La sugari, in functie de rsta pacientului la debut, exista doua tipuri generale de infectii. Infectiile cu debut precoce apar in prima saptamana de viata, cu rsta medie la debut de 20 de ore. Aproximativ jumatate din acesti copii au la
nastere semne de infectie cu streptococ de grup B. Infectia este dobandita in timpul sau putin inainte de nastere, de la microorganismele care colonizeaza tractul genital matern. Studiile de supraveghere au aratat ca 5-40% din femei sunt purtatoare de streptococi de grup B la nivel ginal sau rectal. Aproximativ 50% din copin nascuti pe cale ginala de mame purtatoare devin colonizati, desi numai 1-2% din cei colonizati dezvolta infectie evidenta clinic. Se intalnesc frecvent prematuritatea si factorii de risc matern (traliu prelungit, complicatii obstetricale si
febra materna). Aspectul infectiei cu debut precoce este acelasi cu cel al altor forme de sepsis neonatal. Semnele tipice includ detresa respiratorie, letargie si hipotensiune. in esenta, toti nou-nascutii cu boala cu debut precoce au bacteriemie, o treime pana la jumatate au
pneumonie si/sau sindrom de detresa respiratorie si o treime au meningita.
Infectiile cu debut tardiv apar la
sugari cu rsta cuprinsa intre o saptamana si trei luni, cu rsta medie de 3-4 saptamani. Microorganismul poate fi dobandit in timpul
nasterii - ca in cazurile cu debut precoce - sau mai tarziu, prin contactul cu mama colonizata, personalul medical contaminat sau alte surse. Cea mai frecventa manifestare in
infectiile cu debut tardiv este meningita, care in multe cazuri se asociaza cu infectii cu tulpini capsulate de tip III. Sugarii prezinta febra, letargie sau iriilitate, refuzul alimentatiei si convulsii. Semnele de prognostic rezert includ prezentarea cu hipotensiune, coma, status epilepticus si prezenta neutropeniei. Peste 50% din supravietuitori prezinta un anumit grad de afectare neurologica pe termen lung, riind de la o usoara intarziere a aparitiei limbajului sau pierderea auzului, la retard mental profund, pierderea vederii si convulsii care nu pot fi controlate. Pot aparea o rietate de tipuri de infectii cu debut tardiv incluzand bacteriemia fara sursa identificata, osteomielita,
artrita septica si
celulita faciala asociata cu adenita preauriculara sau subman-dibulara.
Tratamentul de electie pentru toate infectiile cu streptococi de grup B este penicilina. La nou-nascutii la care se suspecteaza sepsis bacterian, se incepe in general tratamentul empiric cu spectru larg cu ampicilina si gentamicina pana ce sunt cunoscute rezultatele culturilor. in cazul in care culturile redevin pozitive pentru streptococi de grup B, multi pediatri continua gentamicina asociata cu ampicilina sau
penicilina pentru cate zile, pana cand ameliorarea clinica este evidenta. La baza acestei practici stau studiile in vitro care arata o actiune distructi sinergica a celor doi agenti asupra streptococului de grup B. Pentru sugarii cu meningita cu streptococ de grup B, se recomanda tratamentul combinat in primele cate zile, desi nu exista date clinice riguroase care sa sustina aceasta atitudine. Tratamentul doar cu penicilina trebuie continuat timp de 10 zile pentru bacteriemie si infectii locale si cel putin 14 zile pentru meningita, datorita riscului de recadere la pacientii tratati prin
cure mai scurte.
Deoarece sursa obisnuita de bacterii pentru nou-nascutii infectati este reprezentata de canalul de nastere matern, se fac eforturi pentru prevenirea infectiilor cu streptococ de grup B prin identificarea si tratarea cu diferite tipuri de antibiotice si imunoprofilaxie a mamelor purtatoare cu risc crescut. Aceasta atitudine este ingreunata de dificultatile de identificare inainte de nastere a femeilor colonizate, in timp ce culturile ginale efectuate la inceputul sarcinii anticipeaza in mica masura statutul de purtator in momentul nasterii. Incidenta infectiilor cu streptococi de grup B este crescuta la sugarii femeilor cu factori de risc: nastere prematura, ruptura precoce de membrane (cu peste 24 ore inainte de nastere), traliu prelungit, febra sau corioamniotita. S-a dovedit ca la acest grup de paciente administrarea profilactica a ampicilinei sau penicilinei in timpul nasterii previne infectia la nou-nascut. Centrele de Control si Prevenire a Bolilor sugereaza urmatoarea abordare pentru prevenirea infectiilor neonatale cu streptococ grup B: femeile vor fi urmarite prin efectuarea culturilor din secretiile ginului inferior si regiunea anal-rectala, pentru a se descoperi persoanele colonizate intre saptamanile 35-37 de
sarcina si se propune chemoprofilaxia intrapartum la toate femeile purtatoare, dar fi recomandata la cele ce au unul din factorii de risc sus-mentionati, la cele cu nasteri multiple si la cele care au nascut un copil cu infectie streptococica de grup B. Regimul recomandat este de 5 milioane UI de penicilina G, urmat de 2,5 milioane la 4 ore, pana la nastere. Clindamicina sau eritromicina se administreaza la femeile alergice la penicilina.
Exista contradictii in ceea ce priveste recomandarea tratamentului antibiotic la purtatoarele fara factori de risc. Desi 25% din infectiile neonatale apar la copii nascuti de femei fara factori de risc, riscul de infectie la acesti copii este mult mai mic decat la copii nascuti de femei cu factori de risc. Tratamentul tuturor purtatoarelor avea ca rezultat expunerea a 15-25% din femeile gravide si nou-nascuti la antibiotice, and risc de reactii alergice la acestia si de selectie a unor microorganisme cu rezistenta la antibiotice. Vaccinul streptococic grup B - care este inca in cercetare - poate oferi, in cele din urma, cea mai buna metoda de profilaxie. Pentru ca pasajul transplacentar al anticorpilor materni produsi asigura niveluri protectoare la nou-nascuti, se depun eforturi pentru obtinerea unui ccin impotri streptococilor grup B, care sa poata fi administrat femeilor inainte sau in timpul sarcinii.
