La cei mai multi pacienti cu yersinioza, rezultatele testelor obisnuite de laborator sunt nespecifice. Numarul de leucocite este de obicei normal sau putin crescut, adesea cu o usoara deplasare la stanga. Metodele microbiologice standard sunt suficiente
pentru a izola Y. enterocolitica si Y. pseudotuberculosis din situsuri altminteri sterile, cum ar fi sange, LCR, tesut ganglionar limfatic si lichid peritoneal, dar si din abcese. Izolarea acestor microorganisme din materiile fecale este ingreunata de cresterea lor lenta si de cresterea exagerata a florei fecale normale pe mediile de cultura folosite in mod curent pentru a selecta
bacteriile enterice. Atunci cand sunt utilizate medii enterice obisnuite, cantitatea de yersinii izolate din materiile fecale este crescuta prin incubatie la 22-25° C, timp de 48 h. Numarul de yersinii izolate din materiile fecale si din alte probe abundent contaminate poate fi si mai mult crescut prin utilizarea unui mediu selectiv pentru Yersinia, cefsulodin-Irgasan-novobiocin (CIN) agar si prin imbogatirea la rece (adica inocularea materiilor fecale intr-o solutie salina tamponata si incubarea la 4°C timp de 2-4 saptamani, cu treceri periodice pe medii enterice). Deoarece procedeele bacteriologice destinate izolarii yersiniilor din materiile fecale sunt costisitoare, multe laboratoare le realizeaza numai in urma unei solicitari speciale.
Rezultatele testelor serologice pot fi utilizate pentru a sustine un diagnostic de yersinioza. Cel mai frecnt sunt folosite testele de aglutinare sau testul ELISA. Existenta mai multor serotipuri face ca testele serologice obisnuite sa fie laborioase: de aceea, aceste teste sunt in general realizate numai in laboratoare de cercetare sau in laboratoare comerciale mari. Deoarece aceste teste sunt experimentale si nu sunt nici standardizate si nici bine validate si, deoarece unele tulpini de Yersinia reactioneaza incrucisat cu alte bacterii (de ex., Brucella, Salmonella si Vibrio) si cu serul recoltat de la unii pacienti cu tiroidita, rezultatele vor trebui interpretate cu precautie. in cazurile tipice, necomplicate, de yersinioza, titrai aglutininelor incepe sa creasca in prima saptamana de boala, atinge un maxim in a doua saptamana si apoi diminua progresiv si revine la normal in 3-6 luni, desi, in unele cazuri,
anticorpii aglutinanti pot fi detectati cativa ani de zile. Deoarece, deseori, o prima proba de ser este recoltata la o saptamana sau mai mult dupa debutul bolii, cand titrai aglutininelor este deja crescut, este de obicei imposibil sa documentam o crestere de 4 ori sau mai mult a titrului intre probele pereche (desi poate fi descoperita o scadere de 4 ori sau mai mult a titrului).
La pacientii cu
artrita reactiva indusa de Yersinia, lichidul sinovial este steril si numarul de leucocite variaza de la cateva sute la 60 000/[iL, cu o predominanta a PMN. Deseori viteza de sedimentare a hematiilor este > 100 mm/h. Factorul reumatoid si anticorpii antinucleari sunt de obicei absenti. Diagnosticul artritei reacti indusa de Yersinia sau al altor sechele inflamatorii nesupurati poate fi dificil, in special atunci cand
infectiile declansatoare sunt asimptomatice sau clinic usoare, sau apar cu cateva saptamani inainte de tentativa de diagnostic. in aceste cazuri, izolarea unei tulpini patogene de Yersinia din materiile fecale este testul diagnostic cel mai specific si va fi practicat. Deoarece, in aceasta forma clinica, izolarea germenului din culturi are o sensibilitate limitata, pentru diagnostic sunt necesare de obicei un indice mare de suspiciune si rezultate poziti ale testelor serologice pentru Y. enterocolitica si Y. pseudotuberculosis.
