obligatorie a caii parenterale de administrare:


1. Urgentele medicale, in care se urmareste obtinerea unui efect rapid, de care depinde viata bolnavului: edem pulmonar acut, criza de astm bronsic, puseul hipertensiv, socul de diferite etiologii ( anafilactic, cardiogen, traumatic, infectioS), intoxicatia digitalica, coma hipo/hiperglicemica.
2. Afectiuni cu potential de evolutivitate spre forme severe sau complicatii, ca de exemplu:
-pneumonia, daca survine la extreme de varsta sau pe teren tarat:
-insuficienta cardiaca congestiva, in care este necesara digitalizarea, utilizand un glucozidic tonicardiac cu actiune rapida in doza de atac. Edemul de staza al mucoasei gastrointestinale poate diminua considerabil absorbtia digestiva; fenomenul nu are obisnuit implicatii clinice pentru medicamentele care se absorb incomplet sau inegal, de exemplu Lanatozid C, al carui absorbtie poate fi mult scazuta la bolnavii cu insuficienta cardiaca congestiva grava, facand tonicardiacul inoperant la administrarea orala;

-diabetul zaharat insulinodependent.


3.Afectiuni ale tractului digestiv care pot influenta cinetica medicamentelor, prin modificarea procesului de absorbtie, determinand modificarea concentratiei sanguine de substanta activa si a evolutiei acestei concentratii in timp, cu consecinte posibile la nivel farmaceutic si toxicologic.


-Tranzitul intestinal accelerat in enteritele acute scade absorbtia medicamentelor. Formele enterosolubile, de exemplu unele preparate de acid salicilic, ca si preparatele retard de nitroglicerina, teofilina nu au timpul necesar cedarii substantelor active la nivelul intestinului. Digoxina, care in comprimate are o biodisponibilitate limitata si inegala, se absoarbe mai putin in conditiile unui tranzit gastro-intestinal rapid;


-Sindroamele obstructive la nivelul tractului digestiv sunt o alta cauza de modificare a absorbtiei medicamentelor. In stenoza pilorica, curba concentratiei plasmatice functie de timp poate fi modificata, pentru medicamentele administate oral, efectul terapeutic fiind considerabil intarziat;
-Sindroamele de malabsorbtie intestinala.
4.La nou-nascut este adeseori necesara administrarea parenterala, prin administrare intravenoasa, cand intreaga cantitate ajunge rapid in circulatie, dar calea este greu abordabila si riscanta.
Riscul crescut de toxicitate al medicamentelor la nou-nascut se datoreaza:
-barierei epiteliale incomplet formate cu absorbtie crescuta prin mucoasa si piele:
-suprafetei gastro-intestinale mai mare a nou nascutului, raportat la greutate si suprafata corporala:
-deficientei unor sucuri digestive, ceea ce explica eficacitatea slaba a unor medicamente.
5. Afectiuni in care calea digestiva nu poate fi folosita sau este contraindicata de prezenta trismusului, varsaturi incoercibile.

6.Vaccinurile cu administrare parenterala.


7. Profilaxia rahitismului cu vitamina D.
8.Administrare profilactica a imunoglobulinelor standard in focarul de hepatita acuta virala tip A sau in focarul de rujeola, a imunoglobulinelor specifice antihepatita B.
9.Profilaxia secundara cu Moldamin a infectiei cu streptococ betahemolitic.

10.Bolnav necooperant.


