Infectiile tractului urinar sunt cele mai comune dintre toate infectiile bacteriene si apar cand bacteriile se dezvolta in ca, rinichi, uretere sau uretra. Daca nu sunt tratate, infectiile tractului urinar pot cauza probleme serioase, care pot deni periculoase, transformandu-se in afectiuni permanente ale tractului urinar.
Infectiile repetate ale tractului urinar la copii indica adesea o problema a formei sau structurii tractului urinar. Problemele structurale pot aa nevoie de tratament special pe termen lung, pentru a preni afectarea permanenta a rinichilor.
Cuprins:
Clasificare |
sus  |
Infecţiile tractului urinar sunt clasificate în funcţie de localizarea acestora:
■ infecţia vezicii urinare - cistită
■ infecţia rinichilor - pielonefrită
■ infecţia uretrei - uretrită
La bărbaţi, prostatita şi epididimita sunt complicaţii comune ale infecţiilor tractului urinar. Problemele de prostată reprezintă cea mai comună cauză pentru reapariţia infecţiilor tractului urinar la bărbaţi.
Infecţiile tractului urinar care nu produc simptome se numesc bacteriurii asimptomatice. Aceste tipuri de infecţii afectează adesea femeile însărcinate, bătrânii sau pe cei care au nevoie de cateter (sondă) pentru a urina.
Cauzele infecţiilor tractului urinar
Infecţiile tractului urinar sunt de obicei cauzate de bacterii care pătrund în uretră şi traversează apoi tractul urinar. Bacteriile care în mod normal trăiesc în intestinul gros sunt cea mai comună cauză de infecţie. Infecţiile ocazionale la rinichi sau vezică sunt cauzate de bacteriile care trec prin sânge şi sistemul limfatic către tractul urinar.
Infecţiile vezicii - cistitele - sunt cele mai comune infecţii ale tractului urinar şi afectează în special femeile, deoarece bacteriile din fecale sunt uşor transmise la vagin şi la uretră. Femeile pot preveni asemenea infecţii prin ştergerea din faţă spre spate după folosirea băii.
Actul sexual poate, de asemenea, să introducă bacterii în tractul urinar. Femeile ar trebui să urineze imediat după ce fac sex, pentru a preveni infecţiile tractului urinar.
O problemă în structura vezicii, care permite urinei să urce înapoi în rinichi - reflux vezico-ureteral -, poate duce la infecţia rinichilor, numită pielonefrită.
Adulţii şi copiii mai mari pot avea următoarele simptome:
■ durere sau arsură la urinare;
■ nevoia de a urina frecvent, dar de obicei doar mici cantităţi de urină;
■ picurare - incapacitatea de a controla eliberarea urinei;
■ durere sau o senzaţie de greutate în partea inferioară a abdomenului;
■ urină roz sau roşiatică;
■ urină urât mirositoare;
■ urină tulbure;
■ durere la spate, sub torace, într-o parte a corpului;
■ febră şi frisoane;
■ greaţă şi vomă;
Copiii şi bebeluşii pot avea următoarele simptome:
■ febră - şi poate fi singurul simptom la copii;
■ iritabilitate;
■ lipsa apetitului;
■ nu iau în greutate şi nu se dezvoltă normal;
■ urină urât mirositoare;
■ dureri abdominale;
Unii bolnavi cu infecţii ale tractului urinar nu au însă niciun fel de simptome.
Tratamentul infecţiilor urinare |
sus |
Infecţiile tactului urinar necomplicate sunt tratate cu antibiotice şi tratamentul se face acasă, el fiind asociat cu un aport mare de lichide. Dacă infecţia este severă, implicând şi rinichii, sau dacă este complicată de alţi factori, spitalizarea poate fi necesară.
Scopul tratamentului este de a uşura simptomele, de a elimina infecţia şi de a preveni afectarea rinichilor. La femeile însărcinate, tratamentul protejează şi copilul.
Durata tratamentului variază în funcţie de tipul infecţiei. Medicul va lua în considerare următoarele:
■ Femeile care au infecţii necomplicate la vezică pot lua antibiotice timp de 3 zile.
■ Femeile cu infecţia vezicii recidivantă pot lua antibiotice timp de 2-6 săptămâni, urmate de terapie preventivă cu antibiotice.
■ Infecţiile rinichilor, pielonefritele, sunt tratate cu antibiotice o perioadă mai lungă de timp. în funcţie de severitatea infecţiei, spitalizarea poate fi necesară sau nu.
■ Femeile însărcinate, cei cu diabet, cei cu un sistem imunitar slăbit şi bătrânii pot avea nevoie de tratament special pentru infecţiile tactului urinar. Femeile însărcinate care au infecţii ale tactului urinar cauzate de infecţii cu streptococ de grup B ar trebui tratate cu antibiotice.
