mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» PLEUREZIILE

PLEUREZIILE


Share




Definitie


Spatiul pleural se gaseste intre plaman si peretele toracic si contine un strat fin de lichid seros, relativ acelular, clar, nu mai mult de 15 ml si care serveste la lubrificarea suprafetei pleuale.


Etiologie
Lichidul pleural provenit din vasele ambelor foite pleurale se scurge de-a lungul membranelor pleurale in spatiul pleural, de unde este absorbit de catre limfaticele parietale. In acest mod, spatiul pleural este analog oricarui spatiu interstitial al corpului. Acest turnover al lichidului pleural depinde nu numai de balanta dintre presiunile hidrostatica si coloidosmotica, ci si de permeabilitatea capilarelor si a membranei mezoteliale. Drenajul limfatic are loc in intregime in pleura parietala si este initiat in spatiile limfatice submezoteliale numite lacune submezoteliale. Absorbtia continutului cavitatii pleurale in sistemul limfatic al pleurei parietale este intotdeauna mai mare decat filtrarea. Astfel ca, in conditii fiziologice, cavitatea pleurala este un spatiu potential ocupat de o cantitate minima de lichid. Pentru ca lichidul pleural sa se acumuleze intre cele doua foite pleurale, fie creste rata de intrare depasind capacitatea de absorbtie a limfaticelor, fie scade rata de absorbtie. Rata de absorbtie limfatica poate sa scada ca urmare a obstructiei stomatelor pleurale parietale, inhibitiei contractilitatii limfatice, infiltrarii ganglionilor de drenaj sau cresterii presiunii venoase sistemice in care limfaticele dreneaza. Scaderea clearance-ului limfatic a fost confirmata pentru bolnavii cu tuberculoza si revarsate pleurale maligne, precum si in sindromul unghiilor galbene, o disfunctie limfatica.


Pentru a determina originea revarsatelor pleurale, se utilizeaza inca diferentierea clasica intre transudate si exudate. Transudatele se formeaza prin scurgerea lichidului de-a lungul unor bariere intacte ca urmare a cresterii presiunii hidrostatice sau descresterii presiunii oncotice la nivelul acestor bariere. In cadrul transudatelor membranele pleurale sunt in general intacte, nu sunt imbolnavite. Cauzele cele mai importante sunt: insuficienta ventriculara stanga, embolismul pulmonar si ciroza.
Exudatele se formeaza prin scurgerea lichidelor si proteinelor la nivelul unor bariere anormale cu cresterea permeabilitatii acestora. Exudatele iau nastere ca urmare a lezarii patului capilar, atat la nivelul pleurei, cat si al plamanului sau tesuturilor subiacente. Lezarea pleurei datorata inflamatiei, infectiei, sau bolilor maligne este raspunzatoare de un mare numar de posibilitati diagnostice.


Diagnostic


Clasic, revarsatele pleurale se impart in:

- exudate


- transudate
Primul motiv pentru care este necesara diferentierea exudatelor de transudate este acela ca, daca lichidul este un transudat, nici una din urmatoarele proceduri diagnostice nu mai este necesara si poate fi inceputa terapia bolii de baza: insuficienta cardiaca, ciroza, nefroza. Daca lichidul este un exudat, investigatiile necesare pentru elucidarea etiologiei sunt uneori extrem de laborioase.
Incepand din 1972 criteriile cele mai utilizate pentru a separa exudatele de transudate au fost criteriile lui Light ce se bazeaza pe masurarea nivelurilor serice si pleurale ale LDH si proteinelor. Dupa Light, lichidul pleural este un exudat daca sunt indeplinite unul sau mai multe din urmatoarele 3 criterii:
(1) raportul proteine pleurale/proteine serice 0,5;
(2) raportul LDH pleural/LDH seric 0,6;
(3) LDH pleural mai mare decat 2/3 din limita superioara a normalului pentru LDH seric.
Pentru exudate, mai este necesara efectuarea urmatoarelor teste din lichidul pleural:

- descrierea aspectului lichidului,


- glicopleuria,

- nivelul amilazelor,


- studii microbiologice,

- citologia.



