Vidarabina (943-D -arabinofuranozil a-denina) este un analog de nucleotid purinic, cu activitate impotriva HSV-l, HSV-2, VZV si EBV Vidarabina inhiba sinteza ADN-ului viral prin meolitul sau 5\'-trifosforilat, desi mecanismul molecular precis de actiune nu este complet inteles. Pentru administrarea sistemica, vidarabina este disponibila doar ca preparat intravenos cu solubilitate scazuta si este administrat ca perfuzie continua pe 12 ore; de aceea poate aparea o incarcare hipervolemica substantiala. In doze de 10-l5 mg/kg/zi, vidarabina este, in general, bine tolerata, dar la doze oarecum mai mari (20 mg/kg/zi) medicamentul a fost asociat cu efecte secundare hematopoietice, incluzand anemie, leucopenie si trombocitopenie. Neurotoxicitatea a fost, de asemenea, raportata, in special la doze foarte mari si la pacientii cu
insuficienta hepatica sau renala.
Vidarabina este eficienta clinic impotriva varicelei si infectiilor mucocutanate cu HSV la pacientii imuno deprimati dar a fost inlocuita de acyclovir, datorita usurintei de administrare a ultimului medicament. Vidarabina a fost ineficienta in tratamentul infectiilor cu HSV rezistente la acyclovir la pacientii cu SIDA. in studii ative, vidarabina a fost la fel de eficienta ca acycloviral in tratamentul infectiilor neonatale cu HSV, dar mai putin eficienta decat acyclovirul in tratamentul encefalitei cu
herpes simplex. Unguentul oftalmic 3% cu vidarabina este eficient in tratamentul keratitei cu HS