Mersul in
somn sau somnambulismul este o stare alterata a conatiinaei, in care fenomenele de somn si veghe sunt combinate. In timpul episodului de somnambulism individul se ridica din pat, de obicei in timpul primei treimi a somnului nocturn si merge, manifestand nivele scazute de conatienas, reactivitate si abilitati motorii. Somnambulii se scola din patul lor si uneori, pentru un timp, pot chiar sa iasa din casa. Deci, ei sunt exputi in timpul episoadelor lor la riscuri considerabile de raniri. Ei se reintorc totusi, de obicei, in patul lor in lini_te, fie singuri, fie conduti cu blandese de o alte persoana. La trezire, nu exista de obicei nici o amintire a evenimentului, fie ca aceasta are loc din episodul somnambulic, fie in dimineasa urmatoare.
Somnambulismul si terorile nocturne (F51.4) sunt foarte strans legate. Ambele sunt considerate ca
tulburari ale trezirii, ce apar dupa cele mai profunde stadii ale somnului (stadiile 3 si 4). multi pacienti au antecedente familiale si personale pentru ambele stari. Apoi, ambele stari sunt mult mai comune in copilarie, ceea ce indica rolul factorilor de dezvoltare in etiologia lor. In plus, in unele cazuri debutul acestor stari coincide cu o boala febrila. Cand ele continua sa apara sau sunt observate pentru prima data la varsta adulta, ambele tind sa fie asociate cu nivele inalte de psihopatologie, si aceste stari pot deasemenea sa apara pentru prima data la o varsta inaintata, sau in stadiile initiale ale dementei. Datorita asemanarilor clinice si patogenetice intre somnambulism si terorile nocturne si datorita faptului ca in diagnosticul diferentiat intre aceste doua tulburari este de obicei o problema privind intrebarea care din cele doua stari este predominanta, ele au fost considerate ca fiind parte a aceeluiati continuum nosologic. Totusi, pentru a fi consecvenai cu traditia, si pentru a sublinia diferentele in intensitatea manifestariilor clinice, in aceasta clasificare s-au folosit coduri separate.
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Urmatoarele trasaturi clinice sunt esentiale pentru stabilirea unui diagnostic cert:
(A). Simptomul predominant este unul sau mai multe episoade de ridicare din pat in timpul somnului si hoinareala nocturna, aparand de obicei in prima treime a somnului;
(B). In timpul unui episod individul are o fata cu privire fixa, inexpresiva, este relativ non-respondent la eforturile altora de a influenaa evenimentul sau de a comunica cu el, si poate fi trezit numai cu mari dificultati;
(C). La trezire (fie dintr-un episod, fie in dimineasa urmatoarE) individul are amnezia episodului;
(D). In timpul imediat urmand trezirii dintr-un episod nu exista vreo afectare a activitatii mentale sau a comportamentului, desi poate apare pentru scurt timp o anumita confuzie si dezorientare;
(E). Absenta oricarei dovezi a unei tulburari mentale organice, cum ar fi
dementa sau a unei tulburari fizice, cum ar fi epilepsia.
Diagnostic diferentiat:
Somnambulismul trebuie sa fie diferentiat de atacurile epileptice psihomotorii. Epilepsia psihomotorie apare foarte rar numai noaptea. In timpul atacului epileptic pacientul este complet non-respondent la stimulii ambientali si sunt comune miscarile preservative, cum ar fi de inghitire si frecare a mainilor. Prezenta descarcarilor epileptice in EEG confirma diagnosticul, desi o tulburare convulsivanta (ictalA) nu exclude un somnambulism coexistent.
Fuga disociativa (vezi F44.1) este o alte stare ce trebuie diferentiata de somnambulism. In tulburarile disociative episoadele sunt de o durata mai lunga si indivizii sunt mai alerti si capabili de comportamente complexe si cu scop. Apoi, aceste tulburari sunt rare la copii si, tipic, apar in timpul starilor de veghe.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