Argumente in favoarea utilizarii tratamentului pe cale orala
1. Efectul psihologic : este calea naturala, cea mai frecvent folosita, cea mai comoda atat pentru bolnav cat si pentru personalul medical, nu creaza disconfort sau anxietate bolnavului, iar administrarea facila asigura complianta buna atat copiilor cat si parintilor.
2. Diminuarea riscului reactiilor adverse majore ale tratamentului injectabil.
Socul anafilactic, manifestarea alergica cea mai periculoasa apare foarte rar la administrarea pe cale orala a penicilinelor. In cazul administrarii parenterale, medicul trebuie sa tina sub observatie timp de 15 minute pacientul caruia i s-a injectat prima doza de antibiotic cunoscut a produce soc anafilactic ( frecventa de aparitie a socului anafilactic dupa Penicilina este de 1/ 100000 de cazurI).
Medicul trebuie sa aiba in vedere posibilitatea aparitiei socului anafilactic si sa dispuna de trusa de urgenta necesara. Testarea intradermica de rutina la dilutii din antibioticul care urmeaza a fi administrat este inutila si periculoasa, ea insasi putand antrena un soc anafilactic.
3.Excluderea riscului de achizitie a virusurilor cu transmitere parenterala ( virusurile hepatitice B, C, D , HIV ,virus citomegaliC).
4.Evitarea riscului de aparitie a poliomielitei post-vaccinale, complicatie corelabila cu tratamentele parenterale efectuate postvaccinal in primele 30 de zile.
5.Absorbtia buna pe cale orala in special a antibioticelor care pot fi utilizate in infectiile usoare si de gravitate medie. Farmacocinetica penicilinelor este deosebit de favorabila. Preparatele orale au o absorbtie care asigura o concentratie serica convenabila (nivel de eficienta buN) si o difuzibilitate buna in tesuturi. Dintre penicilinele de uz oral ,Penicilina V este rezistenta in mediul gastric acid, are o absorbtie buna, concentratie serica mentinuta cateva ore si are marele avantaj al absentei toxicitatii, fiind antibioticul de electie in toate cazurile in care germenul este sensibil la Penicilina. Preparatul Ospen reprezinta alternativa optima in tratamentul faringitei streptococice, avand aceeasi eficacitate clinica, fara a antrena insa riscuri inutile. Alte indicatii ale penicilinelor de administrare orala: scarlatina, erizipel, infectii pneumococice ale tractului respirator superior, prevenirea reumatismului articular acut, precum si a endocarditei bacteriene la pacientii cu cardiopatii congenitale sau valvulopatii reumatismale in cazul interventiilor stomatologice.
Avantajele Penicilinei V fata de alte peniciline, injectabile:
-frecventa mai redusa a reactiilor alergice, datorita unui risc scazut de sensibilizare;
-absenta riscului datorat tratamentului injectabil de transmitere a unor virusuri sau a compliicatilor locale (abcese, infiltratiI);
-tensiune emotionala si fizica diminuata pentru medic si pacient;
-administrarea orala economiseste timp.
Dintre macrolide, Eritromocina administrata pe cale orala poate constitui tratamentul de electie al pneumoniilor acoperind cel putin 6 entitati etiologice.
In ultimii ani, in familia macrolidelor s-a reusit sinteza unor produsi noi, prin introducerea in nucleul lactonic a unui atom de azot, produsi cu proprietati noi farmacocinetice, actiune antibacteriana mai extinsa si efecte clinico-terapeutice superioare. Sub denumirea de azalide, noile macrolide sunt reprezentate de Azitomocina, Roxitromicina, Claritromicina. Fata de Eritromicina au urmatoarele avantaje:
-stabilitatea gastrica foarte buna, fiind de 300 de ori mai rezistente la aciditatea gastrica;
-absorbtie foarte buna pe cale orala si actiune tintita la nivelul focarului infectios;
- la nivelul focarului infectios au timpul de injumatatire foarte lung ceea ce permite administrarea lor o singura data pe zi sau o singura doza pentru a vindeca o infectie;
- concentratiile optime se mentin la nivelul focarelor infectioase pentru mult timp si dupa intreruperea tratamentului. In amigdale, concentratii terapeutice exista si la 7 zile dupa o doza unica de 500 mg de azitromocina.
Azitromicina in doza unica de 500mg/zi, timp de 3 zile, duce la aceleasi rezultate ca si tratamentul timp de 10 zile cu Augmentin in infectiile respiratorii acute, inclusiv in pneumonii; s-a dovedit un medicament excelent in ambulator , fiind activ pe majoritatea agentilor etiologici ai pneumoniilor.
In infectiile streptococice, tratamentul timp de 5 zile cu doze unice de 500mg/zi are acelasi efect ca si cel obtinut dupa 10 zile de tratament cu Penicilina.
Chinolonele, substante bactericide, cu absorbtie digestiva buna, au timp de injumatatire lung (12 orE), ceea ce permite administrarea medicamentului in 2 prize zilnice si constituie o alternativa foarte buna in tratamentul erizipelului la bolnavii alergici la penicilina.
Numarul mare de preparate medicamentoase aparute recent, cu administrare pe cale orala, in variate moduri de prezentare, este dovada interesului si a dorintei de a veni in sprijinul medicului practician, oferindu-i alternativa terapiei pe cale orala ori de cate ori aceasta este posibila si de a creste complianta sau gradul de acceptabilitate al pacientilor.
Formele terapeutice frecvent utilizate in administrarea pe cale orala sunt:
1.Preparate fluide:
-Solutiile reprezinta tipul cel mai adecvat pentru absorbtia in organism intrucat substanta activa este dizolvata molecular sau ionic, asigurand o penetrabilitate foarte buna si o biodisponibilitate maxima, cu absorbtie rapida totala. Prin prepararea diverselor solutii se asigura adaptarea posologiei la copil. Prezinta avantajul corectarii gustului, mirosului sau aspectului, cu importanta in tratamentele pediatrice. Din multitudinea de solutii frecvent utilizate in practica curenta, fac parte: antihistaminicele, expectorantele, antianemicele, cardiotonicele, etc.
- Suspensiile continand antibiotice, larg utilizate in special in pediatrie ( Peniclina de uz oral, Amoxicilina, Cefalosporine, Eritromocina, NitrofuranI).

