Scarlatina reprezinta infectia streptoco-cica, in special faringiana, insotita de un rash caracteristic. Rash-ul apare ca urmare a efectelor uneia din cele trei toxine, actual denumite exo
toxine pirogene streptococice A, B si C, cunoscute anterior ca toxine eritrogene sau ale scarlatinei. S-a considerat ca scarlatina reflecta infectia cu o tulpina streptococica de grup A producatoare de toxina a unei persoane lipsite de imunitate specifica fata de acea toxina. Susceptibilitatea la scarlatina a fost corelata cu rezultatele testului Dick: o cantitate mica de toxina eritrogena injectata subcutanat produce eritem local la persoanele susceptibile, insa nu produce nici o reactie la persoanele cu imunitate specifica. Studiile ulterioare au sugerat ca aparitia scarlatinei ar reflecta o reactie de hipersensibilitate necesitand o expunere anterioara la toxina. Din motive neclare, in ultimii ani scarlatina a devenit mai putin frecventa, desi tulpinile de streptococi de grup A care produc exotoxinele continua sa fie prevalente in populatie.
Simptomele din scarlatina sunt aceleasi cu cele din faringita. Rash-ul apare in mod tipic in prima sau a doua zi de boala in partea superioara a trunchiului, apoi cuprinde extremitatile, dar menajeaza palmele si tele. Rash-ul consta din pa-pule mici care dau pielii aspectul caracteristic la pipait, de "smirgel\". Semnele asociate includ paloarea periorala, limba "zmeurie\" (papile marite pe o limba incarcata, care ulterior dene denudata) si accentuarea rash-ului la nivelul plicilor (liniile lui Pastia). Rash-ul diminua dupa 6-9 zile si este urmat dupa cateva zile de descuamarea palmelor si telor. Diagnosticul diferential al scarlatinei are in vedere alte cauze de
febra si rash generalizat, cum ar fi pojarul si alte exanteme rale, boala Kawasaki, sindromul de soc toxic si reactiile alergice sistemice, cum sunt eruptiile medicamentoase.