■ Bărbaţii au rareori infecţii ale tractului urinar. Tratamentul presupune 1-2 săptămâni de antibiotice. Teste suplimentare şi tratament pentru prostatită şi boli cu transmitere sexuală, cum sunt chlamidia şi gonoreea, pot fi necesare în special dacă infecţiile tractului urinar apar în mod repetat.
■ Copiii cu infecţii ale tractului urinar au nevoie de tratament prompt, pentru a preveni afectarea rinichilor. Ei pot face terapie preventivă cu antibiotice mai mult timp (cel puţin şase luni sau până la adolescenţă) după tratamentul iniţial, dacă sunt probleme structurale, care cresc riscul infecţiilor adiţionale, cum
. este refluxul vezico-ureteral.
La ce să ne gândim când apar asemenea simptome? |
sus |
Tratamentul pentru infecţia vezicii urinare va fi adesea bazat doar pe simptome şi pe analiza urinei, fără a face o cultură a germenilor din urină. Dacă simptomele persistă, uneori sunt necesare teste suplimentare, pentru a vedea dacă nu cumva există:
■ o infecţie a rinichilor;
■ probleme structurale ale rinichilor, care cresc riscul de a face infecţie;
■ o infecţie cauzată de o bacterie neobişnuită;
■ un sistem imunitar slăbit.
Prevenire
Pentru a preveni infecţiile tractului urinar:
■ Bea multe lichide, inclusiv suc de afine. Unii cred că sucul de afine sau luarea vitaminei C previne infecţiile tractului urinar.
■ Urinează când ai nevoie. Nu reţine urina pentru mult timp.
■ Urinează imediat după actul sexual. Aceasta este cea mai bună protecţie a femeilor împotriva infecţiilor tractului urinar.
■ Evită folosirea diafragmei sau a prezervativelor cu spermicide, dacă medicul crede că acestea pot cauza infecţiile tractului urinar.
■ Pentru a evita transferarea bacteriilor de la rect la tactul urinar, şterge-te întotdeauna dinspre faţă spre spate, după ce foloseşti baia.
■ Evită constipaţia.
■ Evită spray-urile de igienă feminină şi alte produse de igienă feminină cu deodorant.
■ Fă duş în loc de baie.
■ Păstrează-ţi penisul curat.
Tratamentul la domiciliu |
sus |
Acţionează prompt când ai primele simptome de infecţie a tractului urinar (urinare dureroasă sau cu arsuri) şi poţi să vindeci o infecţie la începutul ei, prevenind infecţiile complicate ale tractului urinar. Tratamentul acasă include:
■ Bea multă apă şi suc de afine, în special în primele 24 de ore după ce apar simptomele. Aceasta va face ca urina să fie mai puţin concentrată şi să spele bacteriile cauzatoare de infecţie. Acest lucru poate afecta unele dintre mecanismele de apărare ale organismului, dar majoritatea medicilor recomandă forţarea diurezei când ai o asemenea infecţie (vezi mai jos).
■ Urinează frecvent şi complet, pentru a goli vezica de fiecare dată.
■ Nu folosi diafragma ca metodă contraceptivă. Ar putea jena uretra şi ar împiedica golirea completă a vezicii.
■ Pune o compresă caldă pe zona genitală.
Apelează la medic dacă: |
sus |
■ crezi că ai pietre la rinichi; o evaluare medicală este esenţială pentru diagnostic şi tratament;
■ te trec valuri de durere ascuţită la spate, lateral sau în abdomen; aceste dureri pot fi semne de alte afecţiuni serioase, cum ar fi pietre la fiere, boli inflamatorii pelviene sau altele;
■ ai dureri sau dificultăţi la urinare; acesta poate fi un semn de infecţie a vezicii, de boli cu transmitere sexuală, probleme vaginale, cum ar fi vaginita, mărirea prostatei sau o tumoră la vezică sau prostată;
■ observi sânge în urină; ar putea indica boli de rinichi, o tumoră la vezică sau rinichi, o infecţie urinară sau de prostată.
Rolul diurezei în infecţiile urinare
Tratamentul infecţiilor urinare simple se poate face printr-o cură de lichide. Astfel se consumă o cană de apă la fiecare 20 de minute, timp de 3 ore, apoi o cană de apă la o oră. în locul apei se poate folosi ceai neîndulcit. Acest aport crescut de lichide va favoriza eliminarea unui volum mai mare de urină, care va dilua concentraţia urinei, va favoriza eliminarea prin "spălare" a germenilor care întreţin infecţia, ameliorând simptomatologia.
Se poate încerca utilizarea unui ceai făcut din doi-trei căţei de usturoi şi care va fi consumat de trei-patru ori pe zi.
Clasificare
