mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Malaria si alte afectiuni cauzate de parazitarea hematiilor
Index » Boli infectioase » Malaria si alte afectiuni cauzate de parazitarea hematiilor
» Babesioza

Babesioza







Babesioza este o boala a animalelor data de protozoare, fiind transmisa prin capuse; oamenii se infecteaza accidental, dezvoltand initial o boala febrila nespecifica. Germenii Babesia patrund in eritrocite si, din punct de dere morfologic, sunt asemanatori parazitilor de malarie, punand astfel probleme diagnostice.

ETIOLOGIE SI CICLU NATURAL
Din cele peste 100 de specuBabesia, Babesia microti siBabesia dirgens produc cea mai mare parte a infectiilor intalnite la om. Vectorii sunt reprezentati de capusele ixode (sau capusele cu corp tare), in specialIxodes dammini (Ixodes scapularis) si/, ricinus. Capusele ingera Babesia in timpul hranirii, iar parazitii se multiplica la nilul peretelui intestinal al ctorului. Ulterior parazitul difuzeaza in glandele salivare ale capusei; inocularea acestora la o gazda rtebrata de catre larle, nimfele sau adultii de capuse completeaza ciclul de transmitere. Reproducerea asexuata &Babesiei la nilul eritrocitelor produce doi pana la patru paraziti.


EPIDEMIOLOGIE in timp ce infectiile cu Babesia la animalele salbatice si domestice au o distributie globala, majoritatea infectiilor cwB. microti din Statele Unite se intalnesc de-a lungul coastei de nord-est, cuprinzand Nantucket Island si Martha\'s Vineyard din Massachusetts, Long Island si Shelter Island din New York si teritoriile din cinatate, inclusiv Connecticut. Au fost de asemenea raportate cazuri in Wisconsin. Izolatele de Babesia de la pacientii din statele Washington si California au fost caracterizate recent ca WA1, o categorie care este din punct de dere genetic si antigenic distincta de B. microti. O alta tulpina izolata din Missouri difera de aceste izolate, sugerand ca babesioza poate fi o "infectie prin inmugurire\". Capusa caprioarei, /. dammini, este ctorul asociat cu B. microti.
Transfuziile sunt o alta sursa pentru babesioza. In cateva cazuri asociate cu transfuzia, parazitii nu au fost decelati la donatori, dar analiza serologica a sangelui donatorilor pentru Babesia a fost pozitiva.
Infectiile cu B. dirgens au surnit in mod sporadic la pacientii anterior splenectomizati in mai multe tari din Europa. /. ricinus este probabil ctorul in aceste cazuri, reprezentand si calea de transmitere a acestui germen in randul bovinelor. Persoanele infectate au fost predispuse la boala prin starea lor asplenica.
/. dammini paraziteaza rozatoarele in timpul stadiilor de larva si nimfa si caprioarele in stadiul de adult; nimfele sunt abundente pe durata primarii si rii si sunt gata sa se hraneasca de la oameni. In anumite regiuni endemice, sero-prevalenta populatiei umane poate depasi 2%, aceasta indicand faptul ca infectia asimptomatica este mult mai frecnta decat se crede in general.
PREZENTARE CLINICA Perioada de incubatie pentru B. microti este de aproximativ 1-4 saptamani. Indivizii imunosu-presati, splenectomizati si persoanele in varsta prezinta formele cele mai sere de boala. Prezentarea clinica variaza foarte mult; semnele si simptomele cuprind debutul progresiv, cu febra neregulata, frisoane, transpiratii, dureri musculare si fatigabilitate. Poate surni o hepatomegalie usoara si o anemie hemolitica usoara. Nilul parazitemiei poate depasi 10%. Boala poate continua timp de saptamani sau luni.
Pacientii infectati cu B. dirgens prezinta o forma mai sera a bolii, cu debut rapid al frisoanelor, febra, greata, varsaturi si anemie hemolitica, mergand pana la icter, hemoglo-binemie si insuficienta renala. Infectiile cwB. dirgens sunt deseori fatale.


DIAGNOSTIC Persoanelor febrile care locuiesc in regiunile endemice, indiferent daca prezinta sau nu in antecedente expuneri la capuse sau muscaturi de capuse, trebuie sa li se efectueze frotiuri in strat subtire sau in picatura groasa colorate Giemsa, pentru decelarea parazitilor intraeritrocitari de dimensiuni mici. B. microti apare ca un inel de dimensiuni mici, asemanator cu P.falciparum. Spre deosebire de infectiile cu Plasmodium, cele cu Babesia nu determina producerea unui pigment in paraziti, nefiind produsi schizonti sau gametociti. B. microti poate forma patru noi paraziti, atasati de citoplasma prin filamente; aceste forme "tetrade\" sunt rareori observate pe frotiurile sanguine de la om, dar reprezinta o caracteristica distinctiva. Analiza anticorpilor prin imunofluorescenta indirecta
este utila pentru diagnosticul infectiei cu B. microti, dar nu inlocuieste frotiul sanguin. Titrai anticorpilor serici creste la 2-4 saptamani dupa debutul bolii si apoi scade spre 6-l2 luni; pot surni reactii incrucisate cu alte specii de Babesia si de Plasmodium. Aproximativ jumatate dintre pacientii infectati cwB. microti prezinta anticorpi fata deBorrelia burgdorferi, agentul cauzal al bolii Lyme (modulul 178); acest aspect variaza cu zona geografica. Apar infectii mixte, deoarece ambii agenti cauzali sunt transmisi prin /. dammini. Inocularea intraperitoneala la hamsteri a sangelui pacientilor cu babesioza a produs o parazitemie decelabila in decurs de 2-4 saptamani.

TRATAMENTIn lipsa tratamentului, infectiile cu B. microti la pacientii cu splina intacta sunt in general autolimitate. Combinatia dintre sulfatul de chinina (600 mg de sare p.o. de trei ori pe zi) si clindamicina (600 mg p.o. de trei ori pe zi sau 1,2 g parenteral de doua ori pe zi), timp de 7-l0 zile este eficienta in anumite cazuri, dar nu elimina parazitii. Doza pediatrica este de 20-40 mg/kg/zi pentru sulfatul de chinina si de 25 mg/kg/zi pentru clindamicina, ambele in trei doze administrate timp de 7-l0 zile. Suspensia de atovaquona (750 mg de 2 ori pe zi) plus azitromicina (500-l.000 mg/zi) pot fi eficiente cand chinina si clindamicina esueaza. Indiferent daca se instituie sau nu tratamentul, simptomele pot persista timp de mai multe luni, cu toate ca nu exista sechele permanente. Infectiile mai sere, cu niluri ridicate ale parazitemiei cuB. microti la pacientii splenectomizati au fost tratate cu succes prin exsanguinotransfuzie, adaugata terapiei cu chinina si clindamicina.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai