Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
Definitie
IRA se caracterizeaza prin scaderea presiunii partiale a oxigenului PaO2 sub 60 mmHg si/sau fara cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon PaCO2 peste 46 mmHg, datorita incapacitatii aparatului respirator de a asigura schimburile gazoase adecvate intre aerul alveolar si capilarele pulmonare.
Etiologie
Afectiunile care pot induce IRA se pot clasifica in:
A. obstructia cailor aeriene superioare prin:
1. corp strain
2. edem laringian
3. tumori laringiene
4. epiglotita
B. boli pulmonare
- afectiuni ale cailor respiratorii: bronsita cronica obstructiva acutizata, astm bronsic
- afectiuni ale parenchimului pulmonar: bronhopneumonie, pneumonii severe, abces pulmonar
- afectiuni ale vaselor: embolie pulmonara, staza pulmonara din IVS acuta
C. boli extrapulmonare
1. disfunctia centrilor respiratori: medicamente (anestezice, sedativE), alcool, tulburari metabolice: hiponatremie, hipocalcemie, hipoglicemie, alcaloza, traumatisme craniene severe, sindrom de hipertensiune intracraniana
2. afectiuni ale maduvei spinarii si nervilor periferici: poliomielita, poliradiculonevrita, scleroza laterala amiotrofica
3. afectiuni ale muschilor respiratori: botulism, distrofie musculara, miastenia gravis
4. afectiuni ale cutiei toracice si pleurei: deformari toracice, traumatisme, hidro-, pneumo-torax
Fiziopatologie
Valoarea normala a PaO2 este de 95-96 mmHg, iar a PaCO2 este de 40mmHg +/- 5.
Hipoxemia reprezinta scaderea PaO2 sub valoarea normala si poate fi:
Usoara PaO2= 95-60 mmHg
Moderata PaO2 = 60-45mmHg
Severa PaO2 <45mmHg
Deci IRA implica existenta unei hipoxemii moderate sau severe.
Hipoxia poate apare prin urmatoarele mecanisme:inegalitatea raportului ventilatie / perfuzie in diferite zone ale plamanilor,
- hipoventilatia alveolara
- alterarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilara produce hipoxie izolata si se corecteaza la administrarea de oxigen.
- suntul intrapulmonar dreapta-stanga
Hipercapnia reprezinta cresterea Pa CO2 >40mmHg si poate fi:
- usoara: PaCO2= 45-50 mmHg
- medie: PaCO2= 50-70 mmHg
- severa: PaCO2 >70mmHg..
Hipercapnia este produsa in majorotatea cazurilor prin hipoventilatie alveolara.
In functie de prezenta/absenta hipercapniei, IRA se clasifica in:
- IRA de tip I- PaCO2 este normala sau scazuta- IRA hipoxemica
- IRA de tip II- cu hipercapnie- hipoxemica, hipercapnica. Acest tip de IRA duce dupa depasirea mecanismelor compensatorii la instalarea acidozei respiratorii (IRA decompensatA).
Manifestari clinice in IRA
1. Manifestarile clinice ale hipoxemiei acute sunt:
- dispneea- prezenta totdeauna, dar avand caracter diferit in functie de etiologia IRA
- cianoza- este indicatorul cel mai specific
- simptome cardiovasculare: tahicardie, hipertensiune.
Hipoxemia severa poate prouce bradicardie, hipotensiune si soc prin deprimare miocardica.
- manifestari neurologice: instabilitate motorie, alterarea ideatiei (asemanator cu sindromul de alcoolism acuT).
2. Manifestari clinice induse de hipercapnie sunt:
- respiratorii: dispneea cu tahipnee .
La cresteri mari ale PaCO2 apare depresie respiratorie cu atenuarea tahipneei.
- neurologice: encefalopatie hipercapnica la PaCO2>70mmHg. Se manifesta prin somnolenta sau insomnie, dezorientare tempospatiala, tremor, asterixis.
Coma hipercapnica apare la PaCO2 >80mmHg.
- cardiovasculare: tahicardie, aritmii
- prin vasodilatatie cutanata: extremitati calde transpirate; vasodilatatia este implicata in aparitia sdr. de HTIC.
Manifestarile clinice ale IRA sunt putin specifice si ele se intrica in practica cu manifestarile bolii de baza care a produs IRA.
Pentru stabilirea diagnosticului de IRA ESENTIALA ramane masurarea gazelor sangvine.
Alte explorari paraclinice utile in urgenta la bolnavul cu IRA sunt:
- parametrii acidobazici
- ECG
- Monitorizarea Pulsoximetriei (saturatiei Hb cu oxigeN)
- Radiografia toracica
+/-Ex. sputei, bronhoscopia, probele ventilatorii
Principii de tratament in IRA
1. Pozitie sezanda pe targa, oxigenoterapie si asigurarea unei ventilatii adecvate
2. corectia factorilor potentiali reversibili
Cauze:
- corp strain in caile aeriene superioare (proteza dentara, dinti, nasturi, alimente, secretii, limba la bolnavul comatoS)
- edemul glotic alergic- edem Quinke
- epiglotita
Simptomatologie:a. comuna obstructiei de CAS
- dispnee inspiratorie + stridor
- cianoza
- scaderea nivelului de constienta: anxietate, agitatie, obnubilare, coma hipoxicab. alte semne dependente de etiologia obstructiei:
1.corp strain in caile respiratorii superioare:
- tuse
- semnul clasic al asfixiei prin corp strain; mainile incrucisate in "V" in regiunea anterioara a gatului
- anamneza pozitiva
2. edem glotic alergic:
- disfonie
- teren atopic si anamneza sugestiva
- manifestari cutanate alergice: eruptie eritematoasa, edematoasa, pruriginoasa,+/- bronhospasm
- hipotensiune arteriala, tahicardie, ce pot evolua pana la soc anafilactic.
3. epiglotita
- frecventa mai ales la copil
- febra inalta precedata de manifestari de faringita acuta
- disfonie, disfagie
- tiraj intercostal, cornaj
Paraclinic: hipoxemie cu hipercapnee.
Tratament
1.Obstructia de CAS prin corp strain: tratamentul este diferentiat in functie de starea de constienta a bolnavului:a. bolnav constient: - calmarea pacientului, stimulat sa tuseasca
- se aplica 5 lovituri puternice cu toata palma interscapular
- manevra Heimlich
- extragerea corpului strain sub control laringoscopic, bronhoscopie
- asigurarea chirurgicala a caii aeriene: cricotiroidotomie / traheostomie.b. bolnav inconstient
- plasam bolnavul in decubit lateral si se aplica 5 lovituri toracice interscapular, verificand apoi cavitatea bucala.
- in caz de ineficienta , bolnavul in decubit dorsal si se practica manevra Heimlich.
- extragerea corpului strain sub laringoscopie directa, bronhoscopie
- cale aeriana asigurata chirurgical
2.Edem Quinke
- asigurarea cailor aeriene libere, oxigen ,
- 2 linii i.v., p.e.v. cu ser fiziologic
- Adrenalina ca medicatie de prima linie, i.v. sau s.c.
Doza de 0,1mg administrat repetat, monitorizand efectul
- Administrarea de corticosteroizi: hemisuccinat de hidrocortizon 200-300mg i.v., putand creste dozei la nevoie pana la 1g
- Administrarea de antihistaminice: Clorfeniramin 1f i.v., sau Romergan 1f i.m.
- Administrarea de calciu gluconic 1-2 f i.v.
- Daca se asociaza si bronhospasm - miofilin 1 f lent i.v.