2.Preparatele solide


Progresele tehnologice au dus la ameliorari considerabile ale comprimatelor, care se bucura de o larga popularitate, fiind forma farmaceutica cea mai utilizata.


-Comprimatele si drajeurile prezinta urmatoarele avantaje:
-modalitate comoda de administrare, fiind usor acceptate de bolnav;
- asigura protectia substantei active fata de inactivarea sau descompunerea in sucul gastric;
- viteza de absorbtie satisface cerintele terapeutice;
-Capsulele gelatinoase reprezinta in prezent una din cele mai raspandite si importante forme farmaceutice, ale caror avantaje rezida in: eliberarea rapida a substantei active si tehnologie moderna mai simpla .
Sub forma de capsule sunt conditionate o serie de medicamente: antibiotice, vitamine, sedative,hormoni, antitusive, antihistaminice.
-Forme farmaceutice cu actiune prelungita-preparate retard- au calitatea de a elibera in organism substanta medicamentoasa in mod continuu si constant pe o perioada de timp mai prelungita.

Avantaje:


-evita concentratiile plasmatice subterapeutice sau toxice;
- permit reducerea numarului de doze administrate pe zi, de obicei fiind necesara o singura doza (evitand administrarea pe timpul noptiI);
Ca forme farmaceutice solide cu actiune prelungita, citam: antibiotice de administrare in doza zilnica unica( RoxitromicinA), antagonisti de calciu in tratamentul hipertensiunii arteriale, antihistaminice, vasodilatatoare, coronarodilatatoare, antihipotensive, antianemice.
Este si astazi adanc inradacinata in randul unor pacienti convingerea ca tratamentul administrat parenteral este cu mult mai eficient, comparativ cu cel administrat pe cale orala. Medicul are datoria de a aduce la cunostinta pacientilor avantajele si dezavantajele caii de administrare prescrise. In cazul in care bolnavul coopereaza , medicamentul va fi administrat de preferinta pe cale orala.
In concluzie , reusita oricarui tratament depinde de cateva reguli simple:
. Evitarea polipragmaziei prin lupta impotriva convingerii conform careia daca un medicament este bun, mai multe medicamente trebuie sa fie mai bune. Unii pacienti nu necesita medicamente, putini au nevoie de mai mult de 2 sau 3 medicamente diferite;
. Medicul trebuie sa dedice mai mult timp pentru a explica mai degraba decat pentru a prescrie;
. Nu se va utiliza calea de administrare parenterala cand medicamentele pot fi administrate pe cale orala cu acelasi rezultat. Astfel , nu se vor administra tratamente injectabile in infectiile virale comune si nu se vor administra solutii perfuzabile cand este posibila rehidratatrea orala;
. Nu se vor administra medicamente pe cale parenterala, doar pentru ca pacientii o solicita sau afirma ca se vor adresa altui medic daca nu le primesc;

















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai