Analog al acyclorului, ganciclorul, 9-[(l,3-dihidroxi-2-propoxi)metil]-guanina, este activ impotriva HSV si VZV si este mult mai activ decat acyclorul impotriva CMV. Ganciclor trifosfatul inhiba ADN polimeraza CMV si poate fi incorporat in ADN-ul CMV a carui elongatie este eventual terminata. in celulele infectate cu HSV si VZV, ganciclorul este fosforilat de timidin kinaza codificata de rus; in celulele infectate cu CMV este fosforilat de o kinaza rala codificata de gena UL97. Ganciclorul trifosfat este prezent in concentratii de 10 ori mai mari in celulele infectate cu CMV decat in celulele neinfectate. Ganciclorul este aprobat pentru tratamentul retinitei cu CMV la pacientii imunosupresati si pentru prevenirea bolii cu CMV la pacientii ce au primit transturi. Este larg folosit pentru tratamentul altor sindroame asociate cu CMV, inclusiv pneumonia,
infectiile esogastrointestinale, hepatite si boala "consumptiva\".
Ganciclorul este disponibil pentru administrarea orala si intravenoasa. Deoarece biodisponibilitatea sa la administrarea orala este scazuta (5-9%), sunt necesare doze relativ mari (1 g de 3 ori pe zi) pentru administrarea pe aceasta cale. Biodisponibilitatea orala este crescuta daca medicamentul se administreaza cu alimente, asa cum este recomandat. Timpul seric de injumatatire a ganciclorului este de 3,5 ore dupa administrarea intravenoasa si 4,8 ore dupa administrarea orala. Medicamentul este excretat in special de rinichi in forma nemeolizata, iar doza trebuie redusa in caz de
insuficienta renala. Cea mai frecventa schema de dozare pentru terapia initiala - 5 mg/kg intravenos la 12 ore timp de 14-21 zile - este urmat de o doza de intretinere de 5 mg/kg intravenos, pe zi sau de 5 ori pe saptamana, posibila atata timp cat imunosupresia persista. Administrarea ganciclorului oral este aprobata ca alternativa la preparatele intravenoase in terapia de intretinere a retinitei cu CMV, unde se pare ca este oarecum mai putin eficienta, desi mai convenabila decat terapia intravenoasa. Administrarea intraoculara a ganciclorului, fie prin injectare intratroasa, fie prin imtare intraoculara, a fost, de asemenea, folosita pentru tratamentul retinitei cu CMV. Folosirea ganciclorului per os pentru profilaxia bolii cu CMV la pacientii cu SIDA este in curs de evaluare.
Administrarea ganciclorului a fost asociata cu supresia profunda a maduvei osoase, in special cu neutropenia, care limiteaza semnificativ folosirea sa la multi pacienti. Toxicitatea asupra maduvei osoase este potentata de alti supresori ai maduvei osoase, cum ar fi zidovudina, atunci cand se folosesc in asociere.
Rezistenta a fost notata la izolatele de CMV obtinute dupa terapia cu ganciclor, in special la pacientii cu SIDA. O asemenea rezistenta poate sa apara printr-o mutatie fie in gena rala UL97, fie la nivelul ADN polimerazei. Izolatele rezistente la ganciclor sunt, in general, sensibile la foscarnet ( mai jos).
