Stomatita culara este o boala virala intalnita la animale, ce poate afecta ocazional omul. Se prezinta ca o boala acuta, autolimitata, asemanatoare gripei. Boala la animale este intalnita in Statele Unite si America de Sud si afecteaza in special vitele, caii, porcii, cerbii, ratonii, sconcsii si lincsii.
La animale, stomatita culara este caracterizata prin aparitia de cule pe mucoasa bucala, in special pe limba, uger si copite. Transmiterea se realizeaza probabil prin contact direct, iar epidemiile apar mai ales pe vreme calduroasa; izolarea virusului la puricele de nisip Phlebotomus in Panama si specii de Aedes in New Mexico le incrimineaza pe acestea ca posibili vectori. Au fost identificate doua serotipuri distincte, New Jersey si Indiana, majoritatea epidemiilor in Statele Unite fiind determinate de tulpinile New Jersey. Boala este mai frecventa la personalul din laboratoare; conform unui studiu, trei patrimi din personalul unui laborator ce lucra cu animale infectate sau manipula virusul prezenta
anticorpi neutralizanti. Boala este contagioasa totusi si in conditii naturale, printre lucratorii ce au contact direct cu animale infectate, in special cu ci. Perioada de incubatie riaza intre 1 si 6 zile. Este urmata de debut brusc, cu
febra pana la 40°C (104°F), senzatie de frig, transpiratii profuze, mialgie, stare de rau,
cefalee si dureri la miscarea globilor oculari. 1/3 pana la 1/2 dintre pacienti au prezentat
durere faringiana si adenopatie
cervicala si/sau submandibulara. Pe mucoasa bucala pot aparea leziuni culare mici. Rinita si
conjunctivita sunt prezente la 20% din cazuri. Uneori pot aparea cule mici, intraepiteliale pe degete sau subcorneene, de obicei asociate cu inocularea directa a virusului. Simptomele persista in general 3-4 zile, iar uneori poate aparea o evolutie bifazica. Infectia inaparenta este frecventa; in randul personalului de laborator ce prezinta doda serologica a infectiei, doar jumatate au prezentat manifestari clinice. in anumite zone din Panama, 17% pana la 35% din populatie prezinta anticorpi neutralizanti pentru virusul stomatitei culare.
Diagnosticul diferential are in vedere boala "mana-picior-gura\", herpangina,
faringita herpetica primara si alte sindroame muco-cutanate, precum si gripa. Izolarea virusului la pacienti este rara; cresterea titralui anticorpilor ce fixeaza complementul si/sau a anticorpilor neutralizanti pentru virusul stomatitei culare, urmarita pe serurile recoltate in perioada acuta si de conlescenta, ajuta la confirmarea diagnosticului. Tratamentul este nespecific.