Revarsatele datorate insuficientei cardiace


Insuficienta cardiaca stanga este cea mai frecventa cauza de transudat si probabil una dintre cele mai frecvente cauze de pleurezie in general.
Mecanism de producere: cresterea presiunii hidrostatice; lichidul acumulat in exces in spatiile interstitiale pulmonare se scurge de-a lungul pleurei viscerale.
Aspect clinic: preferential in dreapta, uneori bilateral, se asociaza cu cardiomegalia.

Scopurile tratamentului:


- scaderea hipertensiunii pulmonare venoase,
- imbunatatirea performantelor pompei cardiace.
Toracocenteza diagnostica se impune:
- daca revarsatul nu este bilateral si comparabil ca dimensiuni,
- daca bolnavul este febril sau prezinta junghi toracic pentru a verifica daca este vorba in mod real de un transudat,
- daca revarsatul perista in ciuda unui tratament diuretic bine condus.
Tratamentul diuretic efectuat cateva zile nu schimba semnificativ caracteristicile lichidului pleural.


Hidrotoraxul hepatic
Incidenta: 5% dintre bolnavii cu ciroza si ascita.
Mecanism de producere: traversarea directa a lichidului de ascita prin micile orificii ale diafragmului in spatiul pleural (ascita precede pleurezia!).
Clinic: localizarea predilecta este in dreapta, fiind frecvent suficient de mare pentru a produce dispnee.

Tratament:


- daca tratamentul medical nu controleaza suficient ascita si pleurezia, se indica transplantul;
- daca acesta nu este fezabil, cea mai buna solutie alternativa este suntul porto-sistemic, transjugular intrahepatic.


Pleureziile parapneumonice
Pleurezia parapneumonica este consecinta unei infectii pulmonare (cel mai frecvent bacterianA) concomitente: pneumonie, bronhopneumonie, abces pulmonar, bronsiectazii. Clinic:
- pneumonia cu bacterii aerobe - boala febrila acuta cu junghi toracic, tuse productiva, leucocitoza;
- infectii cu anaerobi - boala subacuta cu scadere ponderala, leucocitoza, anemie, istoric de factori predispozanti la aspiratie.
Indicatia de toracenteza: daca grosimea lichidului liber in marea cavitate, demonstrata radiologic in pozitia de decubit lateral, este  10 mm.
Se recomanda proceduri mai invazive decat toracenteza in urmatoarele situatii:
- inchistarea lichidului pleural;

- pH-ul lichidului  7,2;


- glicopleuria  60 mg/dl;
- frotiuri colorate Gram sau culturi pozitive din lichidul pleural;
- prezenta puroiului in spatiul pleural.

Atitudine practica:


- daca lichidul se reface dupa o toracenteza terapeutica initiala, va mai fi efectuata una. Daca si dupa aceasta toracenteza lichidul se reface si sunt prezenti factori care sugereaza un prognostic rezervat, se va instala un tub de dren;
- daca pleurezia nu se remite prin evacuari repetate, pe tubul de dren se vor instila factori trombolitici (streptokinaza - 250 000 u, sau urokinaza - 100 000 U) sau se va efectua o toracoscopie cu sectionarea aderentelor;
- decorticarea va fi luata in considerare cand procedurile de mai sus au esuat.


Pleureziile maligne secundare
Metastazele pleurale reprezinta a doua cauza de exudat (dupa pleureziile parapneumonicE) in SUA. Cele trei tumori care produc cca 75% dintre metastazele pleurale sunt: carcinomul pulmonar, cancerul de san si limfoamele. Invazia tumorala a pleurei se produce pe cale sanguina, afectand intii pleura viscerala si invadand apoi si pleura parietala.
Diagnosticul este suspectat la bolnavii peste 40 de ani, cand lichidul este in cantitate mare, frecvent hemoragic, cu refacere rapida dupa evacuare, uneori cu sediu bilateral. Unicul simptom care poate fi atribuit pleureziei este dispneea. Confirmarea se face numai pe baza prezentei celulelor neoplazice in lichidul pleural. Daca citologia este negativa, toracoscopia este urmatoarea manevra diagnostica recomandata. Cind aceasta nu este practicabila, se va efectua biopsie de pleura.
Deoarece prezenta pleureziei este semn de boala diseminata si in aceasta faza cele mai multe cancere asociate cu pleurezie maligna nu mai sunt curabile cu polichimioterapie, pentru ameliorarea dispneii se recomada urmatoarele proceduri:


- instilarea in cavitatea pleurala prin intermediul unui tub de toracostomie a unor agenti sclerozantit: talc - 5 g in solutie, doxiciclina - 500 mg;

- inserarea unui mic cateter pe termen lung;


- toracoscopie cu abraziune pleurala sau insuflare de talc.


Mezoteliomul
Mezoteliomul malign este tumora primitiva pleurala, a carei asociere cu expunerea la azbest a fost bine documentata. Atat pleura parietala cat si cea viscerala pot fi afectate si tumora tinde sa invadeze tesuturile din vecinatate prin contiguitate. Metastazele la distanta sunt rare. Identificarea celulei neoplazice mezoteliale se face prin toracoscopie sau biopsie pleurala pe torace deschis. Citologia lichidului pleural are un randament diagnostic redus, existand in plus riscul diseminarii neoplazice de-a lungul traseului acului.
Clinic: junghi toracic, dispnee.
Radiologic: revarsat pleural, ingrosarea generalizata a pleurei, retractia hemitoracelui.
Tratamentul este simptomatic (opiacee pentru durere si oxigen pentru dispneE), deoarece toate modalitatile terapeutice incercate (chirurgie radicala, chimioterapie si radioterapiE) nu s-au dovedit a avea o eficacitate superioara.


Pleureziile secundare embolismului pulmonar
Reprezinta diagnosticul cel mai subevaluat la pacientii cu o pleurezie de etiologie neprecizata. Lichidul poate fi fie exudat, fie transudat. Pleurezia este de obicei mica sau medie, ocupand mai putin de 1/3 din hemitorace. Diagnosticul este sugerat de examenul CT, scintigrafia de prefuzie sau arteriografia pulmonara. Tratamentul este acelasi ca pentru orice bolnav cu troboembolism pulmonar, tratament anticoagulant. In absenta complicatiilor, ea incepe sa se rezoarba din ziua a treia de la debut. Daca din contra, dupa aceasta data continua sa creasca, se suspecteaza aparitia complicatiilor: embolism pulmonar recurent, hemotorax dupa anticoagulante, infectie secundara, s.a.


Tuberculoza pleurala


Se datoreaza in principal unei reactii de hipersensibilitate a pleurei la proteinele tuberculoase.

Markeri ai tuberculozei in lichidul pleural:


- adenozin-deaminaza  45 ui/l,

- gama-interferonul  140 pg/ml,


- PCR pozitiv pentru AND-ul bK,

- cultura bK din lichidul pleural,


- biopsie de pleura,

- toracoscopie.



Pleureziile secundare infectiilor virale


20% dintre ele raman nediagnosticate si se rezob spontan fara sechele importante pe termen lung. Datorita acestei evolutii benigne de cele mai multe ori, nu este nevoie de practicare unor proceduri diagnostice agresive pentru precizarea etiologiei.


Infectia HIV/SIDA
Cauze mai frecvente: sarcomul Kaposi, pleureziile parapneumonice, tuberculoza, criptococoza si limfoamele; pleureziile din infectiile cu PCP sunt foarte rare.


Chilotoraxul


Mecanism: ruperea canalului toracic (traumatisme, tumori mediastinalE) si acumularea continutului chilos in spatiul pleural.
Diagnostic: dispnee, rg - revarsat pleural important, aspect laptos al lichidului cu trigliceride  110 mg/dl. Pentru bolnavii fara semne de traumatism toracic, va fi practicata o limfangiografie si o CT toracica pentru a depista daca exista adenopatie mediastinala.
Tratamentul de electie: implantarea unui sunt pleuro-peritoneal. Drenajul toracic nu va fi insa mentinut multa vreme deoarece poate conduce la malnutritie si incompetenta imunologica.


