Inducerea artificiala a imunitatii urmeaza indeaproape doua principii bine testate ale naturii. Prima, imunizarea acti, poate fi urmarita in timp cel putin pana la Tucidide, care a obsert ca persoanele ce au supravietuit unei epidemii de ciuma in Atena au fost apoi crutate in timpul izbucnirilor ulterioare ale aceleiasi boli. A doua, imunizarea pasi, este si ea un proces natural, de exemplu transmiterea transplacentara de
anticorpi materni catre fat, care furnizeaza protectie impotri diferitelor boli in timpul primelor luni de viata. Folosind cele doua metode impreuna se poate produce un efect complementar (de ex.: ccinul HBV plus imunoglobulina hepatitei B) sau se poate interfera de fapt cu dezvoltarea imunitatii (de ex.: cand ccinul rujeolic se administreaza la 6 saptamani dupa imunoglobulina). in functie de existenta mai multor specii sau serotipuri pentru un organism, de existenta antigenilor protectori, comuni sau de reactie incrucisata, un ccin specific poate induce protectie impotri tuturor formelor reprezentative ale unui agent infectios sau numai impotri tulpinii imunizante. Una din virtutile intrinsece ale ccinurilor cu microorganisme intregi este ca ele pot contine toti antigenii protectivi de aparare ai organismului. Aceasta este totodata problema inerenta unor astfel de ccinuri: posibilitatea de reactii adverse la materialele care nu sunt necesare, prezente in amestec. Deoarece raspunsul imun la antigenii specifici este controlat genetic, nu poate fi asteptat un raspuns identic la acelasi ccin din partea tuturor persoanelor ccinate.