Hemotoraxul
Cauze: traumatisme, ruptura unor vase sanguinem tumori.
Diagnostic: daca hematocritul lichidului pleural obtinut prin toracenteza este  50% fata de cel din sangele periferic.

Tratament:


- toracostomie cu montarea unui tub de drenaj;
- daca sangerarea se produce prin dilacerarea pleurei, este necesara apozitia celor doua foite pleurale pentru stoparea sangerarii;
- daca sangerarea pleurala depaseste 200 ml/h, va fi luata in consideratie indicatia de toracotomie.


Diverse cauze de revarsate pleurale
Colagenozele. Bolnavii cu boli de colagen pot sa prezinta revarsate pleurale al caror diagnostic este uneori extrem de dificil. Problema principala este de a sti daca pleurezia este secundara colagenozei sau unor potentiale complicatii cum ar fi insuficienta cardiaca si infectiile.
Pleurezia este cea mai frecventa manifestare intratoracica a artritei reumatoide, aparand la aproximativ 5% dintre bolnavi. Majoritatea sunt barbati varstnici, cu o lunga evolutie a bolii de fond si care prezinta in general un revarsat mic sau moderat, unilateral. Lichidul este un exudat, cu un pH si un nivel scazut al glucozei, LDH crescut, complement scazut si un nivel al factorului reumatoid pleural egal sau mai mare decat cel din sange. Biopsia pleurala evidentiaza noduli reumatoizi tipici in palisada, sau, mai frecvent, fibroza pleurala. Diagnosticul se bazeaza mai degraba pe recunoasterea bolii reumatoide decat pe datele obtinute in urma analizei lichidului pleural. La acesti pacienti trebuie tinut seama ca exista un mare risc de infectii pleurale iatrogene, din care motiv cavitatea pleurala trebuie abordata cu mare grija. Pleurezia se poate rezorbi spontan, poate sa treneze sau sa recada; nu are un tratament specific.
Lupusul eritematos diseminat (LED) este boala de colagen care se asociaza cel mai frecvent cu un exudat pleural. Pleurezia lupica este mai frecventa la femei si poate fi uneori prima manifestare de boala. Pleurezia este de obicei mica sau medie si ades bilaterala, desi s-au raportat si cazuri cu pleurezie masiva unilaterala. Bolnavii prezinta de obicei junghi toracic, tuse, dispnee si febra. Pentru a stabili diagnosticul de pleurezie lupica, alte cauze de pleurezie, frecvente la acesti pacienti, trebuie excluse: sindromul nefrotic, insuficienta cardiaca, embolismul pulmonar, infectiile, pleurezia indusa de medicamente. Determinarea anticorpilor antinucleari este utila pentru sustinerea diagnosticului. Nivelul lor este de obicei peste 1:320 si mai mare decat in ser. Spre deosebire de pleurezia reumatoida, pleurezia lupica se rezoarbe rapid sub corticoterapie.
Ruptura de esofag, bolile pancreatice - cresteri ale amilazelor. Patogenia pleureziei pancretice implica contactul direct al enzimelor pancreatice cu diafragmul ceea ce explica faptul ca majoritatea revarsatelor pleurale secundare pancreatitei acute se localizeaza de obicei de partea stanga.
Abces intraabdominal - bolnav febril, cu predominenta PMN in lichidul pleural, fara modificari pulmonare parenchimatoase.
Pleurezia benigna datorata expunerii la azbest - diagnostic de excludere.
Sindromul Meigs - tumora ovariana benigna cu posibil sindrom ovarian de hiperstimulare, ascita, exudat pleural.
Pleurezia indusa de droguri - lichidul este de regula eozinofilic.
Pleurezia dupa bypasul coronarian - revarsatul ce apare in cursul primelor saptamani este de regula situat in stanga si hemoragic, cu un mare numar de eozinofile si raspunde la una sau doua toracenteze terapeutice. Revarsatul care apare dupa primele cateva saptamani este tot in stanga de regula, galben clar, cu predomineta limfocitelor mici si cu tendinta de refacere.









Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai